Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 380/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 380/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și de chemații în garanție CONSILIUL JUDEȚEAN și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.132 din 22 februarie 2008, respectiv 135, potrivit încheierii de îndreptare a erorii materiale din 17 martie 2008, precum și recursul declarat de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva încheierii camerei de consiliu din 17 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean V, în baza delegației de la dosar, consilier juridic - pentru recurentul-chemat în garanție Consiliul Județean V, în baza delegației nr.5175/2008, consilier juridic pentru recurenta-chemată în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației de la dosar, avocat pentru intimații-reclamanți și, în baza delegației de substituire a avocatului, lipsind recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și T, intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII și intimatul-chemat în garanție Primarul localității.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar note de ședință.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentantul recurentului-pârât Inspectoratul Școlar Județean V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă și prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001-noiembrie 2004, iar pe fond respingerea acțiunii.
Precizează că excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă se referă doar la plata drepturilor salariale, iar excepția prescripției dreptului material la acțiune se referă la calculul în cascadă a unor drepturi salariale.
Arată că Acordul din anul 2005 și OUG nr.17/2006 nu se referă la aceste drepturi salariale solicitate de reclamanți.
Reprezentanta recurentului-chemat în garanție Consiliul Județean V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean
Reprezentanta recurentei-chemate în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă și a excepției prescrierii dreptului material la acțiune, respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean V, ca fiind neîntemeiată.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a excepțiilor, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate de autorul lor, în plus, de câte două ore săptămânal, începând cu data de 01 octombrie 2001 și până la încetarea activității, sume actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
În motivarea cererii, reclamanții arată că sunt moștenitorii autorului, care a funcționat la Școala cu clasele I-VIII ca învățător, până la data decesului, 6 noiembrie 2006. La data de 1 octombrie 2001 avea gradul didactic I și o vechime de 25 ani în învățământ.
Reclamanții au susținut că din dispozițiile Legii nr.128/1997 rezultă în mod clar că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
Prin Acordul din 28 noiembrie 2005 Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic.
În acest sens s-a emis nr.OUG17/2006, cât și Ordinul nr.1350/2007 care prevede inclusiv modalitatea în care se vor plăti "cu ora" peroanele prevăzute la art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997.
În consecință, întrucât autorul lor îndeplinea condițiile cerute de lege începând cu luna octombrie 2001 și nu a fost plătit suplimentar pentru cele două ore săptămânal, solicită admiterea cererii, obligarea pârâților la plata drepturilor ce i s-ar fi cuvenit autorului începând cu data de 1 octombrie 2001 și până la încetarea efectivă a activității.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Vai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune.
Inspectoratul Școlar Județean Vas usținut că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001, nr.HG2192/2004 și Legii nr.486/2006, nu are obligația și nici nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic, neavând calitate de ordonator de credite. Această obligație revine Direcției Generale a Finanțelor Publice V după consultarea Consiliului Județean și.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune susține că, potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, text de lege în temeiul căruia s-a susținut că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997.
S-a susținut că personalul didactic are dreptul la reducerea normei didactice, iar acestui drept subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege, iar, în speță, nici unul dintre reclamanți nu și-a exercitat acest drept nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție. În aceste condiții, unitățile de învățământ pârâte nu aveau obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la reducerea cu două ore a normei didactice decât cel mult de la data solicitării acestui drept, respectiv, de la data introducerii acțiunii.
Ministerul Educației Cercetării și T, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu este angajatorul reclamanților, între el și reclamanți nu există obligații cu privire la calcularea și plata salariilor. Ministerul nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar. În acest sens sunt invocate dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 și nr.HG2192/2004, potrivit cărora finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea.
Pe fond, cei doi pârâți au solicitat respingerea ca nefondată a cererii reclamanților.
Prin cererea depusă la 25 ianuarie 2008, Inspectoratul Școlar Județean Vac hemat în garanție în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliului Județean V și Primarul localității pentru a fi obligați să achite drepturile salariale cerute de reclamante și chemații în garanție menționați mai sus.
