Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 486/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 486/R-CM
Ședința publică din 17 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU V-INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.359 din 18 APRILIE 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar V, în numele membrilor de sindicat, Bicuța, -, -, G, a chemat în judecată pe pârâții Grădinița cu program prelungit Nord I RM. V, Grădinița cu program prelungit I Rm V, Grădinița cu program prelungit Sud Rm V, Colegiul Tehnic Energetic - Grădinița cu program prelungit Nord III Rm V, Școala cu Clasele I-VIII Rm V, Grădinița cu program prelungit Rm V, Școala cu Clasele I-VIII, Consiliul Local al Municipiului Rm V, Primăria Rm V - Instituția Primarului, Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului și Inspectoratul Școlar Județean V, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică în perioada 2001-2004, actualizată în funcție de rata inflației și să fie obligate pârâtele Unitatea de Învățământ și Inspectoratul Școlar să asigure reducerea normei didactice de predare a educatorilor, învățătorilor și institutorilor cu vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, obligarea acestora la plata a două ore săptămânal reprezentând muncă prestată în plus.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că toți membrii de sindicat au fost angajați ca educatori și învățători titulari, având o vechime de peste 25 ani și gradul didactic I și că norma didactică pentru personalul didactic se stabilește conform art.42-47 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic. Astfel, conform art.45 alin.1 din acest act normativ, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, fiind personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, îndeplinind condițiile prevăzute de lege.
Primăria Municipiul Rm. V - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiul Rm. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, text potrivit căruia începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. S-a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune față de prevederile art.166 din Legea nr.53/2003, precum și excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere referitor la reducerea normei didactice, excepție în susținerea căreia s-a arătat că Tribunalul Vâlceaa soluționat mai multe cauze în care aceeași reclamanți din cauza de față au solicitat pe de o parte obligarea inspectoratului la plata acelorași drepturi salariale dar pentru perioada 2004-2007 și pe de altă parte obligarea inspectoratului și unităților de învățământ să asigure reducerea normei didactice de predare a educatorilor, învățătorilor și institutorilor cu vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I, cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.129/1997.
Prin sentința civilă nr.359/18.04.2008 au fost respinse excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratului Școlar V și a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de același pârât.
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Prelungit Nord I Rm V, Grădinița cu Program Prelungit I Rm V, Grădinița cu Program Prelungit Sud Rm V, Colegiul Tehnic Energetic - Grădinița cu Program Prelungit Nord III Rm V, Școala cu Clasele I-VIII Rm V, Grădinița cu Program Prelungit Rm V, Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al Municipiului Rm V, Primăria Rm V - Instituția Primarului, Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului și Inspectoratul Școlar Județean V să plătească reclamantului pentru membrii săi, drepturile salariale pentru 2 ore săptămânal pentru perioada 2001- 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța, n conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâți.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Vaf ost apreciată ca neîntemeiată, cu motivarea că prin acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic. Acest acord a fost legiferat, emițându-se nr.OUG17/2006, care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art.166 alin.2 Codul Muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, și art.1 din nr.OUG17/2006.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ost apreciată de asemenea ca neîntemeiată, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de Ministerul Educației Cercetării și T și puse în aplicare de Inspectoratele Școlare Județene, modificarea acestora implicând prezența acestui pârât în cauză.
De asemenea, potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean. Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, republicată și art.44 din Legea nr.128/1997.
Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar județean Vaf ost considerată ca întemeiată, cu motivarea că pe rolul Tribunalului Vâlcea au existat mai multe dosare în care s-a solicitat obligarea pârâților să asigure reducerea normei didactice de predare a educatorilor, învățătorilor și institutorilor, iar reclamantul a obținut deja hotărâri judecătorești în acest sens.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Rm. V, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât între reclamant și acest pârât nu există raporturi juridice de dreptul muncii.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
A concluzionat tribunalul că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii,
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației, Cercetării și T se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128 /1997, respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamanții, care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art.51 pct.8 combinat cu art.49 pct.1 și art.43 lit. c din același act normativ.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâții Inspectoratul Școlar Județean și, într-un recurs comun, de Primăria Municipiului Rm.V, Primarul Rm.V și Consiliul Local al Municipiului Rm.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința sub următoarele aspecte:
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului în raport de cererea privind plata drepturilor salariale.
