Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 385/R-CM
Ședința publică din 02 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU, cu sediul în str. G-ral -, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.1047 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimații fiind SINDICATUL PERSONALULUI DIN . PREUNIVERSITAR V- în numele membrilor săi, BICUȚA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și pârâții COLEGIUL TEHNIC RÂMNICU, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NORD I, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, COLEGIUL NAȚIONAL C, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, PRIMĂRIA RÂMNICU V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, pentru recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.12/2009, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Vâlcea -Cabinet individual, pentru intimatul-reclamant Sindicatul Personalului din Învățământ Preuniversitar V, în numele membrilor săi, lipsind intimații-pârâți Colegiul Tehnic Energetic Rm.V, Școala cu Clasele I-VIII" " Râmnicu V, Grădinița cu Program Normal nr.17, Grădinița cu Program Prelungit Nord 1, Colegiul Național C, Inspectoratul Școlar al Județului V și Primăria Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au de formular cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii criticate în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu
Avocat, pentru intimatul-reclamant Sindicatul Personalului din Învățământ Preuniversitar V, în numele membrilor săi, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii de fond, pentru motivele expuse în concluzii scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 08.10.2008, reclamanta Uniunea Sindicatelor din Învățământ V, în numele titularilor dreptului material la acțiune: de la Colegiul Tehnic Energetic Rm. V, de la Școala cu clasele I-VIII " " din Rm. V, și de la Gradinița cu Program Normal nr.17 Rm V, Bicuța, de la Grădinița cu Program Prelungit Nord I-Rm V, -, de la Colegiul Național cel - Rm.V, a chemat în judecată pe pârâții Colegiul Tehnic Energetic Rm. V, Școala cu Clasele I-VIII " " Rm. V, Grădinița cu Program Normal Nr.17, Grădinița cu Program Prelungit Nord I, Colegiul Național C, Inspectoratul Școlar al Județului V, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V și Primăria Râmnicu V, pentru a fi obligați la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 1 octombrie 2001 până la 31.12.2007; obligarea unităților școlare pârâte să rectifice carnetele de muncă în mod corespunzător, defalcat pe fiecare an de activitate; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, stabilite ca fiind diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate începând cu data 1.10.2001 până la 31.12.2007 prin acordarea tranșelor de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, sume reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună până la data plății efective și integrale, precum și obligarea pârâților la plata către Vac heltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, în temeiul art.115-118 Cod pr.civilă, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, pe considerentul că între acest pârât și membrii de sindicat nu există raporturi juridice concretizate în obligațiile specifice angajatorului și angajatului, nu calculează salariul acestora, nu deține cărțile de muncă și nici nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat unde sunt încadrate aceste cadre didactice. Potrivit art. 13 din OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se plăti drepturi salariale începând cu anul 2001, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 166 Codul Muncii. În acest sens precizează că prevederile Acordului invocat nu sunt aplicabile situației de față, iar OUG nr. 17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat se referă la diferențele salariale rezultate din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice.
Pe fondul cauzei acest pârât precizează că în legislația salarizării cadrelor didactice care se aplica până la apariția Legii nr. 128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 de ani. Prin Legea nr. 128/1997 se introduc 3 tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30,35 și peste 40 ani create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50 alin.2 din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente și practic se solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
Pârâtul mai arată că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr. 128/1997 are însumat și acest coeficient prevăzut de art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997 care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal de pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
In susținerea acestei excepții, pârâtul arată că potrivit art. 7 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, per baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997.
In ceea ce privește corectitudinea încadrării personalului și întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale, răspunderea aparține directorului unității de învățământ, potrivit art. 23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității de învățământ preuniversitar. referitor la salarizarea personalului didactic, se arată că începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în conformitate cu dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001.
Pe fondul cauzei, acest pârât apreciază acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, întrucât în toate actele normativ invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30- 35 de ani,35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de l/25 prevăzute la art. 50 alin. 2 din legea nr. 128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin. 2 din OG nr. 18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de l/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin sentința civilă nr.1047 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean V, respingând acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei Primăria Râmnicu-V - prin Primar, respingându-se acțiunea formulată împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de exercițiu.
A fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Rm.-
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar V, în numele titularilor dreptului material la acțiune și obligați pârâții unitățile de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu-V să asigure și să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, constând în contravaloarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, în raport de data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 8.10.2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 Cod pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean V, tribunalul constată că este întemeiată, având în vedere următoarele considerente: potrivit dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii 215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentat a unității administrativ teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea ei.
Față de aceste argumente de drept, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean V și se va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei Primăria Rm. V, tribunalul constată că aceasta reprezintă un aparat tehnic și nu are capacitate procesuală de folosință. În consecință, se va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei Primăria Râmnicu -V, prin primar, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de exercițiu.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că art. 50 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează in alin. 1 si alin. 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative˝si˝rezulta faptul ca articolul menționat are in vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝transe de vechime˝ si ˝transe suplimentare de vechime˝.
In ceea ce privește momentul acordării acestor transe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează in mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la˝,care, in cazul concret expus de art. 50 alin 1, introduce momentul: la 30, la 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, in momentul in care a dorit sa facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul transelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval ( a se vedea atât anexele la Legea nr. 128/1997 cat si cele ale OG nr 15/2008).
Statuând in primul aliniat asupra existentei a doua drepturi, cel la transa de vechime si cel la transa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează in aliniatul al doilea al art. 50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea transei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Prin acest alin 2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare˝ sau, in accepțiunea OG nr. 15/2008, ˝coeficient de multiplicare˝.
In ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art. 48 alin 3 din Legea nr. 128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 si a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
In contextul celor menționate, salariul de baza al personalului in cauză este produsului dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 si coeficienții de multiplicare prevăzuți in anexa nr. 2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea in transe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșă de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenita in momentul in care se calculează cuantumul salarial corespunzător transei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime.
In mod concret, la trecerea in transa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr. 128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art. 50 alin 1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate in învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de transa suplimentara de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, pana la momentul intrării in vigoare a OG 15/2008, si o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Aceasta creștere, in exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător transei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea in acest fel a transei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, in Monitorul Oficial nr. 82, fost publicata OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ. Ca o primă observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativ nu face trimitere in nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime.Acest drept exista în continuare în virtutea dispozițiilor art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din transa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde si creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca transele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind transele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a G nr.15/2008, în considerarea art.50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Față de aceste considerente, instanța de fond a pronunțat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V pentru următoarele motive:
1. Lipsa capacității de exercițiu și de folosință a acestui recurent-pârât, în raport cu obiectul dedus judecății.
În acest sens se arată că potrivit Legii nr.215/2001, consiliul local este un organ deliberativ, fără a avea capacitatea de a sta în proces.
Numai localitatea, în speță Municipiul Râmnicu V, este persoana juridică cu toate atributele prevăzute de lege în acest sens, întrucât reclamanții nu atacă un act emis de consiliul local și nici nu pretind că le-a fost încălcat un drept de către acest organ deliberativ, astfel încât se invocă această excepție a lipsei capacității procesuale de exercițiu și de folosință pentru a fi parte în raportul juridic dedus judecății.
Se exemplifică în acest sens jurisprudența Tribunalului Vâlcea - Secția Conflicte de Muncă.
2. Se reiterează lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Râmnicu V, întrucât între reclamanți și autoritatea din cadrul administrației publice locale ce figurează în cauză, nu există raport de muncă ori obligații de natură să genereze obligarea acestui recurent-pârât la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de vechime de către fiecare reclamant; la obligarea pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii, la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport cu rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale, diferențe rezultate ca urmare a neacordării suplimentare la 30, 35 și peste 40 ani activitate în învățământ, conform prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și la plata cheltuielilor de judecată.
Se susține că recurentul-pârât nu este angajatorul reclamanților și că nu are obligația legală să asigure fondurile necesare salarizării lor.
