Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 342/R-CM
Ședința publică din 25 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI, cu sediul în P, T din V, nr.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.1299/CM din data de 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Universitatea din P, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, chitanța de achitare a onorariului de avocat, în sumă de 3000 lei, din partea Sindicatului Liber din Învățământ.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar un set de acte și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Universitatea din P, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Arată că Universitatea din P este o instituție publică, astfel încât în sistemul de salarizare trebuie să aplice legi speciale. Arată că, în acest sens, au avut în vedere dispozițiile art.157 Codul Muncii, art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic. Precizează că prin decizia nr.1335 a Curții Constituționale, prevederile ordonanței cu privire la discriminare au fost declarate neconstituționale. Mai arată că machetele de calcul pentru salariile de bază ale personalului didactic auxiliar sunt stabilite și publicate în Monitorul Oficial.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 23.08.2007, Sindicatul Liber din Universitatea P, în numele și pentru membrii de sindicat, G, - -, G și G, a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din P, solicitând obligarea acesteia la plata actualizată și retroactivă, începând cu 01.01.2007 și până la data pronunțării hotărârii, a salariului minim garantat prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010 față de personalul din învățământ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire cerută este cea de studii superioare, în conformitate cu valoarea de minim 880 lei.
În motivarea acțiunii s-a susținut, în esență, de către sindicat în numele și pentru membrii săi că, potrivit art.40 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010, începând cu 01.01.2007 salariul minim brut negociat pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire cerută este cea de studii superioare este de minim 880 lei, iar potrivit art.3 alin.1 lit.a din același act este aplicabil tuturor salariaților din toate unitățile, indiferent de forma de capital social. S-a mai susținut în continuare caracterul obligatoriu al convențiilor colective, neexistând nicăieri precizarea că dispozițiile invocate se aplică doar față de anumiți salariați.
La data de 31.10.2007, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Conform art.157 alin.2 din Codul Muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege.
Prin contractele colective de muncă ale salariaților din instituțiile publice nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În anul financiar 2007 se acordă personalului angajat drepturile bănești prevăzute de Legea nr.128/1997, nr.OUG10/2007 și OUG nr.11/2007.
Nefiind întemeiat primul capăt de cerere urmează a se respinge și cererea referitoare la plata actualizată a drepturilor solicitate la primul capăt de cerere.
Ulterior, la data de 13.11.2008, Sindicatul a completat și precizat acțiunea inițială, solicitând obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre salariul brut al fiecărui membru de sindicat și salariul minim garantat prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010, de 880 lei pentru perioada ianuarie 2007 și în continuare, precum și obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1299/CM/17.11.2008, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamanților - membrii de sindicat, diferențele de drepturi salariale între salariul brut al fiecărui reclamant și salariul minim garantat de 880 lei, pe perioada ianuarie 2007 - și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, pârâta a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și s-a luat act că se renunță la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții - membri de sindicat, G, G, G, în numele cărora a formulat acțiune Sindicatul Liber din Universitatea P, sunt salariații Universității P, fiind încadrați în funcții pentru care condiția de pregătire cerută este cea de studii superioare.
Potrivit art.40 alin.1 lit.d din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2010, "e stabilesc următorii coeficienți minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariați: - d) personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare = 2". 2 al aceluiași text statuează că, "coeficienții de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate". Mai mult, alin. 4 al art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010, stabilește că alariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
În temeiul art.236 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților Mai mult, art.238 alin.2 și 3 din Codul Muncii statuează că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, iar la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
În ceea ce-i privește pe beneficiarii unui contract colectiv de muncă unic la nivel național, art.241 alin.1 lit.d din Codul Muncii îi menționează pe toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, fără a face nici o distincție.
Ținând seama de considerentele expuse, tribunalul a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților - membri de sindicat, obligând pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale între salariul brut al fiecărui reclamant și salariul minim garantat de 880 lei, pe perioada ianuarie 2007 - și în continuare.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul Muncii, instanța a acordat reclamanților drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit art.40 alin.2 Codul Muncii, coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul nr.92/1976, pârâta a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta Universitatea din P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, următoarele:
- motivarea sentinței recurate este nelegală deoarece aceasta face referire numai la dispozițiile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, pe care le situează deasupra art.157 al.2 din Codul Muncii, art.12 din Legea nr.130/1996, art.3 al.2 din pe anii 2007 - 2010 și implicit Legea nr.128/1997, nr.OUG10/2007 și nr.OUG11/2007, aprobată prin Legea nr.220/2007.