Arată recurentul că ordonator parțial de credite și în același timp cel care întocmește statele de plată este unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea. Pe de altă parte potrivit nr.OUG32/2001, nr.HG538/2001 și a legilor bugetului de stat pe anii 2002-2008, repartizarea sumelor pentru cheltuieli de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției Generale a Finanțelor Publice, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor.
2. În mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001 - noiembrie 2004.
Astfel, deși potrivit codului muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani, totuși instanța de fond a admis acțiunea și pentru perioada anterioară ultimilor 3 ani dinaintea promovării acțiunii, reținând în mod eronat că acordul din 28.11.2005 și nr.OUG17/2006 reprezintă acte de întrerupere a prescripției, deși acestea se referă la alte drepturi salariale și nu la cele pretinse prin acțiunea de față.
3. Hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente, deoarece reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâții Primăria Municipiului Rm. V, Primarul Municipiului Rm. V și Consiliul Local al Municipiului Rm. V au criticat sentința cu privire la modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat asupra calității procesuale a celor trei recurenți - pârâți.
Se arată în dezvoltarea recursului că deși în considerentele sentinței, tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Rm. V este fondată, totuși acțiunea a fost admisă și față de acest pârât.
De asemenea, instanța a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Rm.
Mai arată recurenții că nici unul dintre cei trei pârâți nu au calitate de angajator al cadrelor didactice reclamante, neexistând între aceștia raporturi de muncă și că angajatori sunt instituțiile și unitățile de învățământ care au personalitate juridică, sens în care s-a pronunțat ulterior și Curtea de APEL PITEȘTI.
Din bugetul local al unității administrativ teritoriale sunt alocate doar cheltuieli referitoare la investiții și întrețineri de baze materiale din cadrul instituțiilor de învățământ, iar nu și cheltuieli de personal.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V precum și recursul formulat de pârâții Primăria Municipiului Rm. V, Primarul Municipiului Rm. V și Consiliul Local al Municipiului Rm. V referitoare la calitatea procesuală pasivă a recurenților urmează a fi analizate împreună.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007- repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin.4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Rezultă așadar că recurenții Inspectoratul Școlar Județean V și Primarul Municipiului Rm. V au atribuții în procedura repartizării sumelor necesare destinate cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar. Așadar, nu are nici o relevanță că ei sunt terți față de raportul juridic de muncă analizat și că nu sunt ordonatori de credite, considerentele pentru care i-a fost reținută calitatea procesuală pasivă fiind altele.
Din același text de lege rezultă de asemenea că ceilalți doi recurenți - Primăria Municipiului Rm. V și Consiliul Local al Municipiului Rm. V nu au nici un fel de atribuții în această procedură. De asemenea ei sunt terți față de raportul de muncă al reclamanților, neavând calitatea de angajator al acestora.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod greșit tribunalul a admis acțiunea și față de acești ultimi doi pârâți, iar pe de altă parte în mod corect a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Primarul Municipiului Rm.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V privitor la prescripția dreptului la acțiune este nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamanților introdusă la data de 20 martie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurentului în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al treilea motiv de recurs formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, referitor la temeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamanților, este nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres, fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică și că nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic.
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul Muncii și 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâții Primăria Rm. V și Consiliul Local Rm. V și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de acești doi pârâți, menținând restul sentinței. Va respinge ca nefondate recursurile declarate de Primarul Municipiului Rm. V și Inspectoratul Școlar Județean
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții PRIMĂRIA RM. V și CONSILIUL LOCAL RM.V împotriva sentinței civile nr.359 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de acești doi pârâți.
Menține în rest sentința.
Respinge recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI RM. și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată,în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/4 ex.
18.06.2008
Jud fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