Sunt invocate în sprijinul acestei apărări dispozițiile art.20-21, art.45, art.77 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, modificată și actualizată, care dovedesc lipsa calității procesuale pasive a recurentului-pârât.
Potrivit art.7 și 8 din Legea învățământului, calitatea de angajator al reclamanților o au instituțiile și unitățile de învățământ care au personalitate juridică, în acest sens fiind jurisprudența Tribunalului Vâlcea, din care rezultă admiterea acestei excepții.
Conform art.167 alin.4 din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, plata drepturilor salariale către personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat se asigură de la bugetul de stat, iar din bugetul local al unității administrativ-teritoriale sunt alocate fonduri doar pentru cheltuieli privind investiții și întrețineri de baze materiale din cadrul instituțiilor de învățământ.
Nu prezintă relevanță motivarea reclamanților în drept pe dispozițiile Legii nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, întrucât se confundă sursa de finanțare și procedura de repartizare a drepturilor salariale.
Dispozițiile art.7 alin.5 din acest act normativ stabilesc că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzută la alin.(4), se face prin decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice Județene, acestea fiind dispoziții similare și în Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 (1).
De aceea fondurile care se constituie "cheltuielile de personal" nu provin din bugetul autorității publice locale, ci provin din TVA ce se face venit la bugetul de stat.
Art.13 din nr.OG32/2001, reținut în considerentele hotărârii primei instanțe, a fost modificat prin Normele metodologice aprobate prin nr.HG538/07.06.2001, care, la art.1 din aceste norme, arată că începând cu anul 2001 cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unității administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.
Art.13 din nr.OUG32/2001 a mai fost modificat prin nr.HG2192/30.11.2004, prin care se arată că "Finanțarea se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrative-teritoriale, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Dispozițiile art.33 din nr.HG2192/30.11.2004 arată că în subordinea Ministerului Educației și Cercetării funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului preuniversitar, ce are atribuții în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
Se concluzionează că, întrucât nu există raport juridic obligațional și calitate procesuală pasivă, acțiunea urmează să fie respinsă față de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V având în vedere considerentele de mai sus.
3. Privitor la fondul cauzei se pretinde că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit art.48 și următoarele din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază potrivit legii, la care se adaugă o parte variabilă compusă din adaosuri, sporuri și alte drepturi suplimentare.
Recurentul-pârât arată că se impune interpretarea corectă a dispozițiilor art.49-51 din Legea nr.128/1997, constând în aceea că în cazul salarizării personalului didactic, noțiunea de salariu de bază se referă, atât la salariul de bază care cuprinde pe lângă salariul de bază al funcției didactice îndeplinite, și sporuri sau adaosuri prevăzute de lege ca fiind incluse în salariul de bază.
Art.50 alin.2 face distincția în sensul că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât dreptul salarial pretins este deja inclus în salariul de bază al fiecărui reclamant.
Prin nr.OG11/2007 privind creșterile salariale acordate în respectivul an personalului didactic din învățământ, salarizarea potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, au cuprins diferite majorări ale salariului de bază, salarizarea fiind stabilită prin lege, astfel cum impun dispozițiile art.157 alin.2 din Codul Muncii.
Se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9, art.3041Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Rm.V are capacitate de exercițiu și folosință în raport cu obiectul cauzei dedus judecății. Aceasta întrucât, pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă alte condiții este nevoie să aibă capacitate procesuală de folosință. Art.41 Cod pr.civlă prevede că poate fi parte în judecată "orice persoană care are folosința drepturilor civile", iar art.42 Cod pr.civilă că "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor".
Primul text vizează deci capacitatea de folosință, iar al doilea, capacitatea de exercițiu, de unde concluzia că reglementarea capacității procesuale are la bază instituția capacității așa cum apare ea în dreptul civil.