Chematul în garanție Consiliul Județean Vai nvocat lipsa calității procesuale pasive, în sensul că a susținut că nici un act normativ nu stabilește în privința consiliilor județene vreo obligație referitoare la stabilirea normei didactice sau acordarea drepturilor salariale a cadrelor didactice.
Consiliul județean nu este titular al obligațiilor din raportul juridic de muncă dedus judecății.
În ce privește perioada de când se solicită plata drepturilor bănești se menționează că dreptul la acțiune este parțial prescris.
Pe fond solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece nu justifică faptul că sunt titularii acestui drept sau că urmăresc valorificarea unui interes legitim, personal și actual, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu este ordonator principal de credite și între Direcția Generală a Finanțelor Publice V și reclamați nu există raporturi de muncă.
Pe fond, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.132 din 22 februarie 2008, respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar V, Ministerul Educației, Cercetării și T și chemații în garanție V, Consiliul Județean V și prescripția dreptului material parțial la acțiune invocate de pârâți și chemați în garanție.
A admis cererea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească acestora drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică de către autorul lor, începând cu data de 1 octombrie 2001 până la încetarea activității acestuia, sume actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean Vac hemaților în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarul Comunei și i-a obligat pe aceștia la alocarea și repartizarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților.
A obligat pe pârâți și chemații în garanție la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 17 martie 2008, același tribunal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din oficiu, stabilind că numărul sentinței civile din 22 februarie 2008 este 135 în loc de 132.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă deoarece a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la plata contravalorii muncii prestate în plus pentru cele două ore neacordate, astfel cum s-a solicitat prin acțiune. Potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.84/1995 a învățământului, acest minister elaborează planurile de învățământ. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T pentru personalul didactic din Inspectoratele Școlare și unitățile aflate în subordine.
De asemenea, potrivit art.11 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar județean.
Prin urmare, angajatorii împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și trebuie să asigure reducerea normei didactice potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și deci recunoașterea acordării drepturilor salariale solicitate. Astfel, și inspectoratul școlar are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția referitoare la prescripția parțială a dreptului la acțiune invocată de pârât pentru perioada 2001-2004, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit dispozițiilor art.17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Prin acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, prin Ministerul Educației și Cercetării, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Potrivit art.1 din nr.OUG17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, se face conform prevederilor acestei ordonanțe.
Atât prin acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin nr.OUG17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial nr.OUG17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că autorul reclamanților a ocupat funcția didactică de învățător în cadrul unității de învățământ pârâte Școala cu clasele I-VIII. Față de specificul activității didactice desfășurate de învățători, educatori și institutori, norma didactică a acestora nu se poate stabili pe ore deoarece planurile de învățământ în ceea ce îi privește pe aceștia vizează o pregătire globală a preșcolarilor și elevilor, iar structura organizatorică după care funcționează este după un număr fix de ore (în cazul grădinițelor) sau după o metodologie didactică specifică învățământului primar stabilite prin național din învățământul preuniversitar.
În aceste condiții, nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor sau elevilor deoarece activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar sau primar presupune existența unei programe care trebuie respectată, în sensul, pe de o parte al predării cunoștințelor, iar pe de altă parte al fixării celor predate care nu pot fi realizate decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr.128/1997.
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 - legea învățământului, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit.a din lege și se stabilește după cum urmează: a) - un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture; b) - un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) - 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) - 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii instructori.
Potrivit dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În ceea ce privește dispozițiile art.45 din Legea nr.128/1997, tribunalul a reținut că acestea reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic, ceea ce presupune că diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului se aplică tuturor funcțiilor didactice, respectiv inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", deoarece nu este vorba despre un număr de ore, ca normă didactică, totuși, dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Astfel fiind, în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate autorului, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, urmează să se admită cererea și să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale menționate, în condițiile prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada octombrie 2001 și până la încetarea activității, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
Cu privire la excepțiile invocate, tribunalul a constatat că reclamanții sunt titularii dreptului la acțiune în calitate de moștenitori ai autorului lor,. Calitatea de moștenitori este dovedită cu actele depuse la dosar și în această calitate înțeleg să valorifice drepturile autorului lor, calitate pe care nu le-o contestă nici reclamanții.
