Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 393/R/2009
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al Curții de Apel
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL C-N împotriva sentinței civile nr. 1988/27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de av. și reprezentanta pârâtei recurente, administrator.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea excepțiilor de necompetență și a lipsei calității procesuale pasive invocate prin cererea de recurs, admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea în totalitate a sentinței atacate, cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1988/27.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SRL și, în consecință, s-a constatat că între părți nu a existat un raport de muncă în perioada 08.06.2007-01.02.2008; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2.250 lei reprezentând drepturi salariale restante.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamantul a fost angajat al pârâtei în perioada 08.06.2007-01.02.2008.
Din statele de plată depuse la dosar, pârâta nu a reușit să facă dovada că pe perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008 i-ar fi plătit drepturile salariale reclamantului.
Rezultă din prevederile art. 154. muncii că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și pentru munca prestată, fiecare salariat având dreptul la un salariu exprimat în bani.
se plătesc înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor, așa cum prevede art. 156. muncii.
Având în vedere starea de mai sus, precum și starea de fapt rezultată din probe, Tribunalul a admis în parte acțiunea înaintată de reclamant, în baza art. 284. muncii, fiind obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante pe perioada decembrie 2007-ianuarie 2008, constatând astfel că între părți există un raport de muncă în perioada 08.06.2007-01.02.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL, solicitând admiterea excepției necompetenței și a lipsei calității procesuale pasive a acesteia, admiterea recursului în sensul modificării în totalitatea a sentinței atacate, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, se arată că sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă, întrucât între reclamant și pârâtă nu există un conflict de muncă, situație în care instanța competentă a soluționa cauza era Judecătoria Cluj -
Un alt motiv de recurs îl constituie lipsa de temei legal al obligării pârâtei la plata sumei de 2.250 lei, cu titlu de salariu raportat la faptul că între părți nu există contract de muncă valabil încheiat.
Societatea pârâtă are ca asociat și administrator unic pe d-na, singura competentă să încheie contracte de muncă.
Recursul este fondat.
Natura litigiului este aceea a unui conflict de muncă, iar faptul că reclamantul nu a depus în susținerea pretențiilor sale un contract încheiat în formă scrisă, nu atrage caracterul civil al cauzei. Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj în soluționarea procesului nu este prezentă.
Reclamantul a pretins obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantum de 2.250 lei, pentru munca prestată ca șofer în perioada decembrie 2007- ianuarie 2008. Reclamantul a susținut că a întocmit actele premergătoare încheierii contractului individual de muncă, însă pârâta a amânat încheierea acestuia în formă scrisă.
Codul muncii definește contractul individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariul.
Condițiile de formă ale contractului individual de muncă sunt stipulate de art. 16 alin. 1. muncii, care prevede că acesta se va încheia în formă scrisă, în limba română, iar obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.
Legea nu exclude încheierea contractului individual de muncă prin simplul consimțământ al părților, situație în care, conform art. 16 alin. 2 părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Cum reclamantul s-a prevalat de această din urmă situație, s-a procedat la audiere de martori pentru a dovedi încheierea contractului individual de muncă.
Din depoziția martorei nu reiese că reclamantul ar fi avut încheiat contract individual de muncă cu societatea pârâtă și nici clauzele acestuia ( 66 dosar fond).
În dovedirea cererii, reclamantul a depus o serie de foi de parcurs pe care figurează într-adevăr ștampila unității emitente, respectiv a pârâtei, iar la numele și prenumele șoferului figurează reclamantul. Aceste înscrisuri reprezintă început de dovezi ce ar fi trebuit întregite atât cu înscrisuri care să ateste faptul că autovehiculele conduse de reclamant sunt proprietatea pârâtei, precum și faptul că între reclamant și pârâtă s-a încheiat un contract de muncă ale cărui clauze privind salariul justifică pretenția reclamantului de plată a sumei de 2.250 lei.
Cum atare dovezi nu au fost făcute, se constată că soluționarea fondului cauzei fiind indispensabil legată de acestea, se impune admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL C-N împotriva sentinței civile nr. 1988 din 27 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red. LȘ/dact.MM
3ex./
Jud.fond:/
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
