Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 412/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 412/R-CM
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâtulCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.1038 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 27 februarie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta Uniunea Sindicatelor din Învățământ V, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, și, de la Școala cu clasele I-VIII " " Râmnicu V, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului V, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V, Primăria Municipiului Râmnicu V, reprezentată prin primar și Școala cu clasele I-VIII " " Râmnicu V, a solicitat instanței pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la data îndeplinirii criteriilor de acordare și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare și obligarea pârâtelor - unități de învățământ să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, potrivit prevederilor legale menționate.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că salarizarea personalului didactic este reglementată, în principal, de prevederile Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar.
În susținerea acțiunii s-au invocat dispozițiile art.48, 49 și 50 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește dispozițiile art. 50 din Legea nr. 128/1997 s-a susținut că, potrivit acestora, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Au fost invocate în susținerea acțiunii și dispozițiile nr.OUG68/2004, potrivit cărora, la art.1 s-a prevăzut că, începând cu luna octombrie 2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea nr.128/1997, iar pentru personalul didactic de predare cu o vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea nr. 128/1997, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15% față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele 1 și 2.
Potrivit prevederilor OUG nr. 18/2005 privind creșterile salariale care se vor acorda în anul 2005 personalului din învățământ, salarizat potrivit OUG nr. 68/2008 și OUG nr.196/2002 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anii 2003 și 2004 personalului din învățământ salarizat potrivit OUG nr. 8/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 128/1997, referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învățământ și pentru abrogarea unor dispoziții din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, s-au stabilit atât creșterile salariale pentru personalul didactic din învățământ în anul 2005, cât și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 în cursul anului 2005.
S-a susținut că prin dispozițiile OG nr. 4/2006 s-au stabilit majorările salariale aferente anului 2006 pentru personalul didactic și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 în anul 2006.
În cauză au fost invocate, de asemenea, dispozițiile OG nr. 11/2007, OG nr. 15/2008, Ordinele Ministrului Educației și Cercetării nr.4848 bis/1.10.2004, nr.3541/4.04.2006, nr.1350/20.06.2007.
S-a susținut că din prevederile legale invocate, rezultă că salariații din învățământ - personal didactic trebuiau să beneficieze și de cele trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, însă, în pofida acestor reglementări legale nu le-au fost plătite drepturile salariale corespunzătoare celor trei tranșe suplimentare de vechime.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat, în temeiul dispozițiilor art. 115 Cod procedură civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată împotriva lui și a invocat următoarele apărări:
Sub un prim aspect s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean V, susținându-se că, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea învățământului nr. 84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar potrivit dispozițiilor art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997, în învățământul de stat validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice se face de către inspectoratul școlar, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de inspectorul școlar general.
S-a susținut că potrivit prevederilor art. 23 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, directorul unității de învățământ îndeplinește, printre altele, și atribuția de a răspunde de corectitudinea încadrării personalului și de întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale.
În acest context, calitatea de angajator, așa cum este definită de dispozițiile art.10 și art.14 din Codul Muncii, o are directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.
În ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, în conformitate cu dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Prevederi similare sunt cuprinse și în HG nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
S-au invocat și dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
La alin.5 al art. 167 s-a prevăzut că finanțarea de bază cuprinde mai multe categorii de cheltuieli, printre care și acelea de personal.
Au fost invocate și dispozițiile alin.13 al aceluiași articol care prevăd că finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract întocmit conform Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar și încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Potrivit Legii nr. 215/2001, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea ei.
S-a menționat prin aceeași întâmpinare că directorul unității de învățământ este ordonator terțiar de credite (art.167 alin.5 din Legea nr.84/2005), iar cea care întocmește statele de plată și care completează carnetele de muncă este unitatea de învățământ preuniversitar de stat la care cadrul didactic își desfășoară activitatea.
În raport de toate prevederile legale enumerate, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vas usținut că nu are obligații cu privire la salarizarea cadrelor didactice, nu are calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ și, ca atare, nu are nici calitate procesuală pasivă în cauză referitor la plata drepturilor salariale solicitate.
Sub aspectul fondului pricinii, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vas usținut că acțiunea este neîntemeiată deoarece, în toate actele normative prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani au fost cuprinse și creșterile de 1/25 prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr. 128/1997.
S-a menționat, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor art.5 alin. 2 din OG nr.15/2008 privind creșterile salariale care se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Din aceste ultime dispoziții legale reiese că în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru tranșele de vechime de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1/25 prevăzute de art.50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, astfel încât acțiunea este neîntemeiată.
