Drepturi salariale (banesti). Decizia 390/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 390/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantele, C, împotriva sentinței civile nr.200/CM din 29 februarie 2008 și de pârâții ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.15/CM din 11 ianuarie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-reclamanți și recurenții-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că, prin cererea depusă la dosar, recurenta-pârâtă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție renunță la judecata recursului, în baza art.246 alin.1 Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București, iar ulterior sub același număr pe rolul Tribunalului Argeș (ca urmare a strămutării cauzei), reclamantele, C, -, au chemat în judecată pe pârâții ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primului pârât la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 raportat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 21.08.2004 - 31.01.2007, dată la care a intrat în vigoare nr.OG8/2007.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuro-psihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin art.50 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG177/2002.
Au considerat astfel reclamantele că, dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare pana la data de 1 februarie 2007 când a intrat în vigoare nr.OG8/2007 care a abrogat dispozițiile Legii nr.50/1996, pe cale de consecință el trebuie acordat pentru aceasta perioadă.
Mai mult, la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut in vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc si suprasolicitare neuropsihică și care nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, s-au acutizat.
Prin încheierea nr.6360/4.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a încuviințat cererea de strămutare formulată de reclamante, dispunând strămutarea judecării cauzei la ribunalul Argeș, păstrând toate actele de procedură efectuate până la această dată.
Parata ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată, invocând faptul că prin Legea nr.50/1996 nu s-a mai prevăzut dreptul personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de acest spor, iar acordarea lui ar reprezenta o adăugare la lege.
Prin sentința civilă nr.15/CM/11 ianuarie 2008, fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 21 august 2004-31 ianuarie 2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celeilalte pârâte fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantele fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că, acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum se arată în întâmpinarea Ministerului Justiției art.47 din Legea nr.50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nr.OG83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Întrucât abrogarea realizată prin nr.OG83/2000 este nelegală, instanța a concluzionat că este întemeiată acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare nr.OG8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
Susținerea reclamanților că în acest mod, dreptul reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare este neîntemeiată, mai ales că art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 prevede că abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv și că nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Pe de altă parte însă art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză au fost apreciate ca incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Prin cererea formulată la data de 13.02.2008, reclamantele au solicitat completarea sentinței civile nr.15/CM/2008, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii precizatoare prin care s-a solicitat acordarea sporului de 50% și pentru perioada 1.02.2007-în continuare, precum și obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin sentința civilă nr.200/CM/29.02.2008 a fost respinsă cererea de completare, cu motivarea că la data de 29.02.2008 încă nu se pronunțase ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, astfel că cererea reclamanților privind acordarea sporului de 50% și pentru perioada 1.02.2007- în continuare, urmează a fi discutată în cadrul recursului, tribunalul apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.2811alin.1 Cod procedură civilă.
În termen legal sentința nr.15/CM/11.01.2008, a fost recurată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar sentința civilă nr.200/CM/29.02.2008 a fost recurată de către reclamante.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel în data de 23.04.2008, pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a renunțat la judecata recursului formulat, având în vedere decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința nr.15/CM/11.01.2008 pentru netemeinicie în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea recursului pârâtul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că între acest recurent și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat reclamantelor drepturile salariale cuvenite, nu-i conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministrul Economiei și Finanțelor și Ministrul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar creditele bugetare aprobate unor ordonatori principali de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altor ordonatori principali de credite.
Mai arată recurentul că suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat este o problemă de legiferare, ceea ce înseamnă că, admițând o astfel de acțiune, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Reclamantele au criticat sentința nr.2007CM/29.02.2008 pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Au arătat reclamantele că în mod greșit Tribunalul Argeșa respins cererea de completare a sentinței civile nr.15/CM/2008, fără să aibă în vedere că art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare și după data apariției nr.OG23/2000, întrucât abrogarea s-a făcut printr-un act normativ cu forță juridică inferioară, și de asemenea a rămas în vigoare și după apariția nr.OG8/2007, ceea ce duce la concluzia că se impune acordarea acestui spor și pe viitor.
Recurentele-reclamante au invocat și dispozițiile deciziei nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Plenul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, în recurs în interesul legii.
Analizând sentințele recurate în raport de criticile aduse, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat, în mod corect instanța de fond apreciind că acesta are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, iar conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantelor, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamante.
Recursul declarat de reclamante este fondat.
Așa cum corect a reținut prima instanță, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că acest articol este și în prezent în vigoare.
Acest aspect rezultă de altfel și din dispozitivul deciziei nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii. Astfel, în decizia sa ÎNALTA CURTEa stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Pe de altă parte, salariul este o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, instituind practic o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale, urmând bineînțeles ca hotărârea obținută să fie pusă în executare la împlinirea termenului.
Rezultă deci că reclamantele sunt îndreptățite să solicite acest spor și pe perioada 31 ianuarie 2007 (dată la care s-a oprit prima instanță) - până la pronunțarea prezentei decizii, precum și pentru viitor.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamante și va modifica sentința nr.200/CM/29 februarie 2008, în sensul că va admite cererea de completare și va dispune completarea sentinței nr.15/CM/11 ianuarie 1008, obligându-i pe pârâți la plata sporului de 50% și pentru viitor.
Va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondat.
În baza art.246 Cod procedură civilă va lua act de renunțarea pârâtei ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele, C, împotriva sentinței civile nr.200/CM din 29 februarie 2008.
Modifică sentința în sensul că admite cererea și dispune completarea sentinței civile nr.15/CM/11 ianuarie 2008 și obligă pe pârâții ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la plata sporului de 50% și pentru viitor și respectiv la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești.
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.15/CM din 11 ianuarie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Ia act de renunțare la judecata recursului declarat de pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
/9.05.2008
GM/4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
