Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 452
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Viziteu Camelia
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.35 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul Sindicatul Liber al Salariaților din Consiliul Județean; lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, pune în discuție incidența în cauză a dispozițiilor art.12 alin. 1 teza 2 din Legea 130/1996 republicată.
Consilier juridic având cuvântul, arată că potrivit dispozițiilor art.12 din Lg.130/1996 - Contractul colectiv de muncă poate cuprinde unele clauze. Prima instanță a reținut în mod corect că sporul de loialitate se poate acorda, motiv pentru care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 25 noiembrie 2008, reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN CONSILIUL JUDEȚEAN N, cu sediul în N,-, în numele și pentru membrii săi, prin reprezentant legal, a chemat în judecată civilă pe pârâtul Consiliul Județean N, cu sediul în municipiul N,-, județul N, solicitând obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate reprezentând sporul de loialitate, începând cu data de 01.02.2008, în cuantum actualizat în funcție de rata inflației.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, membrii reprezentați în speța de față, au calitatea de personal contractual în cadrul Consiliului Județean N; că, sporul de loialitate pretins este prevăzut de art.16 alin.5 din Acord/Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, înregistrat la Direcția de Muncă, Familie și Egalitate de Șanse sub nr.7/31.01.2008 și aprobat prin Hotărârea nr.8 din 31.01.2008 Consiliului Județean, fiind avizat, totodată, de Direcția Juridică, Direcția Generală Buget - Finanțe, precum și de către comisiile de specialitate din cadrul acestei instituții; că, potrivit dispozițiilor art.11 alin.1 din Legea nr.130/1996 și ale art.236 Codul Muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin această convenție atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta; că, raportul de muncă dintre părți trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv celor pecuniare, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile art.53 din Constituție, cât și reglementările date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, convenție ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
În dovedirea susținerilor, reclamantul depus la dosarul cauzei dovada reprezentativității și copii de pe Acordul/Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2008 -2009, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr.889 din 05.02.2008, hotărârea nr.8 din 31 ianuarie 2008, precum și copii de pe contractele individuale de muncă și de pe dispozițiile de numire în funcție ale membrilor de sindicat reprezentați în dosar ( 6 - 133).
Pârâtul formulat întâmpinare prin care arătat că Hotărârea Consiliului Județean nr.8/2008 nu fost atacată de Instituția Prefectului care are atribuții în domeniul verificării legalității actelor administrative, astfel încât executarea Acordului/Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2008 -2009 este obligatorie pentru părțile contractante.
Prin sentința civilă nr. 35/C/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a admis acțiunea și a fost obligat pârâtul să plătească contestatorilor sporul de loialitate corespunzător perioadei lucrate de fiecare dintre aceștia începând cu data de 01.02.2008 și până la pronunțarea hotărârii indexat cu valoarea indecilui
de inflație.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilorart. 28al Legii nr. 54/2003, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
În speță, reclamantul formulat acțiunea în numele membrilor săi de sindicat ce au calitatea de personal contractual în cadrul Consiliului Județean ( 27-133).
Prin Acordul/Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Consiliului Județean și al Direcției Județene de Evidența Persoanelor N, pe perioadă de un an, la art.16 alin.5, s- prevăzut dreptul salariaților acestor instituții la un spor de loialitate lunar brut în funcție de vechimea înregistrată în cadrul unității, respectiv de 350 lei, pentru 0-1 an, 450 lei, pentru 1 - 3 ani, 600 lei, pentru 3 - 5 ani și de 750 lei, peste 5 ani ( 8-25).
Convenția colectivă de muncă invocată fost aprobată prin Hotărârea nr.8 din 31.01.2008 Consiliului Județean, fiind avizată, totodată, de Direcția Juridică, Direcția Generală Buget - Finanțe, precum și de către comisiile de specialitate din cadrul instituției pârâte, întrând în vigoare la 31 ianuarie 2008, dată la care fost înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr.7/2008 - art.5 alin.3 din Legea nr.130/1996 ( 6).
