Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 413/R-CM
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile civile declarate de reclamantaUNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V-PENTRU,și pârâtulCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM., împotriva sentinței civile nr.1070 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în data de 27 februarie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în numele titularilor dreptului material la acțiune:, ,; de la Gradinița cu 2 Rm V:, de la Gradinița cu nr.3 Rm V:, de la Gradinița cu nr.14 Rm.V:, de la Grădinița cu Sud Rm.V:, de la Grădinița cu - - Rm V:, de la Grădinița cu Rm.V:, de la Gradinița cu P Nr.l Cozia Rm.V:, de la Gradinița cu program normal nr.2 Rm V:, a, de la Grădinița cu Nord 2 Rm V:, de la Grădinița. l Rm V:, de la Gradinița nr.17, în contradictoriu cu pârâții: INSPECTORATUL ȘCOAL AL JUDEȚULUI V, MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU V, Grădinița cu Program Prelungit 2 Râmnicu V, Grădinița cu Program Prelungit 3 Râmnicu V, Grădinița cu Program Normal nr. 14 Râmnicu V, Grădinița cu Program Prelungit Sud Râmnicu V, Grădinița cu Program Prelungit - - Râmnicu V, Grădinița cu Program Prelungit Râmnicu V, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 Cozia Râmnicu V, Grădinița cu Program Normal nr. 2 Râmnicu V, Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu V, Grădinița cu Program Prelungit 1 Râmnicu V, Grădinița nr. 17 Râmnicu V, a solicitat instanței pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 1 octombrie 2001 până la 31.12.2007; obligarea unităților școlare pârâte să rectifice carnetele de muncă în mod corespunzător, defalcat pe fiecare an de activitate; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, stabilite ca fiind diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate începând cu data 1.10.2001 până la 31.12.2007 prin acordarea tranșelor de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, sume reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună până la data plății efective și integrale, precum și obligarea pârâților la plata către Vac heltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se învederează instanței că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 și potrivit art. 50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
În privința calității procesuale a pârâților se arată că toate instituțiile chemate în judecată sunt instituții cu care sistemul învățământului coexistă pentru a-și putea atinge scopurile ce au determinat instituirea ca atare, având atribuții fie cu elaborarea sau asistarea tehnică de realizare a metodologiilor, fie cu finanțarea efectivă a metodologiilor astfel elaborate.
Privind perioada pentru care se impune acordarea acestor drepturi se arată că prin Acordul din 28.11.2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Pe cale de consecință se impune recunoașterea dreptului ori începând cu data de 1.10.2001, ori de la data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, până la 31.12.2007.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 alin.2 și art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003, art.67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 7 din Legea nr. 388/2007, art.11 alin.1 lit. d din Legea nr. 130/1996 și art.1 lit. b din OG nr. 11/2007.
Spre dovadă, reclamanta a depus la dosarul cauzei tabele nominale cu salariații - membrii de sindicat care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea 128/1997.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, în temeiul art.115-118 Cod procedură civilă, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, pe considerentul că între acest pârât și membrii de sindicat nu există raporturi juridice concretizate în obligațiile specifice angajatorului și angajatului, nu calculează salariul acestora, nu deține cărțile de muncă și nici nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat unde sunt încadrate aceste cadre didactice. Potrivit art. 13 din OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se plăti drepturi salariale începând cu anul 2001, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 166 Codul Muncii. În acest sens precizează că prevederile Acordului invocat nu sunt aplicabile situației de față, iar OUG nr. 17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat se referă la diferențele salariale rezultate din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice.
Pe fondul cauzei acest pârât precizează că în legislația salarizării cadrelor didactice care se aplica până la apariția Legii nr. 128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 de ani. Prin Legea nr. 128/1997 se introduc 3 tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30,35 și peste 40 ani create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50 alin.2 din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente și practic se solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
Pârâtul mai arată că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr. 128/1997 are însumat și acest coeficient prevăzut de art. 50 alin.2 din Legea nr. 128/1997 care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal de pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
In susținerea acestei excepții, pârâtul arată că potrivit art. 7 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, per baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997.
In ceea ce privește corectitudinea încadrării personalului și întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale, răspunderea aparține directorului unității de învățământ, potrivit art. 23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității de învățământ preuniversitar. referitor la salarizarea personalului didactic, se arată că începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în conformitate cu dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001.
