Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 392/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimatul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE-DGFP, împotriva sentinței civile nr.67 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - V, în baza delegației de la dosar, lipsind intimații-revizuienți și intimații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta recurentului-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de revizuire față de instituția pe care o reprezintă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, a data de 22.10.2007 revizuienții, a, -, și a, au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr.188/12.02.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
În motivarea cererii s-a susținut că prin sentința civilă 188/12.02.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea le-a fost respinsă acțiunea prin care au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești cuvenite pentru anii 2005 și 2006 cu titlu de primă de vacanță. actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
S-a susținut, de asemenea, că la pronunțarea sentinței s-a avut în vedere decizia nr.XXIII/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a statuat că, începând cu data de 1.01.2006, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996 cu privire la prima de concediu a încetat să mai subziste, astfel că acțiunea a fost respinsă.
La data de 21 mai 2007 s-a dispus îndreptarea erorii materiale-/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în sensul că a fost înlăturată mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate".
În raport de îndreptarea erorii materiale intervenită în conținutul deciziei menționate, revizuienții au solicitat, în temeiul dispozițiilor art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, admiterea cererii de revizuire și, pe fond, admiterea acțiunii.
Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că cererea de revizuire a fost tardiv introdusă în raport de data la care a fost pronunțată încheierea de îndreptare a erorii materiale de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, respectiv 21.05.2007.
S-a invocat, totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor cu motivarea că între revizuienți și acest minister nu există nici un raport juridic, cu atât mai puțin unul procesual.
Pe fondul cauzei s-a cerut respingerea cererii privind acordarea primelor de concediu motivat de faptul că dispozițiile referitoare la aceste drepturi bănești erau suspendate prin legea bugetului de stat, situație față de care acele dispoziții nu puteau produce efecte pe perioada suspendării.
De asemenea, s-a susținut că nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar, pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru ea.
În condițiile în care Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de către legiuitor, plata primelor de concediu apare ca fiind nelegală și imposibil de efectuat deoarece pentru perioada 2005 - 2006 nu au fost și nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestor sume.
S-a invocat faptul că revizuienții nu solicită aplicarea unor drepturi stabilite prin lege și neacordate de către angajator, ci solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună extinderea dispozițiilor legale ale actelor administrative criticate.
În acest context, Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că este evidentă inadmisibilitatea cererii având în vedere că instanța nu poate să pronunțe o hotărâre prin care să impună legislativului să elaboreze un act normativ prin care să recunoască drepturile solicitate, fără să existe în acest sens un temei legal.
Prin sentința civilă nr.67 din 4 februarie 2001, Tribunalul Vâlceaa respins excepțiile privind tardivitatea formulării cererii de revizuire și privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis cererea de revizuire formulată și s-a schimbat în parte sentința civilă nr.188/12.02.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
S-a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție și au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților primele de vacanță aferente anilor 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești pentru care s-a admis acțiunea.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că la dosar s-a depus de către revizuienți dovada că au luat cunoștință despre încheierea pronunțată în data de 21 mai 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.31/2005 la data de 15.10.2007, potrivit înscrisului depus la fila 2, iar în raport de această dată, înregistrarea cererii de revizuire pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 22.10.2007 determină aprecierea cererii de revizuire ca fiind formulată în termenul legal de o lună prevăzut de dispozițiilor art.324 pct.4 Cod procedură civilă, situație față de care urmează să se respingă excepția privind tardivitatea formulării cererii de revizuire.
În ceea ce privește excepția referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că acest minister răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și este răspunzător de rectificările bugetare aprobate, atribuții în materia bugetului de stat în temeiul cărora el poate fi ținut obligat în alocarea fondurilor bănești necesare achitării eventualelor drepturi salariale cuvenite revizuienților și care ar urma să le fie plătite de către intimații - pârâți Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea, situație în care excepția formulată a fost respinsă
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin sentința civilă nr.188/12.02.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă - conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de prezenții revizuienți, având drept obiect plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2005-2006, actualizată cu rata inflației la data executării.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia XXIII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.31/2005, soluționându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de vacanță numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art.411din Legea nr.50/1996.