C ce are capacitate de folosință a drepturilor sale se bucură și de capacitatea procesuală de folosință și poate fi parte în procesul civil, ceea ce nu înseamnă însă că are și capacitatea de a sta personal în judecată (capacitate procesuală de exercițiu), aceasta din urmă constituind o condiție necesară numai pentru exercițiul acțiunii civile.
Prin urmare, cum recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Rm.V nu a exercitat acțiunea civilă de față, poate fi parte în prezentul proces potrivit regulii expuse mai sus.
Rămâne de analizat, deci, justificarea capacității de folosință a acestui recurent-pârât, în raport cu obiectul dedus judecății.
Capacitatea de folosință, astfel cum este definitivă de art.5 din Decretul nr.31/1954, privitor la persoanele fizice și juridice, reprezintă "capacitatea de a avea drepturi și obligații".
Recurentul-pârât, fiind o persoană juridică, are o capacitate de folosință specială, limitată la acele drepturi și obligații care corespund scopului pentru care a fost înființat.
Cum, în cadrul pct.2 din motivele de recurs privitoare la ridicarea de către acest recurent-pârât a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a sa, vor fi scoase în relief obligațiile acestuia, care corespund scopului pentru care a fost înființat, rezultă că acest recurent-pârât are capacitate de folosință în raport cu obiectul dedus judecății.
2. Nu se verifică excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât Consiliul Local al Municipiului Rm.V invocată în cadrul acestui motiv.
Potrivit OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr.538/2001, dată în aplicarea OUG nr.32/2001, au fost aprobate Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către Consiliul Local, conform art.16 din HG nr.538/2001 și OUG nr.45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate Consiliul Județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin Consiliul Local și Primar.
De altfel, prin Protocolul anexă la contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004 la nivel județean, ramură de învățământ, semnat de Consiliul Local, acesta și-a asumat responsabilitatea asigurării tuturor drepturilor salariale care se cuvin personalului din învățământ conform legislației în vigoare și contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, iar comisia care urmărește modul de finanțare al unităților de învățământ este condusă de Primar, în calitate de președinte.
Dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004, stabilesc sursele de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat în sensul că acestea se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază de activitate își desfășoară activitatea, deci de către Consiliile locale, care aprobă aceste bugete și Primarul, care este ordonator principal de credite.
Prin HG nr.2192/2004 au fost aprobate Normele Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat (respectiv art.16 și 17).
Art.17 din Norme menționează că de la bugetul de stat prin se asigură unele cheltuieli pentru unitățile de învățământ preuniversitar, dar în aceste sume nu intră cele pentru cheltuieli de personal - salariu.
Această hotărâre de guvern nu se aplică în speță pentru că, potrivit HG nr.1942/2004, ea se aplică experimental pentru anumite județe pilot, ori dintre aceste județe nu face parte și județul V în care se află Municipiul Rm.V, ci pentru județele B, C, D, H, I, N, S M și Sibiu. Prin urmare, recurentului-pârât Consiliul Local al Municipiului Rm.V i se aplică dispozițiile HG 538/2001 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat potrivit căreia, cheltuielile unităților de învățământ preuniversitar de stat, deci cheltuielile de personal, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
De altfel, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, între consiliile locale și unitățile de învățământ, se încheie protocoale în care este menționată obligația acestora de a repartiza fondurile necesare unităților de învățământ pe care le finanțează și de a urmări plata la timp a drepturilor salariale.
3.- Cât privește fondul cauzei Curtea constată că instanța de fond l-a rezolvat în mod legal, soluția nefiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii așa cum pretinde recurentul - pârât Consiliul Local al Municipiului Rm.V (art.304 alin.1 pct.9 Cod pr.civilă).
Este adevărat că potrivit art.48 și urm. din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, salariul cuvenit acestei categorii de personal se compune din salariul de bază potrivit legii, la care se adaugă o parte variabilă compusă din adaosuri, sporuri și alte drepturi suplimentare.
Din acest punct de vedere se constată că, dispozițiile art.50 din acest act normativ prevede în alin.1 și 2, drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, concretizate în beneficiul acestei categorii de salariați cu privire la tranșele de vechime la salarizare cât și cele privitoare la tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate continuă în învățământ.
