Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 406/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 406/R-CM
Ședința publică din 13 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T împotriva sentinței civile nr.165 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru intimatele-reclamante, și C, în baza împuternicirii avocațiale de substituire emisă de Baroul V - Cabinet de avocat și consilier juridic pentru intimata-chemată în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât, intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean V, intimații-chemați în garanție Consiliul Județean V și Primarul Comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Avocat pentru intimatele-reclamante, și C, depune la dosar note de ședință.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru intimata-chemată în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Vâlcea ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a instituției pe care o reprezintă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.60-63 Cod procedură civilă.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele-reclamante, și C solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată către intimatele-reclamante.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 23.01.2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantele, și C, au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 01.10.2001 până la data încetării activității, actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit dispozițiilor art.45 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, fără diminuarea salariului.
La data de 01.10.2001 reclamantele îndeplineau condițiile impuse de lege pentru a beneficia de acest drept.
Prin Acordul din 28.11.2005, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001- septembrie 2004, întregului personal didactic. Obligația de plată a fost stabilită chiar prin act normativ - nr.OUG 17/2006.
Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și Tae mis Ordinul nr.1350/2007 prin care se stabilește modalitatea în care se vor plăti cu ora persoanele aflate în ipoteze prevăzută de art. 45 alin.1 din lege.
Reclamantele au efectuat, începând cu anul 2001, norma didactică în întregime, însă nu le-au fost plătite drepturile salariale cuvenite pentru munca suplimentară depusă.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat prin întâmpinare următoarele apărări:
A invocat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantelor, nici ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Potrivit art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În al doilea rând, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la perioada începând cu anul 2001.
În acest sens, s-a susținut că potrivit dispozițiilor art.166 din Legea nr.53/2003, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, iar termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
S-a arătat că prevederile art.166 alin.2 din Legea nr.53/2003 nu sunt incidente în cauză, deoarece Acordul din data de 28.11.2005 încheiat de Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ nu se referă la salariile solicitate prin acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că potrivit art.27 din nr.HG281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se stabilesc potrivit prevederilor acestei hotărâri este de competența consiliului de administrație sau, după caz, a altor organe de conducere similare, respectiv a organului ierarhic superior fiecărei unități bugetare. S-a susținut că actul normativ prevede un termen de 5 zile de depunerea contestațiilor, un alt termen de 30 de zile în care organele abilitate trebuie să răspundă contestațiilor și un alt termen de 30 de zile în care cei interesați se pot adresa cu contestație la instanță împotriva măsurii adoptată de către unitate.
În acest context, s-a susținut că reclamantele nu au depus contestație cu privire la modul de stabilire a salariului și nu au solicitat până în prezent plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, consecința fiind aceea a decăderii lor din dreptul menționat.
În concluzie, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că, potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Au fost invocate în susținerea aceleiași excepții și dispozițiile art.16 din Normelor metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 2192/2004.
S-a susținut că, potrivit dispozițiilor legale, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției Generale a Finanțelor Publice V, după consultarea consiliului județean și a primarului localității în care se află unitatea de învățământ preuniversitar, aceleași prevederi fiind menționate și în Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 la art.7 alin.5.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001 - decembrie 2004, în temeiul dispozițiilor art.166 alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003.
În acest context, s-a susținut că Acordul la care s-au referit reclamantele prin acțiune nu privește drepturile salariale solicitate în cauză și nu constituie o recunoaștere din partea debitorului, în sensul dispozițiilor art.166 alin.2 din Legea nr.53/2003.
Pe fondul cauzei, Inspectoratul Școlar Județean Vas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamantele nu și-au exercitat dreptul de a li se reduce norma didactică cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, astfel că unitatea de învățământ și cu atât mai puțin inspectoratul nu aveau obligația reducerii normei didactice.
Pe de altă parte, salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, astfel că el nu poate face obiectul vreunei negocieri, situație față de care reclamantele erau îndreptățite la plata orelor solicitate numai dacă exista un act adițional la contractul individual de muncă al acestora, care să privească efectuarea orelor în regim de plată cu ora.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat cerere de chemare în garanție a Direcției Generale a Finanțelor Publice V, a Consiliului Județean V și a Primarului Comunei solicitând ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligați alături de pârâți la plata drepturilor salariale solicitate.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, ale art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG2192/2004, ale Legii bugetului de stat pentru fiecare dintre anii pentru care s-a formulat acțiunea, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine direcției generale a finanțelor publice, după consultarea consiliului județean și a primarului localității în care se află unitățile de învățământ preuniversitar.
În aceste condiții, Inspectoratul Școlar Județean V nu poate plăti diferențe salariale niciunui cadru didactic, neavând calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, instanța trebuind să oblige la plata acestor drepturi și chemații în garanție.