Pe fondul cauzei, acest pârât apreciază acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, întrucât în toate actele normativ invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30- 35 de ani,35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de l/25 prevăzute la art. 50 alin. 2 din legea nr. 128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin. 2 din OG nr. 18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de l/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1070 din 2 decembrie 2008 a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Economiei Cercetării și T și a respins acțiunea față de aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2001 - 22.06.2005, a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Rm.V, a respins acțiunea pentru perioada 1.10.2001 - 22.06.2005 și a admis în parte acțiunea, după cum urmează: a obligat pârâții unitățile școlare de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al Municipiului Rm.V să acorde și să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 23.06.2005 și până la data de 31 decembrie 2007, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale; a obligat pârâta unitatea de învățământ preuniversitar să înscrie în carnetul de muncă al fiecărui reclamant tranșele suplimentare de vechime defalcate pe fiecare an de activitate din perioada pentru care s-a admis acțiunea și a obligat pârâții unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al Municipiului Rm.V să plătească Uniunii Sindicatelor de Învățământ V suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.V are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit OG nr.13/2001, fondurile privind plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământ se asigură de la bugetul local, iar potrivit art.36 din Legea nr.215/2001, consiliile locale au, printre altele, drept atribuție și pe aceea de a aproba bugetul local, în acesta incluzându-se și fondurile necesare pentru efectuarea plăților deduse judecății.
Este întemeiată însă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Economiei Cercetării și T pentru următoarele considerente:
Dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, prevăd că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea acesteia.
Și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2001 - 04.09.2005 s-a constatat că este întemeiată, avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Faptul că la data de 28 noiembrie 2005 s-a încheiat un Acord prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata unor diferențe salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic, nu este o recunoaștere a dreptului solicitat în cauza de față și a cărui acțiune se prescrie, deoarece are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 și nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 și 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Ca urmare, din interpretarea gramaticală a textului de lege menționat, precum și din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative "și", rezultă faptul că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor transe suplimentare de vechime, s-a menționat că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la", care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval ( a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997, cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, în cel de-al doilea alineat al art.50, legiuitorul indică procedeul, modalitatea în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime, stipulându-se astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea OG nr.15/2008, "coeficient de multiplicare".
Privitor la modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin Hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenită în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008, și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008, care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, însă acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept exista în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din OG nr.15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a OG nr.15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Pentru cele ce preced s-a admis în parte acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal Uniunea Sindicatelor Învățământ V în numele membrilor de sindicat reclamanți, cât și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.V - care o critică pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Reclamanții invocă următoarele critici:
1.- În mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâții Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T nu au calitate procesuală pasivă.
Astfel, în ceea ce privește pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V acesta emite decizia de repartizare conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 și coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personalul didactic necesare, potrivit art.142 alin.1 lit.g din același act normativ.
De asemenea, asigură asistență tehnică de specialitate cu privire la repartizarea sumelor necesare plății drepturilor salariale, așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008.
Pe de altă parte, potrivit Legii nr.388/2007, sumele destinate pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se alocă defalcat pentru bugetele locale din taxa pe valoarea adăugată, însă defalcarea se face de la bugetul central al Ministerului Educației, Cercetării și Deci bugetul local nu suportă în mod efectiv aceste cheltuieli, ci are rolul numai de retransmite sumele alocate de la nivel central, respectiv de la bugetul central al
2.- În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - 2004, fără să dea eficiență Acordului din data de 28 noiembrie 2005 (semnat inclusiv de pârâtul ) și nr.OUG17/2006, deși acestea au avut în vedere reparația prejudiciilor salariale produse în perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat și reprezintă un act întreruptiv de prescripție.
Este greșită concluzia tribunalului, în sensul că aceste acte nu s-ar referi la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege, cu toate că nici Acordul și nici nr.OUG17/2006 nu fac diferențiere între diferite categorii de drepturi ce ar trebui acordate, esențial fiind ca acestea să rezulte dintr-un calcul greșit al salariului.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.V, prin recursul declarat, arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția invocată privind lipsa calității sala procesuale pasive.
Potrivit Legii nr.215/2001, Consiliul Local este un organ deliberativ și numai Municipiul Rm. este persoana juridică cu toate atributele prevăzute de lege în acest sens.
Nu are calitate procesuală pasivă și pentru faptul că între reclamanți și autoritatea deliberativă din cadrul administrației publice locale nu există raport de muncă ori alte obligații de natură să genereze obligarea acestui pârât la acordarea tranșelor suplimentare de vechime.