Potrivit dispozițiilor art.243 din Codul Muncii și ale art.30 din Legea nr.130/1996, rep. executarea convenției colective de muncă este obligatorie pentru părțile contractante, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Astfel, având în vedere și prevederile art.236 alin.4 din Codul Muncii prin care se stabilește că, " Contractele colective de muncă,încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituielegea părților " și ținând cont de faptul că sporul salarial convenit la art.16 alin.5 din contractul colectiv dedus judecățiinu intră în categoria drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale( art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 ), instanța apreciază că personalul contractual reprezentat în cauză de sindicatul reclamant este îndreptățit să beneficieze de sporul de loialitate pretins, începând cu data de 01 februarie 2008, în cuantumul stabilit prin contract, raportat la vechimea în muncă înregistrată de fiecare dintre aceștia în cadrul instituției pârâte.
De asemenea, se reține că, în dosar nu s- făcut dovada plății sporului de loialitate solicitat, deși în temeiul dispozițiilor art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine pârâtului.
De altfel, se apreciază că, prin întâmpinarea formulată în cauză, instituția pârâtă achiesat la pretențiile formulate de sindicatul reclamant.
În considerarea principiului reparației integrale a prejudiciului obligația de plată cu acest titlu a drepturilor salariale cuvenite impune actualizarea sumelor aferente cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul.
În esență soluția a fost criticată pentru neluarea în considerare de către prima instanță a faptului că sporul de loialitate nu este prevăzut de actele normative care reglementează salarizarea personalului angajat în administrația publică locală.
În drept a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații-reclamanți au depus întâmpinare la recurs ( filele 9-10) prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
La termenul de judecată din 27.04.2009 instanța apus din oficiu în discuția părților, după ce în prealabil acestea fuseseră citate cu această mențiune, incidența în cauză dispozițiilor art.12 alin.1 teza a 2-a din Lg.nr.130/1996 republicată.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Art.12 alin.1 din Lg.nr.130/1996 republicată prevede că se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare contracte colective de muncă, însă în cazul acestora prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Conform art.8 alin.1 din aceeași lege" clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai înlimitele și condițiile prevăzute de lege.
Folosind argumentul de interpretare logică a fortiori ( cu atât mai mult) se ajunge în mod evident la extinderea aplicării art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 republicată edictat pentru o anumită situație( " drepturile ale căror acordare și cuantumsunt stabilite prin dispozițiile legale") la cazul nereglementat expres, cel din cauza de față care se referă la ipoteza drepturilor salariale carenu sunt stabiliteprin dispoziții legale deoarece rațiunile care au fost avute în vedere la adoptarea acelei norme se regăsescși mai evidentîn cazul dat.
Potrivit art.41 alin.2 din Constituție dreptul salariaților la măsuri de protecție socială se exercităîn condițiile legii. 5 al aceluiași articol garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, dar negocierile și convențiile colective trebuie desfășurate, respectiv încheiatecu respectarea dispozițiilor legale.
Rezultă din conținutul acestor dispoziții legale că în cazul contractelor colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice au un regim juridic special determinat desituația deosebităa părților acestor contracte. Astfel cheltuielile necesare pentru funcționarea instituțiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaților sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor.
Art 137 alin 1 din Constituție, prevede că " (1) Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege". În aceste condiții se impune ca și drepturile salariale ale salariaților instituțiilor publice să fie stabilite prin lege în limite precise carenu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin convenții colective.
În raport de aceste dispoziții legale și constituționale este limpede că este irelevant faptul că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a prevăzut dreptul salariaților la un spor de loialitate lunar brut în funcție de vechimea înregistrată în cadrul unității.
Instanța de fond interpretând greșit art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 republicată a pronunțat o hotărâre nelegală.
Pentru considerentele expuse instanța va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.35 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată și pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. - /
red.dec. rec. - DO.
tehnored. BC/ 3 ex./ 27.05.2009
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Viziteu Camelia
