Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 384/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 384/R-CM
Ședința publică din 02 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE, cu sediul în Curtea de A,-, județul A împotriva sentinței civile nr. 926/CM din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR CURTEA DE A - pentru, G, TARȚA, G, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII C, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL, cu sediul în Curtea de A,-, județul A și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă prin serviciul registratură o întâmpinare formulată de intimatul-chemat în garanție și că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și după deliberări, pronunță următoarea soluție.
CURTEA
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 30.05.2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A, în numele membrilor de sindicat G, și alții a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.4 " cel " Curtea de A, Centrul Bugetar Colegiul Național " -" Curtea de A și Municipiul Curtea de A, prin primar, solicitând să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare; să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ, conform prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.50 personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin nr.OUG68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna oct.2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15 % față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
Prin nr.OUG18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la nr.OG11/2007, membrii de sindicat nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de disp.art.50 alin.1.
Pârâtul Municipiul Curtea de Aaf ormulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, acesta să fie obligat să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție invocând, cu titlu de excepție lipsa calității procesuale pasive iar pe fond, că din bugetul propriu nu poate suporta cheltuielile altui ordonator de credite și că nu are atribuții de alocare a fondurilor bugetare.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.926/CM/1 octombrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea formulată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A și i-a obligat pe pârâții Școala cu clasele I - VIII " cel " Curtea de A și Centrul Bugetar Colegiu Național " -" să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al.1 și 2 din Legea 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.05.2005 și până la data de 1.10.2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție și a fost obligat pârâtul Municipiul Curtea de A să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor, nu are calitate procesuală pasivă.
Cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestuia este neîntemeiată și urmează a fi respinsă chematul în garanție neavând obligația de a aloca fonduri în acest sens din bugetul propriu.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30 de ani și conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 1.09.1997 - 1.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 1.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prev.de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 1.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 1.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare"
Ca atare, instanța a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997 ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin nr.OG39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 inclus în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit disp.art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a-II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit alin.5 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul acestora.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal Municipiul Curtea de A, criticând-o pentru nelegalitate astfel:
Tribunalul a dat o greșită soluționare cererii de chemare în garanție prin respingerea căreia a încălcat dispozițiile art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, potrivit cu care fondurile necesare salarizării personalului didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere nici dispozițiile art.14 alin.4 lit.a din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, precum și legile bugetului de stat pe anii anteriori anului 2006, care stabilesc că finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar sunt alocate din taxa pe valoarea adăugată, sursă ce provine și se alocă de la bugetul de stat.
Aceeași lege prevede în art.14 alin.5 că repartizarea acestor sume pe comune, orașe și municipiu se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene.
Prima instanță, deși și-a întemeiat soluția pe nr.OUG17/2006, nu a avut în vedere și acele prevederi din acest act normativ care dispun că diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unității administrativ teritoriale unde își desfășoară activitatea, precum și de la bugetul de stat potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 privind învățământul.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază din cadrul acesteia făcând parte și cheltuielile de personal, respectiv cheltuielile cu drepturile salariale pe care sunt obligați să le plătească angajatorii.
Sumele necesare cheltuielilor de personal sunt asigurate din taxa pe valoarea adăugată ce urmează să fie defalcată în condițiile legii bugetului de stat, Direcția Generală a Finanțelor Publice în urma consultării autorităților publice locale având obligația să repartizeze unităților administrativ teritoriale aceste sume pentru a se asigura astfel plata drepturilor salariale.
Obligația de repartizare a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată reglementată în sarcina direcției generale a finanțelor publice județene justifica legitimitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel că, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a se asigura realizarea efectivă a drepturilor reclamanților de plată a salariilor se impune admiterea recursului în baza art.312 Cod procedură civilă în sensul modificării sentinței și admiterii cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE, împotriva sentinței civile nr.926/CM/1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR CURTEA DE A - pentru, G, TARȚA, G, pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII C, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Modifică sentința în sensul că admite cererea de chemare în garanție și obligă Direcția Finanțelor Publice A, să repartizeze sumele necesare plății drepturilor salariale reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Șt.,
Grefier,
Red./11.03.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca, Georgiana Nanu