Consiliul local nu este angajatorul cadrelor didactice reclamante și nu are obligația legală să asigure fondurile necesare salarizării acestora. Calitatea de angajator al reclamanților o are instituțiile și unitățile de învățământ care au personalitate juridică, ceea ce se poate deduce din contractul individual de muncă și cartea de muncă ale reclamanților.
De asemenea, conform art.167 alin.4 din Legea nr.84/1995 republicată, plata drepturilor salariale către personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat se asigură, de la bugetul de stat, din bugetul local al unității administrativ teritoriale fiind alocate doar cheltuielile priitoare la investiții și întreținerii de baze materiale din cadrul instituțiilor de învățământ, nicidecum cheltuieli de personal.
Fondurile din care se constituie "cheltuielile de personal" nu provin din bugetul autorității publice locale, ci din TVA ce se face venit la bugetul de stat pe anul 2008 (art.7), cât și Legea 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007.
Greșit instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor OUG nr.32/2001, deoarece aceasta a fost modificată prin HG nr.538/7.06.2001, potrivit cu care "începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale, în a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat".
Art.13 al OG nr.32/2001 a fost modificat și prin HG nr.2192/30 noiembrie 2004, tot în sensul celor prevăzute prin art.1 din HG nr.538/2001.
Și în ceea ce privește fondul cauzei hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât dreptul salarial pretins este inclus în salariul de bază al fiecărui reclamant conform art.49 - 51 din Legea nr.128/1997, iar la momentul actual nu există dispoziții normative care să permită acordarea acestor drepturi salariale.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii, sau suportarea pretențiilor reclamanților numai de către angajatorul acestora.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile formulate, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, prima critică ce vizează calitatea procesuală pasivă a părților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T nu poate fi reținută.
Conform art.XIII din nr.OUG32/2001, ncepând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor expres prevăzute la lit.a- Potrivit art.XIII alin.2, cheltuielile prevăzute la alin.1 lit.a și c - f, se finanțează prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării. De asemenea, conform alin.3, cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare se finanțează de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării.
Rezultă din cuprinsul acestor texte de lege că, cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale, iar nu din bugetul Ministerul Educației, Cercetării și, pentru care actul normativ prevede expres cheltuielile pe care trebuie să le finanțeze.
Pe de altă parte, Legea învățământului nr.84/1995 prevede la art.141 atribuțiile (coordonează activitatea de cercetare științifică din învățământ; asigură cadrul pentru producția manualelor școlare; asigură finanțarea școlilor pentru achiziționarea de manuale, conform legii; elaborează criteriile generale de admitere în învățământul superior; aprobă înființarea liceelor și a școlilor postliceale; etc.), or între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de finanțare a cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar de stat.
În altă ordine de idei, conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art.167 alin.13, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
De asemenea, dispozițiile art.167 alin.17 și 18 din Legea nr.84/1995 prevăd în mod expres ce anume cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, iar între aceste cheltuieli nu se regăsesc și cele legate de salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean, curtea constată că art.142 din Legea nr.84/1995 prevede în mod expres atribuțiile acestei instituții (urmărește modul de organizare și de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, în conformitate cu politica educațională la nivel național; asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ; asigură calitatea învățământului și respectarea standardelor naționale prin inspecția școlară; etc.), iar între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de plată a drepturilor salariale.
Faptul că semnează decizia de repartizare a cadrelor din învățământul preuniversitar nu-i conferă calitatea de angajator și deci nici obligația de plată a salariului, aceste atribuții avându-le directorul unității de învățământ conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
Art.7 alin.5 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008 prevede că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată menționate la alin.4 (inclusiv cele destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților din învățământul preuniversitar de stat), pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice.
Acest text de lege, contrar susținerilor recurenților, nu instituie nici o obligație legată de plata diferențelor salariale în sarcina pârâților Ministerul Educației, Cercetării și și Inspectoratul Școlar Județean, acesta din urmă acordând doar asistență tehnică de specialitate directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice cu ocazia repartizării sumelor destinate finanțării cheltuielilor de personal
În concluzie, curtea apreciază că nici pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și și nici pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V nu au nici un fel de obligații legate de plata salariilor reclamanților, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că ei nu au calitate procesuală pasivă.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Acordul încheiat la data de 28.11.2005, nr.OUG17/2006 care a materializat acest acord și Ordinul nr.3351/2006 emis în aplicarea nr.OUG17/2006, au avut în vedere plata unor drepturi salariale ce au rezultat ca urmare a calculării greșite a salariilor, calculare determinată de o interpretare greșită a legii. În speță însă, este vorba despre o neaplicare a legii (neacordarea dreptului la tranșa de vechime suplimentară reglementată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997), deci de o neplată a unor drepturi expres și clar reglementate de un text de lege care nu comportă interpretări diferite. Rezultă că în speță, în raport de obiectul acțiunii, cele trei acte normative menționate mai sus, respectiv Acordul încheiat la data de 28.11.2005, nr.OUG17/2006 și Ordinul nr.3351/2006, nu se aplică în litigiu, astfel că nu pot fi invocate de reclamanți pentru întreruperea cursului prescripției și singurul act normativ la care trebuie să ne raportăm în cauză este Legea nr.128/1997.