În cauză s-a formulat întâmpinare și de către pârâții Consiliul Local al Municipiului Rm.-V și Primăria Rm.-V - Instituția Primarului, invocându-se următoarele apărări:
Pe cale de excepție a fost invocată lipsa calității procesuale pasive a celor două pârâte având în vedere faptul că între reclamanți și autoritățile și structura funcțională din cadrul administrației publice locale care figurează ca pârâte în cauză nu există un raport de muncă ori obligații de natură să genereze posibilitatea obligării celor două pârâte la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiune.
S-a susținut că cei doi pârâți nu au obligația legală de a asigura fondurile necesare alocării de drepturi salariale pentru învățământul preuniversitar, în acest sens invocându-se dispozițiile art. 20, 21, 45, 77 din Legea nr. 215/2001, precum și dispozițiile art.7 alin.8 din Legea învățământului.
Și acești pârâți au invocat prevederile art. 167 alin.4 din Legea nr. 84/1995, susținând că plata drepturilor salariale către personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat se asigură de la bugetul de stat, iar din bugetul local al unității administrativ-teritoriale sunt alocate doar cheltuieli privitoare la investiții și întreținere de baze materiale din cadrul instituțiilor de învățământ, nicidecum cheltuieli de personal (art.167 alin.2).
S-a învederat că, potrivit dispozițiilor art.33 din HG nr. 2192/2004, când procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, organism consultativ care propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării nivelul conturilor standard corespunzător finanțării de bază a unităților de învățământ și întocmește un raport trimestrial-anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de inspectoratele școlare județene (art.45).
De altfel, s-a susținut că în conținutul Legii nr. 388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008 nu se regăsește alocarea unor astfel de sume, astfel încât reclamanții confundă atât sursa de finanțare, cât și procedura de repartizare a drepturilor salariale respective.
În acest context au fost invocate dispozițiile art.7 alin.4 lit. a din Legea nr. 388/2007, potrivit cărora, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.6 lit. b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, precum și dispozițiile art.7 alin.5 din același act normativ, potrivit cărora repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin.4 pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice.
Ca atare, drepturile salariale pretinse prin acțiune nu sunt realizate din bugetul local al municipiului Rm.-V, ci sunt asigurate de la bugetul de stat, astfel încât Consiliul local al municipiului Rm.-V și Primăria Rm.-V nu au nici un fel de atribuțiuni în legătură cu plata sau alocarea respectivelor drepturi salariale.
Pe fondul cauzei s-a susținut că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.48 și urm. din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, potrivit legii, la care se adaugă o parte variabilă compusă din adaosuri, sporuri și alte drepturi suplimentare.
Din interpretarea dispozițiilor art.49-51 din Legea nr. 128/1997, în cazul salarizării personalului didactic, noțiunea de salariu de bază se referă atât la salariul de bază care cuprinde pe lângă salariul de bază al funcției didactice îndeplinite și sporuri sau adaosuri prevăzute de lege ca fiind incluse în salariul de bază.
Dispozițiile art.50 alin.2 fac distincția că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, ceea ce evidențiază că dreptul salarial pretins prin acțiune este inclus în salariul de bază al fiecărui reclamant.
S-au invocat și dispozițiile OG nr. 11/2007 privind creșterile salariale care se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997, potrivit cărora au fost acordate diferite majorări ale salariului de bază.
De asemenea, s-a făcut trimitere și la dispozițiile art. 157 alin.2 Codul Muncii în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile publice, potrivit cărora, salarizarea acestor categorii de salariați se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
În concluzie, s-a susținut că în prezent nu există dispoziții normative care să permită acordarea acestor drepturi salariale în alt cuantum, astfel încât s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În situația în care se va considera că pretențiile reclamanților sunt îndreptățite, cei doi pârâți au susținut prin întâmpinare că drepturile salariale solicitate trebuie să fie suportate exclusiv de către angajatorul reclamanților.
La dosar au fost depuse copii de pe următoarele înscrisuri: contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008, decizia nr.1241/R/20.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg.-M în dosarul nr-, sentința civilă nr. 644/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, adresa nr. 36526/31.07.2007 a Direcției Generale Buget-Finanțe din cadrul Ministerului Educației Cercetării și T, adresa nr. 1472/6512/29.10.1007 emisă de Cabinetul Ministrului și Protecției Sociale, adresa nr. 6592/10.11.1997 emisă de același cabinet.
Prin sentința civilă nr.1038 din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă - Conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean
A respins acțiunea formulată împotriva pârâtului de mai sus ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a admis excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei Primăria Râmnicu-V -prin Primar.
A respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Primăria Râmnicu-V - prin Primar ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de exercițiu și a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Rm.-
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar V, în numele și în interesul titularilor dreptului material la acțiune:, și, de la Școala cu clasele I-VIII Râmnicu V, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V, Școala cu Clasele I-VIII " ", Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V și Primăria Municipiului Râmnicu V - Instituția Primarului. A obligat pârâții unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu-V, județul V să asigure și să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, constând în contravaloarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, în raport de data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 4.06.2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului pricinii.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a examinat cu prioritate excepția invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V privind lipsa calității sale procesuale pasive.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 23 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, directorul unității de învățământ răspunde de corectitudinea încadrării personalului și de întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale.
În cauză calitatea de angajator față de reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune o are unitatea de învățământ preuniversitar, respectiv Grădinița cu program prelungit Sud Rm.-V, această unitate de învățământ având și personalitate juridică.
Între pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V și reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune nu există în pricină un raport juridic de muncă în temeiul căruia acest pârât să poată fi ținut obligat la plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune.
Având în vedere, pe de o parte că, pentru a exista calitate procesuală pasivă, este necesar să existe identitate între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cea care poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății, iar pe de altă parte că acest pârât nu poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus judecății, urmează să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean
Drept consecință, se va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Sub aspectul excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei Primăria Rm.-V prin Primar, tribunalul a reținut următoarele:
Primăria reprezintă aparatul de lucru al primarului, ea neavând capacitate de exercițiu și nici capacitate de folosință, nefiind nici cuprinsă printre autoritățile prevăzute de Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
În aceste condiții, Primăria Rm.-V, neavând personalitate juridică nu poate sta în proces, situație față de care se va admite excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu invocată de aceasta, cu consecința respingerii acțiunii formulată împotriva ei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de exercițiu.
În raport de admiterea acestei din urmă excepții, tribunalul a constat că este de prisos să se mai ia în examinare excepția invocată de către aceeași pârâtă prin întâmpinare, cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive.
Sub aspectul excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Rm.-V, tribunalul a constat că acest pârât are calitate procesuală pasivă deoarece, potrivit dispozițiilor nr.OG 13/2001, s-a prevăzut că fondurile privind plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământ se asigură de la bugetul local, iar potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale au, printre altele, drept atribuție și pe aceea de a aproba bugetul local, în acesta incluzându-se și fondurile necesare pentru efectuarea plăților deduse judecății.
În aceste condiții, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu-V, fără a se antama fondul pricinii, are atribuția prevăzută de lege de a proceda la aprobarea fondurilor care eventual, în urma hotărârii care s-ar pronunța, ar trebui cuprinse în bugetul local, cu destinația de a fi plătite drepturile solicitate prin acțiune.
Astfel fiind, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Râmnicu-V ar putea fi ținut obligat în raportul juridic dedus judecății, situație față de care se va respinge excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constat că art. 50 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin. 1 si alin. 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei tranșe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative ˝si˝ rezulta faptul ca articolul menționat are in vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝tranșe de vechime˝ si ˝tranșe suplimentare de vechime˝.
In ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la ˝, care, în cazul concret expus de art. 50 alin 1, introduce momentul: la 30, la 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, in momentul în care a dorit sa facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul transelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cat si cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul alineat asupra existentei a doua drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează în alineatul al doilea al art. 50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin 2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare˝ sau, in accepțiunea OG nr. 15/2008, ˝coeficient de multiplicare˝.
In ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art. 48 alin 3 din Legea nr.128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 si a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșă de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenita în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate in învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de transa suplimentara de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, pana la momentul intrării in vigoare a nr.OG15/2008, si o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde si creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime exista în continuare si el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar si după intrarea in vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat in nici un fel.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.V invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, însă criticile acestuia pot fi invocate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât, întrucât nu există raport de muncă între recurent și intimații-reclamanți, iar Consiliul Local nu are obligația legală să asigure fondurile necesare salarizării acestora. În plus, potrivit Legii învățământului, plata drepturilor salariale se face de la bugetul de stat, iar decizia repartizării sumelor aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice, pe care intimații-reclamanți nu au chemat-o în judecată. Ca atare, drepturile salariale nu se realizează din bugetul local al consiliului, care nu are nici un fel de atribuții legale în speța dedusă judecății;
- în mod nelegal prima instanță a admis acțiunea formulată de intimații-reclamanți, deoarece la momentul actual raportat la fondul cauzei nu există dispoziții normative care să permită acordarea acestor drepturi salariale.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat excepția lipsei capacității de folosință, respectiv calitatea acestuia de subiect în raporturile juridice care să aibă aptitudinea de a avea drepturi și obligații procesuale.