Prin urmare, interpretând gramatical acest text de lege și având în vedere că legiuitorul folosește conjuncția "și", rezultă împrejurarea că s-a avut în vedere două noțiuni juridice generatoare a tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar, respectiv:"tranșe de vechime" și " tranșe suplimentare de vechime".
Art.50 alin.1 introduce cu certitudine momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, pe care îl individualizează folosind prepoziția "la" care deci privește momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
După statuarea în primul aliniat în privința existenței a două drepturi, cel la "tranșa de vechime" și cel la "tranșa suplimentară de vechime", legiuitorul precizează în aliniatul al doilea al art.50 din Legea nr.128/1997, la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime, și anume că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se aplică o creștere la coeficientul de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin urmare, legea introduce o nouă noțiune, aceea de "coeficient de ierarhizare", echivalentă în accepțiunea OG nr.15/2008 cu cea de "coeficient de multiplicare".
Modul de stabilire a salariului pentru personalul didactic și didactic auxiliar este precizat prin dispozițiile art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 în sensul că acesta se stabilește pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,00 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa 2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar), valoarea acestui coeficient fiind stabilită anual prin Hotărâre a Guvernului. Având în vedere cele de mai sus, rezultă că salariul de bază al acestei categorii de personal este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,00 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urmă diferențiindu-se în funcție de încadrarea salariatului în tranșe de vechime ( de 25-30 ani, de 30-35 ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani), la acest produs rezultat, adăugându-se celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Personalul din învățământ a beneficiat de creșteri salariale pe anul 2007 rezultate din modificarea valorii coeficientului de multiplicare cu data de 01.01.2007, întrucât art.9 din OG 11/2007 nu a fost modificată din Legea nr.220/2007, iar potrivit acestui text de lege, prevederile ordonanței se aplică începând cu acordarea drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2007.Această opinie este cea corectă, fiind statornicită cu ocazia întâlnirii dintre conducerea și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare - cu Președintele Secției civile de la ÎCCJ, reprezentantul PÎCCJ și președinții secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a curților de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară ivite în trimestrul I 2008, astfel cum rezultă la litera "Conflicte de muncă și asigurări sociale", pct.1, din minuta întocmită cu acest prilej.
La data de 1 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, a fost publicată OG nr.15 din 30 ianuarie 2008, act normativ ce cuprinde creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, nefăcându-se nicio trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar cu privire la tranșele suplimentare de vechime.
Prin urmare, acest drept există în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic.
Potrivit art.5 alin.2 din OG nr.15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe suplimentare de vechime de 30-35 ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare ce corespunde tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut. În consecință, ceea ce nu se mai adaugă la coeficientul de multiplicare al tranșei suplimentare de vechime de 30-35 ani, de 35-50 de ani și de peste 40 de ani, este creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Această împrejurare nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță, față de cele dispuse prin art.5 alin.2 din OG nr.15/2008.
În consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după momentul intrării în vigoare a OG nr.15/2008, în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificată în nici un fel.
Față de aceste dispoziții legale menționate mai sus, criticile formulate de acest recurent-pârât nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recursul urmând a fi respins ca nefondat în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
Întrucât intimatul-reclamant Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar V - pentru toți intimații-reclamanți din acțiune a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată, urmează ca în baza dispozițiilor art.316 combinat cu art.298 și 274 Cod pr.civilă, în dispozitivul hotărârii se va face precizarea "Fără cheltuieli de judecată".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.1047 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați-reclamanți fiind SINDICATUL PERSONALULUI DIN . PREUNIVERSITAR V- în numele membrilor săi, BICUȚA, intimați -pârâții fiind COLEGIUL TEHNIC RÂMNICU, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NORD I, COLEGIUL NAȚIONAL C, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, PRIMĂRIA RÂMNICU
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
27.03.2009
Red.ȘB
EM/2 ex.
Jud.apel.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca, Georgiana Nanu