Ca atare, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Vâlceaa reținut că Acordul din 28.11.2005 nu se aplică în speță și că în raport de obiectul acțiunii, în cauza de față se are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 și nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege, litigiu ce se prescrie în termen de 3 ani, iar pentru perioada 01.10.2001 - 04.09.2005 a intervenit această instituție a prescripției extinctive.
Astfel fiind, în baza art.291 Codul Muncii, raportat la arr.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge acest recurs ca nefondat.
Aceeași soluție se impune și cu ocazia analizării recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.
Este adevărat că acest pârât nu are calitatea de angajator al reclamanților, însă, așa cum bine a reținut și instanța de fond, potrivit nr.OG32/2001, fondurile necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din învățământ se asigură de la bugetul local.
Conform art.XIII din acest act normativ "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor prevăzute la lit. a-e".
Aceste cheltuieli se referă la componența locală aferentă proiectelor de reformă aflate în derularea la 31 decembrie 2000, cofinanțate de Guvernul României și organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective (lit.a) la facilitățile acordate elevilor privind transportul pe calea ferată și cu metroul (lit.b), la bursele pentru elevi din Republica, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării (lit.c) la organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale (lit.d) și la perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice (lit.e).
Prin urmare, numai cheltuielile prevăzute la lit.a-e nu se suportă din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale, toate celelalte cheltuieli, inclusiv cele ce implică salarizarea cadrelor didactice suportându-se din bugetele locale.
Este real și faptul că OUG nr.32/2001 a fost modificată prin HG nr.538/7.06.2001, însă art.1 din această hotărâre cuprinde aceeași prevedere din OUG nr.32/2001, în sensul că "începând cu anul 2001 cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat".
În art.2 din HG nr.538/2001 se arată că din bugetul de stat se finanțează în continuare cheltuielile menționate la lit. a-e din OUG nr.32/2001 enumerate anterior.
Deci, nici această hotărâre, ca de altfel nici HG nr.2192/2004 nu a eliminat asigurarea cheltuielilor pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Mai mult, prin Legea nr.215/2001 legea administrației publice locale, consiliile locale au, printre alte atribuții și pe aceea de a aproba bugetul local (art.36 alin.4 lit.a).
Așadar, Consiliul Local al Municipiului Rm.V are calitate procesuală pasivă în cauză, iar în raport și de OG nr.32/2001 (care este deci ulterioară Legii învățământului nr.84/1995, urmează să suporte, alături de unitatea de învățământ preuniversitar plata drepturilor salariale neacordate reclamanților.
Aceeași lege a administrației publice locale conferă consiliului local și o capacitate administrativă, potrivit căreia își exercită atribuțiile prevăzute în art.36 din Legea nr.215/2001 și astfel intră în raporturi de drept public sau privat, asumându-și drepturi și obligații, iar în aceste condiții consiliul local își justifică și capacitatea de folosință, putând fi subiect de drepturi și obligații.
În ceea ce privește critica care vizează fondul cauzei, dispozițiile Legii nr.128/1997, respectiv art.50 alin.1 sunt clare și explicite, în sensul că, la împlinirea vârstei de 30,35 și 40 de ani de activitate în învățământ, personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat beneficiază de o tranșă suplimentară de vechime.
Așadar, reclamanții - intimați au dreptul la această tranșă de vechime potrivit legii, iar recurentul nu a dovedit susținerea sa în sensul că aceasta ar fi fost inclusă în salariu.
Criticile invocate de către acest pârât fiind nefondate, în baza art.291 Codul Muncii și art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va dispune respingerea și a acestui recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarat deUNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V -în numele membrilor de sindicat reclamanții,și pârâtulCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM., împotriva sentinței civile nr.1070 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
12.03.2009
jud fond.D
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
