Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 405/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 405/R-CM
Ședința publică din 13 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1 împotriva sentinței civile nr.270 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru intimata-chemată în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V, în baza delegației nr.94/J/2008 și consilier juridic pentru intimatul-pârât Primarul municipiului Rm.V, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât, intimații-pârâți Inspectoratul Școlar Județean Rm.V, Școala cu clasele I-VIII " " Rm.V și intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean
Procedura este legal îndeplinită.
Recurentul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic pentru intimata-chemată în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect s-a respins cererea de chemare în garanție a instituției pe care o reprezintă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 -63 Cod procedură civilă.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul-pârât Primarul municipiului Rm. V, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean V, Școala Clasele I - VIII, solicitând instanței ca prin sentința ce se o pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 01.10.2001 până la data de 31.08.2002.
Reclamanta a arătat că a fost angajată ca învățător titular, având o vechime de peste 25 ani și gradul didactic.
Norma didactică pentru personalul didactic se stabilește conform art.42-47 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic. Astfel, conform art.45 alin.1 din acest act normativ, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, fiind personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, îndeplinind condițiile prevăzute de lege.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că acest pârât nu este angajatorul reclamantelor și, în consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică are calitatea de angajator, astfel cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul muncii, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula sau plăti salarii. Totodată, a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune față de prevederile art.166 din Legea nr.53/2003.
De asemenea, arată că acest pârât nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, conform dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește plata drepturilor salariale pretins neacordate, cu motivarea că, în conformitate cu dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. S-a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune față de prevederile art.166 din Legea nr.53/2003.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.129/1997.
De asemenea, chemații în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V și Primarul Municipiului Rm. V au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale la acțiune, pe considerentul că nu există identitate între acest pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Prin sentința civilă nr.270/24.03.2008 au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației și Cercetării și a Inspectoratului Școlar Județean V, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean V împotriva chemaților în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice, Consiliul Județean V și Primarul Municipiului Rm. V, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean V și Școala Clasele I-VIII la plata către reclamantă a drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 până la data încetării activității, respectiv 31.08.2002, sume actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Vaf ost apreciată ca neîntemeiată, cu motivarea că prin acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic. Acest acord a fost legiferat, emițându-se nr.OUG17/2006, care reia aceleași principii.
Ca atare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art.166 alin.2 Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, și art.1 din nr.OUG17/2006.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum, de altfel, se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezenta acestui pârât în cauză și se justifică calitatea sa procesuală pasivă, instanța apreciază excepția nefondată.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, republicată și art.44 din Legea nr.128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Aceleași considerente juridice conduc la concluzia respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului Rm. V, Consiliul Județean V și Direcția -ă a Finanțelor Publice V, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât între reclamantă și acești pârâți nu există raporturi juridice de dreptul muncii și pot avea doar obligația repartizării resurselor financiare, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor și nu aceea de a plăti drepturile salariale neacordate, îndrituire legală ce incumbă doar angajatorului.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999, norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările -e pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede că personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus - menționate instanța a apreciat că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii.
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997, respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamanta, care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art.51 pct. 8 combinat cu art.49 pct. 1 și art.43 lit. c din același act normativ.
Față de aceste considerente a fost admisă în parte acțiunea
În termen legal sentința a fost recurată de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T, care a criticat sentința pentru netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamanți, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2. În mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de guvern cu principalele federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Se mai arată că, potrivit art.17 din anexa 1 la nr.OG11/2007, aprobată prin Ordinul nr.1350/2007 în cadrul personalului didactic care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal se regăsesc și învățătorii, institutorii și educatorii.
În fine, arată recurentul că în conformitate cu art.27 din nr.HG281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi care se stabilesc potrivit respectivei hotărâri de guvern este de competența consiliului de administrație, textul de lege prevăzând și termenele și procedura aplicabilă în această situație. Cum reclamanții nu au depus în termenul prevăzut de lege contestație cu privire la modul de stabilire a salariilor, respectiv nu au solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată în plus, ei sunt decăzuți din acest drept.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres, fără nici o limitare sau condiționare.
Prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Este așadar greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Este de asemenea nefondată susținerea recurentului Ministerul Educației, Cercetării și T în sensul că reclamanții trebuiau să urmeze procedura instituită de art.27 din nr.HG281/1993, în sensul depunerii unei contestații la consiliul de administrație, deoarece textul de lege enunțat se referă la contestații în legătură cu "stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi", deci la drepturi deja acordate salariaților, or în speță reclamanții solicită tocmai acordarea unor astfel de drepturi.
Rezultă așadar că procedura instituită de art.17 din nr.HG281/1993 trebuie utilizată atunci când au fost acordate anumite drepturi salariale angajaților și aceștia sunt nemulțumiți de modalitatea de stabilire, însă nu și atunci când astfel de drepturi nu au fost acordate, o contestație în această situație fiind de altfel lipsită de obiect.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII SI T, împotriva sentinței civile nr.270 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
14.05.2008
jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
