Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 4443/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
.Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4443
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, a, -, -, a, -, -, împotriva sentinței civile nr.287/06.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul sub aspectul tardivității.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 287 din 06 martie 2008, Tribunalul O l t, s-a respinge ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, A, A, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului O l reclamanții, A, A, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Olt ,Curtea de Apel Craiova,Ministerul Justiției și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să obligați pârâții să stabilească și să plătească drepturile salariale corespunzătoare diminuării venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând cu luna august 2007 cât și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație de la recunoașterea dreptului până la executarea hotărârii judecătorești.
În motivarea cererii, a arătat reclamanții că au calitatea de judecători și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Caracal și,potrivit art.23alin 1 din Legea 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute,realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și /sau veniturile asiguraților prevăzuți de art. 5 alin 1 pct.I,II și VI.
Conform art. 23 alin 3, baza de calcul prevăzută la alin 1 și 2 nu poate depăși plafonul de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Prin OUG147/2002 acest plafon a fost majorat la 5 salarii medii brute lunare pe economie, iar la art.183 din Legea 19/2000 s-a prevăzut că la intrarea în vigoare a acestei legii contribuția la asigurări sociale suportată de asigurați,nu va diminua venitul net al acestora și aplicarea acestei prevederi se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție la asigurări sociale.
Ulterior, prin art.2 din Legea 250/2007 a fost modificat al. 3 al art.23 din Legea 19/2000,în sensul că baza de calcul prevăzută la alin (1) și (2) este venitul brut realizat lunar.
Au arătat reclamanții că această modificare a avut următoarele consecințe:a fost înlocuită limitarea bazei de calcul,astfel încât aceasta poate depăși plafonul de maximum 5 ori salariul mediu lunar pe economie și implicit au rămas,fără obiect de aplicare prevederile art. 183 alin 3 din aceeași lege,fapt ce a determinat abrogarea expresă ulterioară prin art. 11 din OUG nr. 91/2001.
Astfel, au apreciat reclamanții că se impunea ca,inițial,să se calculeze și majoreze drepturile salariale cu suma,reprezentând diferența între contribuția datorată anterior și cea datorată ulterior intrării în vigoare a Legii 250/2007, după care această majorare să fie reținută pentru acoperirea noului cuantum majorat al contribuției de asigurări sociale, conform art. 183 alin. 2 care nu a fost abrogat prin Legea 250/2007.
Reclamanții nu au depus acte în susținerea cererii.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece art. 183 din Legea 19/2000 face parte din capitolul "Dispoziții tranzitorii" care, potrivit art. 52 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative cuprinde măsuri ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări, care să fie înlocuită de noul act normativ și de asemenea trebuie să asigure pe o perioadă determinată corelarea celor două reglementări.
A mai susținut pârâtul că aplicabilitatea dispozițiilor art. 183 din Legea 19/2000 a fost asigurată prin HG nr. 403 din 19 aprilie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a acestui articol, act normativ în prezent abrogat prin HG nr. 687/2005.
Din analiza actelor depuse la dosar instanța a reținut că reclamanții au calitatea de judecători și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Caracal și prin cererea de chemare în judecată au solicitat să se stabilească și să se plătească drepturile salariale corespunzătoare diminuării venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând cu luna august 2007 cât și pentru viitor.
Analizând prevederile Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se reține că, potrivit art. 23 alin 1, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute,realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și /sau veniturile asiguraților prevăzuți de art. 5 alin 1 pct. I,II și VI.
Conform art.23 alin 3, baza de calcul prevăzută la alin 1 și 2 nu poate depăși plafonul de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie,iar prin OUG147/2002 acest plafon a fost majorat la 5 salarii medii brute lunare pe economie.
Prin art. 2 din Legea 250/2007 a fost modificat art. 23 alin 3 din Legea 19/2000 în sensul că baza de calcul prevăzută la alin (1) și (2) este venitul brut realizat lunar.
De asemenea, s-a prevăzut prin art. 183 alin 1din Legea nr. 19/2000 că la intrarea în vigoare a acestei legii contribuția de asigurării sociale,suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin (1) pct. I,II și VI, nu va diminua venitul net al acestora. La alin 2 s-a prevăzut că aplicare prevederilor alin. 1 se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia.
În același sens a fost emisă și HG 403/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a prevederilor art. 183 din Legea nr.19/2000.
Potrivit acestui act normativ în situațiile în care majorările salariale acordate de agenții economici și cele în sectorul bugetar acoperă creșterile privind contribuțiile sociale nu mai sunt aplicabile prevederile alin 2.
Față de această situație s-a reținut că prin OUG 177/2002 magistraților li s-a stabilit valoarea de referință sectorială de 1.833.754 lei, fapt ce a condus la inaplicabilitatea prevederilor HG 403/2001.
De asemenea, prin apariția Legii nr. 100/2005 pentru aprobarea OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pe anul 2005, personalului auxiliar i s-a aplicat o majorare salarială de 40% și ca urmare aplicarea HG 403/2001 nu se mai impunea,fapt care a condus la abrogarea acestuia prin HG 687/2005.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că aplicabilitatea art. 183 din Legea nr. 19/2000 a fost limitată în timp datorită caracterului său de normă tranzitorie și instanța respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, la data de 04.04.2008, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
Din oficiu s-a invocat excepția tardivității recursului.
Cu privire la excepția tardivității recursului, Curtea retine următoarele:
Potrivit art. 80 din 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Potrivit art. 103 Codul d e procedura civila, neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Așa cum rezulta din dispozițiile mai sus menționate, termenul de recurs este un termen imperativ, legal si absolut, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv introdus.
Sentința civila nr. 287/2008 a Tribunalului Olta fost comunicata recurenților la data de 20.03.2008, așa cum rezulta din dovezile de primire si procesele verbale de predare existente la filele 96-135 din dosarul primei instanțe.
Recursul a fost declarat si înregistrat pe rolul instanței la data de 04.04.2008 deci peste termenul imperativ prevăzut de lege.
Pentru toate aceste motive va fi respins recursul ca tardiv, Curtea neanalizând motivele care vizează fondul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, a, -, -, a, -, -, împotriva sentinței civile nr.287/06.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, având ca obiect calcul drepturi salariale, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.- -
08.07.2009
Jud.fond /
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