Consiliul Județean Vaf ormulat întâmpinare, în calitate de chemat în garanție, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
În raport de caracterul consultativ al obligației impuse de lege consiliului județean, cererea de chemare în garanție a acestuia este neîntemeiată.
Calitatea de angajator al personalului didactic o au unitățile de învățământ cu care s-au încheiat și contractele individuale de muncă iar potrivit prevederilor art. 167 alin.5 din Legea învățământului, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, și nu din bugetul unităților administrativ-teritoriale.
Prin aceeași întâmpinare s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Acordul transpus în nr.OUG 17/2006 vizează acordarea diferențelor salariale rezultate din calculul în cascadă al salariilor, nicidecum drepturile bănești pretinse prin prezenta acțiune.
Pe fond, s-a susținut că după intrarea în vigoare a statutului personalului didactic reclamanții nu au solicitat conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale aferente. În Legea nr. 128/1997 nu se regăsesc referiri la plata suplimentară a acelora care nu au înțeles să beneficieze de acest drept.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, chemat în garanție, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
A argumentat excepția prin aceea că nu are calitate de ordonator principal de credite pentru angajații Ministerului Educației, Cercetării și T, ci doar un rol bancar, răspunzând la ordinele de plată formulate de ordonatorul de credite.
Pe fondul cauzei, a susținut că nu sunt aplicabile prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2007 întrucât acestea nu retroactivează pentru perioada 2001-2006.
Potrivit art. 9 din nr.OUG 17/2006 plata drepturilor salariale se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin inspectoratul școlar.
Prin sentința civilă nr.165/26.02.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamante și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
A obligat pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamantelor drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 01.10.2001 și până la încetarea activității fiecăreia, dar nu mai târziu de data pronunțării sentinței, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu scadența fiecărei sume și până la data plății efective și integrale, precum și la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată.
Examinând în prealabil, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepțiile procesuale invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.4 din nr.HG2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, inspectoratele școlare județene, respectiv al Municipiului B, prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr.3 și 4 și le transmit Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
Prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005, Guvernul României și organizațiile sindicale din învățământ au convenit plata debitelor datorate personalului didactic reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor, acordul fiind semnat inclusiv de Ministrul Educației și Cercetării.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a reținut că, potrivit Acordului semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, prin nr.OUG17/2006 s-au recunoscut debitele față de personalul didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor. S-a ajuns la concluzia că recunoașterea menționată a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006, când s-a publicat în Monitorul Oficial nr.OUG17/2006, a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de învățători la unitățile de învățământ chemate în judecată pentru perioada dedusă judecății, potrivit mențiunilor care rezultă din adeverințele eliberate în acest sens și depuse la dosar.
Potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă un număr de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit. a din lege și se stabilește astfel: un post de educatoare/institutoare pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; un post de învățător/institutor pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate.
Potrivit dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Textul de lege reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic.
În cauză, nu se pune problema aplicării dispozițiilor art.27 din nr.HG281/1993, nefiind vorba despre contestarea stabilirii salariilor, a acordării gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi salariale. Reclamantele au solicitat doar aplicarea, în ceea ce le privește, a unor dispoziții legale, în temeiul cărora au pretins că erau îndreptățite să primească anumite drepturi salariale.
În condițiile în care dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", deoarece nu este vorba despre un număr de ore, ca normă didactică, dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament referitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
În raport de dispozițiile art.45 din Legea nr.128/1997 și de conținutul adeverințelor eliberate de unitățile școlare pârâte, reclamantele îndeplinesc cele două condiții privitoare la vechime și la gradul didactic pentru toată perioada dedusă judecății.
Acțiunea s-a admis în parte avându-se în vedere împrejurarea că reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale până la data încetării activității. Aceasta presupune o plată pentru o perioadă ulterioară pronunțării hotărârii, ceea ce ar contraveni principiului de drept potrivit căruia dreptul trebuie să fie născut și actual, or, actualitatea dreptului nu vizează un drept care se va naște în viitor, cu atât mai mult cu cât în viitor pot interveni modificări legislative cu privire la dreptul dedus judecății, modificări care ar putea să fie contrare celor actuale.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, chemaților în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarul Comunei, le revine sarcina să își exprime punctul de vedere, aceștia având un rol consultativ în ceea ce privește repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ. Nu pot fi obligați să dezdăuneze pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V deoarece între acest pârât și chemații în garanție nu se poate naște un raport juridic patrimonial față de pretențiile deduse judecății, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art.60 Cod procedură civilă pentru admiterea cererii de chemare în garanție.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
În mod netemeinic instanța de fond nu a reținut lipsa calității procesuale pasive. Calitatea de angajator al reclamantelor o are directorul unității de învățământ cu personalitate juridică potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 coroborat cu art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995 și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Ministerul Educației, Cercetării și T nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat. Conform art. 13 din nr.OUG 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prin urmare, Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate plăti diferențe salariale pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
Un alt motiv de recurs este acela potrivit căruia greșit s- reținut incidența în cauză a Acordului încheiat de Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ.