Capacitatea civilă a persoanei reprezintă aptitudine acesteia de a dobândi și exercita drepturi civile prin încheierea de acte juridicice civile, exprimată în plan procesual, această aptitudine reprezeintă capacitatea de a avea drepturi și obligații procesuale.
ramuri de drept îi corespunde o anumită capacitate juridică, cu trăsături poprii, motiv pentru care, capacitatea civilă a persoanei juridice specifică dreptului civil este diferită de capacitatea juridică a altor ramuri de drept, precum capacitatea organelor administrației de stat.
Cu privire la acestea existând o capacitate de drept administrativ.
Consiliul local fiind o autoritate a administrației publice locale, potrivit Legii nr.215/2001 are o capacitate administrativă care îi conferă aptitudinea de a-și aduce la împlinire atribuțiunile reglementate de art.36 din actul normativ evocat, astfel că, în exercitarea acestor prerogative poate să intre în raporturi de drept public sau privat, asumându-și drepturi și obligații, atât pe plan material cât și pe plan procesual.
În raport de aceste considerente se poate reține în favoarea recurentului capacitatea de a fi subiect de drepturi și obligații, respectiv capacitatea de folosință a acestuia care a luat naștere prin actul normativ ce îi reglementează structura și atribuțiunile.
Recurentul a criticat sentința și sub aspectul că în raporturile cu reclamantul nu i se poate reține nicio obligație care să-i justifice calitatea procesuală pasivă.
Reclamantul a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Rm. V, nu în calitatea sa de angajator ci pentru calitatea acestuia de administrare a domeniului public și privat a unității administrativ teritoriale în care funcționează în virtutea căruia la propunerea primarului aprobă bugetul local și dispune virările de credite urmărind modul de utilizarea a rezervei bugetare.
Potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 privind învățământul, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unității administrative teritoriale pe a căror rază își defășoară activitatea dar și de la bugtul de stat ori din alte surse prevăzute de lege.
Finanțarea unităților de învățământ are ca o componentă principală finanțarea de bază care cuprinde cheltuili de personal și se asigură din sursele de venituri mai sus arătate.
În calitatea sa de administrator al bugetului local, recurentul a fost chemat în judecată pentru a asigura cheltuielile de personal în limita prevăzută de lege din care să se asigure plata drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, în raport de atribuțiunile reglementate prin lege.
Cadrul legal ce prevede aceste atribuțiuni a fost avut în vedere și de către instanța de fond atunci când a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentului și a fost obligat să asigure plata drepturilor salariale numai în limita prevăzută de actul normativ evocat.
În plus, potrivit dispozițiilor nr.OUG13/2001, s-a prevăzut că fondurile privind plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământ se asigură de la bugetul local, iar dispozițiile art.36 din Legea nr.215/2001 prevăd în mod expres că, consiliile locale au printre altele drept atribuție și pe aceea de a aproba bugetul local în acestea incluzându-se și fondurile necesare pentru efectuarea plăților deduse judecății.
În aceste condiții, recurentul-pârât are atribuția prevăzută de lege de a proceda la aprobarea fondurilor care ulterior în urma hotărârilor ce s-ar pronunța ar trebui cuprinse în bugetul local, cu destinația de a fi plătite drepturile solicitate prin acțiune, în caz contrar s-ar ajunge la un blocaj juridic care ar conduce la imposibilitatea plății drepturilor bănești în favoarea intimaților-reclamanți.
De asemenea, dispozițiile Legii nr.286/2006, conferă consiliului local prerogativa de a aproba bugetul local conform competențelor sale.
Nu în ultimul rând, potrivit dispozițiilor art.7 alin.5 din Legea nr.388/2007, se prevede că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată menționată la alin.4 (inclusiv cele destinate finanțării cheltuielilor de personal), comune, orașe, municipii, sectoare se face prin decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor, însă, numai după consultarea obligatorie a consiliilor locale și județene și a primăriilor.
Și al doilea motiv de recurs este nefondat, deoarece în mod legal a fost admisă acțiunea pe fond, prin raportare la dispozițiile legii cadru nr.128/1997 și anume art.50 alin.1, în sensul că la împlinirea vârstei de 30, 35 și 40 ani de activitate în învățământ, intimații-reclamanți beneficiază de o tranșă suplimentară de vechime, dispoziție menținută și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, susținerea din motivul de recurs potrivit cu care nu ar exista un cadru legal pentru acordarea acestor drepturi salariale, fiind pur gratuită.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.291 din Codul Muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.1038 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind SINDICATUL PERSONALULUI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR V - pentru, SCOALA CU CLASELE I-VIII " " RM.V, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V și PRIMĂRIA RM.V - prin PRIMAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
EM/GM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