În ceea ce privește chematul în garanție Consiliul Județean V, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin.4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective. Tribunalul a constatat că în raportul juridic dedus judecății, Consiliul Județean V are calitate procesuală pasivă, deoarece față de dispozițiile art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, lui îi revine sarcina să-și exprime punctul de vedere, fiind consultat în ceea ce privește repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în temeiul acelorași dispoziții legale enunțate mai sus, tribunalul a reținut că și acest chemat în garanție are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece, este obligat prin lege să emită o decizie cu privire la repartizarea sumelor de bani pentru finanțarea cheltuielilor de personal și învățământ.
În ceea ce privește excepția referitoare la prescripția parțială a dreptului la acțiune invocată și de chematul în garanție Consiliul Județean V, aceasta a fost respinsă pentru considerentele arătate cu privire la rezolvarea aceleiași excepții invocată de către Inspectoratul Școlar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V și Ministerul Educației, Cercetării și
În recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V se critică sentința instanței de fond ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
1. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean
Nu s-a avut în vedere că potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Drept urmare, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal la unitățile de învățământ de stat revine direcției generale a finanțelor publice după consultarea consiliului județean și a localităților respective.
2. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001 - noiembrie 2004.
Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Faptul că la data de 28 noiembrie 2005 s-a încheiat un acord prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada 2001 - 2004 pentru întreg personalul didactic nu este o recunoaștere a dreptului a cărei acțiune se prescrie, deoarece, având în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 nu se referă și la reducerea normei didactice cu două ore.
3. Pe fondul cauzei, instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, neavând în vedere că salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege și nu poate face obiectul unei negocieri. Autorul reclamanților era îndreptățit la plata acestor ore numai dacă exista un act adițional la contractul de muncă, cu obiectul efectuării orelor în regim de plată cu ora. Nesolicitând unității de învățământ reducerea normei didactice și neexistând un contract care să cuprindă aceasta, instanța în mod greșit i-a obligat la plata drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale.
În recursul declarat de Consiliul Județean V se critică sentința instanței de fond față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Consiliul Județean V nu are calitate procesuală pasivă în cauză, cererea de chemare în garanție fiind nefondată întrucât nici un act normativ la care se face referire nu stabilește în sarcina acestuia o obligație referitoare la stabilirea normei didactice a personalului din învățământul preuniversitar de stat sau la acordarea drepturilor salariale ale cadrelor didactice, în speță învățători.
Între Consiliul Județean V și reclamanți nu există nici un raport juridic de natură contractuală, cererea de chemare în judecată a acestuia fiind eronat admisă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond nu a avut în vedere că reclamanții nu au solicitat nici conducerii unității de învățământ, nici conducerii inspectoratului școlar reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale aferente orelor pretinse efectuate peste normă.
Pe de altă parte, Legea nr.128/1997 prevede numai reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului și nu are nici o referire la plata suplimentară a acelora care nu au înțeles să beneficieze de acest drept.
Se solicită astfel admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, nereținând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atâta timp cât este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
Potrivit art.1 din Legea nr.486/2006, are obligația de a stabili volumul veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2006, ori în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada 1 octombrie 2001 - la zi, nefiind incidente dispozițiile art.14 alin.4 din acest act normativ, pe care instanța le-a aplicat greșit.
Tot astfel, nu sunt incidente nici dispozițiile art.2 din nr.OUG17/2006 care se referă la diferențe de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, pentru că reclamanții nu aveau asemenea hotărâri la data intrării în vigoare a acestui act normativ și nici nu prevede obligația sa de a efectua aceste plăți, ci a Ministerului Educației Cercetării și
În mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților, deși era depășit termenul general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a obligat această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, fără a se dovedi culpa procesuală a acesteia.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas usținut că hotărârea este recurabilă potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Economiei și Finanțelor suplimentarea.
Pe de altă parte, reclamanții nu au depus nici o contestație cu privire la modul de stabilire a salariilor și nu au solicitat până în prezent plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, situație în care, față de prevederile art.27 din nr.HG281/1993, sunt decăzuți din acest drept.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaf ormulat recurs și împotriva încheierii din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale din sentința civilă nr.132 din 22 februarie 2008, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei recurente, a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților și respingerii cererii de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean V ca nefondată.