În raport de această situație, tribunalul a reținut că drepturile magistraților și ale celorlalte categorii de personal în ceea ce privește prima de concediu au încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretinse cu începere de la 1 ianuarie 2003.
Prin încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21 mai 2007 în dosarul nr.31/2005 s-a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare-/12.12.2005, în sensul că se înlătură mențiunea "și personal auxiliar de specialitate" din considerentele de la pagina 2, rândurile 17 și 21 de la pagina 4, ultimul rând de la pagina 6 și 7 și de la alineatul 3 din dispozitiv, care va avea următorul conținut: "prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
În raport de această încheiere s-a apreciat de către tribunal că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.322 pct. 5 teza a II-a Cod procedură civilă, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri ramase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul dacă, după darea hotărârii, s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul parchetului și potrivit art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, modificată prin nr.OG83/2000 s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept a fost, însă, suspendat succesiv prin legile bugetului de stat nr.743/2001 (art.12 alin. 5), nr. 631/2002 (art.10 alin.4), nr.507/2003 (art.9 alin. 5), nr.511/2004 (art.8 alin.5), nr.379/2005 (art.5 alin.3), ceea ce nu are semnificația încetării dreptului însuși.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța a respins excepția tardivității formulării cererii.
Nu s-a avut în vedere că soluția pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a fost pronunțată la data de 21 mai 2007, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 18 octombrie 2007, depășindu-se termenul de 1 lună prevăzut de art.324 pct.4 Cod procedură civilă.
Instanța a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, deși între acesta și revizuienți nu există nici un raport juridic, cu atât mai puțin procesual.
Faptul că Ministerul Justiției nu a acordat primele de concediu reclamanților nu conferă nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebuie să le plătească în cadrul unui raport de muncă ce izvorăște dintr-un contract de muncă.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată cu consecința respingerii în subsidiar a cererii de chemare în garanție.
Intimații-revizuienți nu au solicitat aplicarea unor drepturi stabilite prin lege și neacordate de către angajator, ci au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună extinderea dispozițiilor legale ale actelor administrative criticate.
Instanța de fond nu putea să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se impună legislativului să elaboreze un act normativ prin care să recunoască drepturile solicitate fără temei legal.
Față de motivele arătate, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, cât și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul declarat de chematul în garanție este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs privind tardivitatea formulării cererii de revizuire se constată că în mod corect instanța de fond a respins această cerere, având în vedere că revizuienții au luat cunoștință de încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție din 21 mai 2007, la data de 15 octombrie 2007 și au formulat cerere la data de 22 octombrie 2007, în termenul legal de 1 lună, prevăzut de art.324 pct.4 Cod procedură civilă.
Și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat, întrucât Tribunalul Vâlcea nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în considerarea vreunui raport de muncă pe care reclamanții l-ar avea cu acesta.
Este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totuși, în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, pârâții se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
De altfel, acest recurent nu a fost obligat la plata direct către reclamanți a drepturilor salariale, ci numai la alocarea fondurilor necesare celorlalți pârâți pentru plata acestor drepturi.
Și motivul de recurs privind soluționarea fondului cauzei este nefondat, întrucât prin sentința pronunțată instanța de fond nu a dispus extinderea dispozițiilor legale, ci plata drepturilor salariale către reclamanți tocmai prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie.
Chiar prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție depusă ca act nou în revizuire, s-a stabilit că pentru personalul auxiliar de specialitate nu s-a prevăzut posibilitatea de a beneficia de primă de vacanță doar pentru anii 2001 și 2002.
Raportând mențiunile dispuse prin încheierea de îndreptare a erorii materiale la dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, rezultă că reclamanții au dreptul la prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006.
Față de cele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de intimatul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE-, împotriva sentinței civile nr.67 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./9.05.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