Prin sentința tribunalului se acordă unele drepturi salariale, respectiv plata salariului minim garantat stabilit prin, deși pentru personalul din care fac parte și reclamanții, salarizarea se stabilește prin dispoziții legale care nu au fost anulate sau declarate neconstituționale și potrivit cărora pârâta a achitat personalului angajat drepturile bănești corespunzătoare anului 2007.
- sentința este neîntemeiată și lipsită de obiect față de salariații, G, C, (), și G, care beneficiau la data de 01.01.2007 de salariu de bază mai mare decât cel prevăzut de art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, iar reclamantele și nu erau încadrate cu studii superioare la 01.01.2007, ci ulterior, prima la 15.05.2007, iar cea de-a doua la 15.02.2007.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Sindicatul Liber din Universitatea Pas olicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că, potrivit, acel coeficient minim de ierarhizare pentru personalul cu studii superioare este 2 și se aplică la salariul de bază minim brut, respectiv 440 lei, rezultând un salariu minim de 880 lei, iar salariile de bază ale reclamanților menționați în cea de-a doua critică din recurs, salarii de bază în care nu se includ sporuri, sunt mai mici decât salariul minim garantat.
S-a mai arătat că și reclamantele și aveau la 01.01.2007 studii superioare, potrivit actelor anexate.
Prin completările și precizările recursului, depuse la dosar la data de 04.02.2009, recurenta-pârâtă a arătat că prin Decizia nr.1325/04.12.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.2 al.1, 2 și 4-11, art.11 și art.27 al.2-6 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea tuturor formelor de discriminare, reținând că instanțele judecătorești nu au competența de a cenzura soluția aleasă de legiuitor și nici competența să acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de pârâta-recurentă se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 și respectiv art.3041Cod procedură civilă.
Prima critică formulată de pârâtă, încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondată pentru că, deși dispozițiile art.157 al.2 Codul Muncii stabilesc că salarizarea personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii.
În acest sens trebuie reținut că, potrivit art.236 al.4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art.241 al.1 lit.d din Codul Muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
Ca atare, Clauzele Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2010 se aplică și reclamanților din cauza de față.
Instanța de fond a aplicat corect atât aceste dispoziții, cât și cele ale art.238 al.2 și 3 din Codul Muncii, potrivit cărora, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă și respectiv că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
În aceste condiții, nu se poate reține că instanța de fond a aplicat greșit legea, odată ce a constatat că salariul brut al reclamanților era inferior salariului minim garantat, menționat în contractul colectiv de muncă ce constituie legea părților.
În cauza de față nu se pune problema acordării de drepturi salariale prevăzute de lege în beneficiul altor categorii sociale, ci de reținerea greșită a salariului brut al reclamanților, instanța de fond obligând pârâta la plata diferențelor dintre salariul brut al fiecărui reclamant și salariul minim garantat de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2010.
Trebuie reținut și faptul că instanța de fond nu a reținut ca temei al acțiunii reclamanților dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea tuturor formelor de discriminare, ci doar dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2010 și cele ale Codului muncii, astfel că Decizia nr.1325/04.12.2008, pronunțată după data pronunțării sentinței recurate, nu poate conduce la casarea sau modificarea acesteia din urmă.
Și cea de-a doua critică privind netemeinicia sentinței, întemeiată pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă este nefondată, față de dispozițiile art.155 din Codul Muncii.
Potrivit acestor dispoziții Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar salariile de bază ale reclamanților din cauza de față sunt mai mici decât salariul minim garantat.
Și ultima critică privind lipsa studiilor superioare pentru doi dintre reclamanți este nefondată față de data promovării examenului de licență, respectiv sesiunea iulie 2006 (fila 287).
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.1299/CM din data de 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/12.03.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
