Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 3923/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 3923

Ședința publică de la 02 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ioana Bodri

JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 3: Manuela Preda

Grefier

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA, împotriva sentinței civile nr.285 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect calcul drepturi salariale.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA, lipsind intimații reclamanți ,.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, reprezentantul recurenților pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA, consilier juridic, a depus înscrisuri.

Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurenților pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA, consilier juridic, a susținut motivele de recurs invocate în scris, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

CURTEA

Asupra recursului de față.

Tribunalul Olt prin sentința nr. 285 de la 06 martie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții să achite reclamanților contravaloarea tichetelor de masă reactualizată, pe perioada 18.01.2005 - 31.12,2006, raportat la perioada lucrată de fiecare.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.

In speță, reclamanții au avut calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei comunei, instituție bugetară ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.

Prin neplata acestor drepturi prevăzute de lege ca urmare a voinței unilaterale a pârâților s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială al reclamanților fără a exista o dovadă în sensul că s-a impus luarea unei asemenea măsuri.

Or, conform art. 41 al. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.

Astfel, s-a apreciat că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă a reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a acestora sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceasta să-și procure hrana direct.

De asemenea, s-a constatat că prin acordarea acestor tichete de masă unor salariați din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar ce sunt finanțate de la bugetul de stat se creează o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 al. 2 din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate, din punct de vedere al protecției sociale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul local și Primăria, criticând soluția tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că tichetele de masă nu pot fi acordate atât timp cât în bugetul celor două instituții nu au fost cuprinse sume cu această destinație și mai există surse de venituri proprii care să poată acoperi aceste cheltuieli.

Intimații reclamanți nu au depus întâmpinare.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 1(1) din Legea 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.

Textul de lege instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.

Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Regula citată se regăsește în dispozițiile Legii 507/2003 bugetului de stat pe anul 2004 și este reluată și în prevederile legilor bugetului de stat pentru anii următori până în prezent.

Cum, în speța de față, recurenții Consiliul Local și Primăria fac parte din categoriile de instituții bugetare indicate de Legea 142/1998, regula acordării tichetelor de masă se aplică angajaților lor, fără a se încălca prevederile art.41 alin.2 din Constituție, referitoare la protecția socială a muncii.

În același sens s-au pronunțat deopotrivă Curtea Constituțională prin Decizia nr. 297 din 11 martie 2008 (fiind respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea 142/1998) și Înalta Curtea d e Casație și Justiție, prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008, de admitere a recursului în interesul legii cu privire la interpretarea acelorași prevederi.

Ca atare, tichetele de masă nu pot fi acordate atâta timp cât în bugetul Consiliului Local și al Primăriei nu au fost cuprinse sume cu această destinație, iar instituțiile în cauză nu au venituri proprii din care să acopere aceste cheltuieli.

Așa fiind, în conformitate cu art.312 Cod pr.civ. se va admite recursul declarat de recurenții - pârâți, se va modifica sentința în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA, împotriva sentinței civile nr.285 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții,.

Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - --

Grefier,

06.06.2008

Red.jud.--

4 ex/AS

/

Președinte:Ioana Bodri
Judecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Manuela Preda

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 3923/2008. Curtea de Apel Craiova