Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 372/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 372/R-CM
Ședința publică din 30 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în municipiul Rm.V,-, județul V și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII SI, cu sediul în B, sector 1, str.G-ral, nr.28-30, împotriva sentinței civile nr.206 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice V și consilier juridic pentru intimatul-pârât Consiliul Județean V, lipsă fiind, recurenții-pârâți Inspectoratul Școlar Județean Rm.V și Ministerul Educației, Cercetării și T, intimata-reclamantă și intimații-pârâți Grupul Școlar Sanitar" " și Primarul Municipiului Rm.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-chemată în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, și consilier juridic, pentru intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean V, precizează că nu au de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat în cauză, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta intimatului-pârât Consiliul Județean Rm.V, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.206 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea. Precizează că instanța de fond a apreciat, în mod corect că instituția pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă.
Reprezentanta intimatei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice V, pune aceleași concluzii.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar Sanitar " l", Inspectoratul Școlar al Județului V, Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Primarul Municipiului Râmnicu Vas olicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 01.09.2004, actualizată în raport la indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este angajată ca învățător titular în cadrul Grupului Școlar Sanitar " l", având o vechime de peste 25 ani și gradul didactic Norma didactică pentru personalul didactic se stabilește conform art.42-47 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic. Astfel, conform art.45 alin. l din acest act normativ, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, fiind personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, îndeplinind condițiile prevăzute de lege. Potrivit pct.4, cap.II anexa 2 din Precizările generale pentru aplicarea Statutului Personalului Didactic emise de sub nr.19388/14.11.1997, pentru diferența de 2 ore săptămânal trebuiau să fie salarizați la plata cu ora, nefăcând parte din categoria personalului didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997 pentru care nu se acordă reducere.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că acest pârât nu este angajatorul reclamantei și în consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Acest pârât apreciază că numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică are calitatea de angajator, astfel cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul muncii, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula sau plăti salarii.
De asemenea, a arătat că nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, conform disp. art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă a formulat întâmpinare și Inspectoratul Școlar Județean, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește plata drepturilor salariale pretins neacordate. În acest sens, s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând în acest sens dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.129/1997.
Pârâtul Consiliul Județean Vaf ormulat întâmpinare și a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune. În susținerea acestor excepții se relevă instanței pe de o parte că nu există identitate între acest pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, și pe de altă parte potrivit dispozițiilor Legii nr. 53/2003 și ale Legii nr.168/1999, acțiunea având ca obiect drepturi salariale poate fi exercitată doar în termenul general de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile revendicate erau datorate.
De asemenea și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Primarul Municipiului Râmnicu V au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale la acțiune.
Prin sentința civilă nr.206 din 10 martie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al Județului V, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Consiliul Județean V și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului Râmnicu V, Consiliul Județean V și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta și obligați pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Grupul Școlar Sanitar " l" și Ministerul Educației și Cercetării la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea a câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 01.09.2004, reactualizată în funcție de indicele de inflație.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V, a fost respinsă pe considerentul că prin Acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic.
Acest acord a fost legiferat, emițându-se OUG nr.17/2006, care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art.166 alin.2 Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului și art.1 din nr.OUG17/2006.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ost apreciată ca nefondată, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum de altfel, se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezența acestui pârât în cauză și se justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de Inspectoratul școlar județean.
Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, republicată și art.44 din Legea nr.128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Aceleași considerente juridice conduc la concluzia respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului Râmnicu V, Consiliul Județean V și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât între reclamantă și acești pârâți nu există raporturi juridice de dreptul muncii și pot avea doar obligația repartizării resurselor financiare, după consultarea consiliului județean și a primarilor și nu aceea de a plăti drepturile salariale neacordate, îndrituire legală ce incumbă doar angajatorului.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de OG nr.103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din OG nr.103/1998 aprobată prin Legea 109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. In același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus - menționate s-a reținut de către instanță că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii,
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea 128 /1997 respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamanta, care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art.51 pct. 8 combinat cu art.49 pct.1 și art.43 lit. c din același act normativ.
Față de aceste considerente acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației și Cercetării și Grupul Școlar Sanitar " l".
În consecință, instanța a obligat pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V, Grupul Școlar Sanitar " l" și Ministerul Educației și Cercetării, să plătească reclamantei drepturile salariate neacordate, reprezentând contravaloarea a câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.09.2004, reactualizate în funcție de indicele de inflație.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat recurs Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și
Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința instanței de fond pentru două considerente în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și anume:
- În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive și de asemenea excepția prescripției dreptului material la acțiune;
- Referitor la fondul cauzei, prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, în sensul că această normă juridică stabilește dreptul personalului didactic la reducerea normei didactice, însă acestui drept subiectiv îi revine obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea acestei norme, iar reclamanta nu și-au exercitat acest drept. Pe de altă parte, salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, astfel încât el nu poate face obiectul vreunei negocieri.
