Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 389/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE-PRIN DGFP, împotriva sentinței civile nr.65 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finantelor Publice-prin DGFP V, în baza delegației de la dosar, lipsind intimata-reclamantă și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finantelor Publice-prin DGFP V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii în principal a excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă, a excepției lipsei de interes a reclamantei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 4.09.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VÂLCEA și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați primii doi pârâți la plata actualizată a sporului de stres în procent de 50%, spor prevăzut de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01 iulie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare nr.OG 8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996, iar cel de-al treilea pârât să fie obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății sporului care formează obiectul judecății.
În motivarea acțiunii s-a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul lunar brut.
Ulterior, prin nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, însă, pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare dispozițiile Legii nr. 50/1996 care au fost abrogate abia prin intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, ordonanță care reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, acesta fiind motivul pentru care acțiunea a fost formulată pentru plata sporului până în luna februarie 2007.
S-a susținut prin motivele acțiunii că la data stabilirii drepturilor bănești în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezultă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții care sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Reclamanta a susținut că aceste condiții nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, s-au acutizat întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea formulată, în temeiul dispozițiilor art. 115 Cod procedură civilă, a invocat excepțiile privind lipsa calității sale procesuale pasive și cea a prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01 iulie - 01 septembrie 2004, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii ca nefiind întemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că între el și reclamantă nu există raporturi de muncă în baza cărora să poată fi ținută obligat în realizarea pretențiilor deduse judecății.
Sub aspectul excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004, pârâtul a invocat dispozițiile Decretului nr. 167/1958 în sensul că termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de lege este depășit pentru perioada menționată, față de data introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei s-au formulat apărări în sensul că sporul de stres în cuantum de 50% reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în anul 2000 prin nr.OG 83/2000, mai mult decât atât, prin dispozițiile art. 2 din OG nr. 83/2000 precizându-se că prevederile acestei ordonanțe se aplică în limita bugetelor aprobate Ministerului Justiției, Ministerului Public, Curții Supreme de Justiție, Curții de Conturi, după suplimentarea lor corespunzătoare, iar din coroborarea acestor dispoziții cu dispozițiile art. 1 din același act normativ și cu prevederile OG nr. 24/2000 rezultă fără echivoc faptul că ordonatorul principal de credite al reclamantei nu a prevăzut acordarea acestor sporuri de stres calculate la salariul de bază, deoarece nu au fost fonduri bugetare alocate în acest sens.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 care prevedeau acordarea unui spor de 50% din salariul de bază brut lunar magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au fost abrogate prin OG nr. 83/2000.
În ceea ce privește dispozițiile OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, invocate de reclamantă, pârâtul a susținut că acestea nu au incidență în cauză de vreme ce dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate expres și total încă din anul 2000 prin OG 83/2000.
Mai mult, adoptarea OG 83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu prevederile Legii nr. 154/1998.
S-a susținut, de asemenea, că prevederile nr.OG 83/2000 față de reglementările Legii nr. 50/1996 a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, cât și coeficientul de multiplicare. În aceste condiții ar însemna să se realizeze o dublă acordare a sporului de 50%, ceea ce nu poate fi admis.
S-au invocat în susținerea apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției hotărâri judecătorești prin care au fost respinse pretenții similare formulate în alte cauze.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus pe parcursul procesului note de ședință prin care a invocat și excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, susținând că instanța nu poate să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat sau, dimpotrivă, este în vigoare fără să săvârșească acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituită în stat decât cea judecătorească.
În acest sens a susținut că legiferarea aparține Parlamentului României care adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare, instanța neavând competență în acest sens.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.65 din 4.02.2008 a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
A admis excepția privind prescripția parțială a dreptului material la acțiune, pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004.
S-a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 februarie 2007, actualizat cu indicele de inflație până la data executării efective.
S-a respins acțiunea pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004 ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății la care au fost obligați ceilalți doi pârâți.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că, în ceea ce privește excepția lipsei calități procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, că acest pârât a fost chemat în judecată pentru alocarea fondurilor necesare efectuării plăților solicitate prin acțiune și nu pentru plata către reclamantă a drepturilor bănești care formează obiectul judecății. Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de sat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Tribunalul reține că excepția nu se verifică, motivat de faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Astfel fiind, Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de atribuțiile care îi sunt conferite prin dispozițiile legii, în sensul elaborării proiectelor de legi bugetare, precum și în sensul efectuării rectificărilor bugetare în care se prevăd fondurile bănești și destinațiile exprese ale acestora, Ministerul Economiei și Finanțelor, chemat pentru alocarea fondurilor necesare efectuării plăților solicitate prin acțiune, are calitate procesuală pasivă, împrejurare față de care va fi respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestui minister.