Acordul reglementează plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr. 128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
În aplicarea nr.OUG 17/2006, Ministerul Educației, Cercetării și Tae mis Ordinul nr. 3351/2006 prin care a stabilit metodologia de calcul a salariilor personalului didactic din învățământul de stat, respectiv sporurile care intră în salariile de bază și formează baza de calcul pentru alte drepturi salariale.
De asemenea, se arată, prin nr. 1350/2007 s-a stabilit salarizarea în sistem plata cu ora pentru personalul didactic de predare și de instruire practică având o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic Împotriva modalității de calcul precizate în ordin reclamantele nu au formulat contestație așa cum prevede art. 27 din nr.HG 281/1993. Nici nu au solicitat plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus. De aceea sunt decăzute din dreptul în discuție.
Recursul Ministerului Educației, Cercetării și T este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Nu se poate invoca faptul că față de dispozițiile OUG nr.32/2001 și ale Legii nr.84/1995 Ministerul Educației, Cercetării și T nu are atribuții în achitarea drepturilor salariale ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de stat.
Astfel, potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În procedura de defalcare din veniturile bugetului de stat a sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt implicați direcția generală a finanțelor publice județene, consiliul județean, primarul unității administrativ-teritoriale și inspectoratul școlar.
A se vedea în acest sens prevederile art.14 alin.(4) și (5) și art.13 lit.b) din Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr.486/2006.
Nu este mai puțin important faptul că planul-cadru de învățământ și programele școlare se elaborează și se aprobă de Ministerul Educației, Cercetării și T, cu consultarea factorilor interesați, iar norma didactică cuprinde tocmai ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării respectivului cadru didactic.
Prin urmare, recurentul are atribuții atât în stabilirea conținutului normei didactice, cât și în plata drepturilor de personal din fondurile defalcate de la bugetul de stat prin asistența de specialitate a inspectoratului școlar, organ descentralizat de specialitate subordonat acestui minister, conform art.142 din Legea nr.84/1995, republicată.
Acordul menționat în considerentele sentinței a fost semnat la data de 28.11.2005 de reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării și T pentru reparația prejudiciilor salariale produse personalului didactic din învățământul de stat în perioada octombrie 2001- septembrie 2004, în aplicarea prevederilor Legii nr. 128/1997 la calculul drepturilor salariale.
Cum nr.OUG 17/2006 emisă în baza acestui acord nu distinge după tipul drepturilor salariale atunci când stabilește plata diferențelor, iar prezenta acțiune are ca obiect plata diferențelor rezultând din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 128/1997, în mod corect a considerat tribunalul că a operat întreruperea termenului de prescripție de trei ani prin recunoașterea debitului, conform art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Legat de ultima critică trebuie reținut că instanța de fond a explicat în ce constă, potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 norma didactică pentru funcția de învățător exercitată de reclamante.
Norma didactică a învățătorilor este postul.
Față de specificul activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, postul acestor cadre didactice nu se stabilește pe ore, ca în cazul profesorilor, ci pe clasă din învățământul primar sau pe clase simultane.
Pornind de la această modalitate de stabilire a normei didactice, instanța a concluzionat în mod corect că singura formă de realizare a dreptului consacrat de art. 45 din lege pentru cadrele didactice reclamante, care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic, este plata activității desfășurate în cadrul clasei de elevi conform planurilor de învățământ, pentru mai multe discipline, în plus peste norma didactică redusă, prin aplicare art. 51 pct. 8 din lege.
De aceea, condiția de a cere în prealabil reducerea efectivă a normei didactice nu poate opera decât în cazul profesorilor, a căror normă didactică este stabilită pe ore și numai pentru o anumită disciplină.
Nu se pune problema contestării modalității de calcul a acestor drepturi salariale. În acțiune nu s-a făcut referire la un alt cuantum decât cel prevăzut de lege sau la o altă modalitate de calcul. Reclamantele au solicitat aplicarea dispozițiilor legale care consacră dreptul la reducerea normei didactice și la salariul corespunzător muncii prestate peste această normă.
De altfel, recurentul a emis un ordin prin care a lămurit modalitatea de acordare a acestor drepturi bănești încă din anul 2007, însă dovada plății lor nu a fost făcută până în prezent.
Pentru aceste considerente, reținând că nu se regăsesc cu privire la soluția criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă invocate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.165 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele, și, pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI și chemații în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, CONSILIUL JUDEȚEAN V și PRIMARUL COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.06.2008
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