Ministerul Educației Cercetării și Tac riticat sentința instanței de fond pentru următoarele considerente:
- În mod greșit prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a acestei instituții, deoarece nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă și nici un fel de obligații cu privire la calcularea și plata salariilor reclamantei și mai mult decât atât acesta nu este ordonator de credite.
- În mod greșit s-a reținut Acordul încheiat de către Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ ca fiind aplicabile prezentei cauze. Astfel, nici acest acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore. Mai mult decât atât, în speță era aplicabil art.27 din nr.HG281/1993, situație față de care reclamanta nu au formulat contestație privind stabilirea salariilor fiind decăzute din acest drept în prezent.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul Inspectoratul Școlar Județean V, Curtea va constata că recursul acestuia este nefondat pentru
următoarele considerente:
Prima critică este nefondată și anume aceea prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive și care a făcut obiectul primei critici și a recurentului Ministerul Educației Cercetării și T și care vor fi examinate împreună.
Astfel, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de Ministerul Educației Cercetării și T, cum de altfel se și recunoaște prin întâmpinarea depusă de către această parte, iar modificarea acestora implică prezența acestui pârât în cauză și justifică astfel calitatea sa procesual pasivă.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, republicată, și art.44 din Legea nr.128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă și aceleași considerente juridice au condus în mod legal la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a recurentului-pârât Inspectoratul Școlar Județean
În ceea ce privește critica care vizează respingerea excepției privind prescripția drepturilor invocate, se reține de către curte că prin acordul din 28 noiembrie 2005, semnat inclusiv de Ministerul Educației Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004 pentru întreg personalul didactic.
Acest acord a fost legiferat emițându-se nr.OUG17/2006 care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art.166 alin.2 din Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului și art.1 din nr.OUG17/2006.
A doua critică este de asemenea nefondată, pe fondul cauzei, interpretând textul de lege-art.45 din Legea nr.128/1997-în sensul că dreptul la reducerea normei didactice este prevăzut fără a se distinge între funcția didactică sau tipul de învățământ școlar sau preșcolar, dar luând în seamă
modul de stabilire sau conținutul normei didactice pe grupe sau grupe combinate, respectiv clase sau clase simultane instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
În susținerea lor, recurenta arată că reclamanta nu a exercitat dreptul la reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, respectiv nu a cerut angajatorului reducerea programului de lucru, astfel că nu poate invoca prin acțiune neplata diferenței de drepturi salariale pentru munca prestată cu depășirea normei didactice.
Mai mult, instanța nu a lămurit care este norma didactică a reclamantei și care este numărul minim de ore pe care este obligat cadrul didactic să le efectueze.
Referitor la acest din urmă aspect, Curtea reține că instanța de fond a explicat în ce constă, potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997, norma didactică pentru funcțiile de învățător, educator și institutor, îndeplinite de reclamanți și cum se stabilește aceasta.
Astfel, norma didactică a învățătorilor, educatorilor și institutorilor este postul.
Față de specificul activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor, postul acestor cadre didactice nu se stabilește pe ore, ca în cazul profesorilor, prevăzut de art.43 alin.1 lit.c) din lege, ci pe grupă de preșcolari sau grupe combinate, respectiv pe clasă din învățământul primar sau pe clase simultane.
Modul de stabilire a normei didactice sau a postului este prevăzut expres de dispozițiile art.43 alin.1 lit.a) și b) din lege.
Pornind de la această modalitate de stabilire a normei didactice, instanța a concluzionat, în mod corect, că singura formă de realizare a dreptului consacrat de art.45 din lege pentru reclamantă care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic, este plata activității desfășurate în cadrul clasei de elevi sau grupei de preșcolari, conform planurilor de învățământ, pentru mai multe discipline, în plus peste norma didactică redusă, conform art.51 pct.8 din lege.
De aceea, condiția de a cere în prealabil reducerea efectivă a normei didactice nu poate opera decât în cazul profesorilor, a căror normă didactică este stabilită pe ore și numai pentru o anumită disciplină.
Prima critică din recursul Ministerul Educației Cercetării și Taf ost analizată deja în recursul Inspectoratului Școlar Județean V, astfel încât nu se mai impune reluarea acesteia.
Referitor la cea de-a doua critică Curtea constată că și aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de
OGnr.103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor
art.4 din nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației Cercetării și T se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale susmenționate se reține că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii,
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației Cercetării și T se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997 respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamanta, care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art. 51 pct. 8 combinat cu art. 49 pct. 1 și art. 43 lit. c din același act normativ.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 și art.316 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII SI, împotriva sentinței civile nr.206 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și pârâții GRUPUL ȘCOLAR SANITAR " " RM.V, CONSILIUL JUDEȚEAN V, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și PRIMARUL MUNICIPIULUI RM.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Ex.2/12.05.2007
Jud.fond:.
.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Jeana Dumitrache