Cât privește excepția referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, tribunalul a reținut că susținerea formulată în sensul că eventuala admitere a acțiunii ar reprezenta o încălcare de către instanță a principiului depășirii atribuțiilor puterii judecătorești nu este întemeiată deoarece în acțiunea formulată nu s-a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se acorde drepturi bănești nereglementate legal, ci, dimpotrivă, s-a cerut să se dea eficiență unor norme legale prin interpretarea unor dispoziții succesive ale actelor normative.
Astfel fiind, tribunalul nu a fost învestit decât pentru examinarea unor pretenții a căror acordare s-a cerut în temeiul unor dispoziții legale.
Sub aspectul excepției privind prescripția parțială a dreptului material la acțiune pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 7 din Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul material la acțiune se prescrie dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Pentru perioada în raport de care s-a invocat prescripția dreptului material la acțiune, dreptul la acțiune s-a născut, având în vedere natura drepturilor salariale cerute, la sfârșitul fiecăreia din lunile pentru care s-au formulat pretenții.
În raport de data introducerii acțiunii, respectiv 4 septembrie 2007, termenul general de prescripție de 3 ani era împlinit pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004, situație față de care s-a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune, excepție absolută, de fond, în raport de care s- respins acțiunea pentru perioada menționată, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta îndeplinește funcția de grefier la udecătoria Drăgășani din data de 01.02.1993, având, așadar, calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței respective.
Prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a prevăzut că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrați, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin dispozițiile art. 42 din OG nr. 83/2000 textul de lege menționat a fost abrogat.
Abrogarea respectivă nu poate produce efecte juridice având în vedere faptul că ordonanța, ca act normativ, are un nivel inferior legii, astfel încât nu se poate accepta ca un drept stipulat printr-o lege - act normativ superior - să fie înlăturat printr-o reglementare cuprinsă într-o ordonanță inferioară legii din punctul de vedere al elaborării actelor normative.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, are forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii în stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art. 114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Insă, potrivit art. 72 pct.3 lit. h și i din acea Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă. Or, un element esențial al raportului de muncă îl reprezintă tocmai salariul și ca atare, trebuia să fie reglementat numai printr-o lege organică.
Potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 republicată, în temeiul art. VI din OG nr. 9/1997 și modificată prin OG nr. 56/1997, OUG nr. 75/1997 și Legea nr. 154/1998: pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin art. 1 pct.41 din OG nr. 83/2003. Totodată, prin art. 50 alin.2 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art. 11,precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996.
La rândul său, OUG nr.177/2000 a fost abrogată prin art. 41 lit. a din OUG nr. 27/2007.
Susținerea reclamantei că în acest mod dreptul reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG 83/2000, este întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se arată în motivarea recursului că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, față de motivele de casare prev. de art.304 pct.4, 8 și 9 Cod procedură civilă.
1. Reclamanta nu a avut interes în promovarea acțiunii de față având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă această curte și prin Decizia nr.21 din 10.03.2008 s-a statuat că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară.
Cum reclamanta nu avea un interes născut și actual, acțiunea acesteia trebuia respinsă.
2. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, față de obiectul acțiunii, drepturi salariale, întrucât nu există raporturi de muncă între acest minister și reclamantă.
Pe de altă parte reclamanta nu a făcut dovada culpei procesuale pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plății.
Față de motivele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recursul declarat de pârât este nefondat.
În ceea ce privește primul motiv de recurs se constată că reclamanta a promovat acțiunea de față la data de 4.09.2007 și sentința civilă atacată a fost pronunțată de instanța de fond la 4.02.2008.
Avându-se în vedere că, așa cum arată și recurentul, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat dreptul judecătorilor, procurorilor, precum și a personalului auxiliar de specialitate la sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică s-a pronunțat la data de 10.03.2008, după ce chiar se pronunțase sentința instanței de fond.
Întrucât la data formulării acțiunii nu se pronunțase decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se poate pretinde că acțiunea formulată a fost lipsită de interes.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat.
Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
De asemenea potrivit art.2 din OUG nr.22/2002 ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
De altfel, prin sentința pronunțată recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat numai la alocarea către ceilalți pârâți fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE-PRIN DGFP, împotriva sentinței civile nr.65 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 6 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/7.05.2008
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