Se invocă în recursul formulat aceleași motive ca și cele invocate împotriva sentinței civile nr.132 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Toate recursurile sunt nefondate, după cum urmează:
Referitor la recursurile declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, acestea sunt nefondate, instanța reținând corect că are calitate procesuală pasivă, revenindu-i obligația de a emite decizie cu privire la repartizarea sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal din învățământ.
Așadar, este indiferent că este un terț față de raportul juridic de muncă analizat și că art.2 din nr.OUG17/2006 se referă la diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, susținerile sale în recurs neavând nici o legătură cu motivarea instanței de fond.
Tot astfel, este nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T care are calitate procesuală pasivă, întrucât îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și tot astfel de a plătit contravaloarea muncii prestate în plus, deosebit conform art.12 din Legea nr.84/1995 elaborează planurile de învățământ, după cum le și modifică.
La acestea se adaugă observația că, potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T, care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
Pe de altă parte, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, planurile de învățământ sunt elaborate de, modificarea acestora implicând prezența sa în cauză.
Este de necontestat calitatea de ordonator principal de credite a acestui pârât și întrucât plata drepturilor a fost solicitată în anul fiscal 2007, incident în cauză este art.1 din Legea nr.486/2006 sus arătată și art.9 din nr.OUG17/2006 care prevăd că este ordonator principal de credite, are obligația să încadreze cheltuielile de personal, precum și să rectifice bugetul de stat în funcție de sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, cheltuielile de personal ale acestuia urmând a se suplimenta cu influențele financiare rezultate din aplicarea nr.OUG17/2006.
Cum cheltuielile solicitate în litigiu sunt drepturi salariale și deci cheltuieli bugetare cuprinse în bugetul care se repartizează prin bugetele locale, justificat acțiunea reclamanților a fost admisă și față de acesta.
În cauză nu este incident art.27 din nr.HG281/1993 și nu era necesară semnarea vreunui act adițional, atâta vreme încât nu este vorba de o negociere a salariului, ci o obligație impusă de lege, care nu poate fi tranșată între părțile contractuale.
Motivul de recurs prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, este nefondat, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamanților introdusă la data de 19 noiembrie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Critica pe fond formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V referitoare la acordarea drepturilor salariale restante reclamanților în cel de-al doilea motiv de recurs al acestuia, este nefondată, fiind inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție fiecare reclamant trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care au peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Și recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean V este nefondat.
Referitor la lipsa calității sale procesuale pasive, instanța a reținut că-i revine sarcina de a-și exprima punctul de vedere, fiind consultat în legătură cu repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Prin urmare, asigurarea finanțării și a plății efective a drepturilor salariale reclamanților implică mai multe instituții, între care și consiliul județean care alături de ceilalți pârâți are calitate procesuală pasivă.
Recursul declarat de acest pârât este nefondat și prin prisma verificării sentinței potrivit art.3041Cod procedură civilă așa cum a solicitat, pentru că în pofida aprecierii sale este cât se poate de logic ca reclamanții care au prestat muncă peste norma didactică legală să primească echivalentul salarial al acesteia.
Tot astfel este legal ca orice prestație să fie retribuită, dispozițiile art.154 din Codul muncii fiind imperative în acest sens pentru că altfel beneficiarul prestației s-ar fi îmbogățit fără justă cauză.
Prin urmare, prin soluția adoptată instanța nu a adăugat la lege, iar susținerea că nu a lămurit norma didactică a diferitelor categorii de personal didactic este în afara obiectului cu care a fost investită și nici nu este atributul instanței.
În concluzie, în raport de considerentele prezentate, rezultă că toate recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții la plata către intimați a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și de chemații în garanție CONSILIUL JUDEȚEAN și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.132 din 22 februarie 2008, respectiv 135, potrivit încheierii de îndreptare a erorii materiale din 17 martie 2008, precum și recursul declarat de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva încheierii camerei de consiliu din 17 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.05.2008
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
