Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 523/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 523
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECNOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 219 din 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod pr.civilă de către ambii recurenți, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.219/C/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost admisă excepția lipsei capacității juridice Guvernului României și a respins în consecință acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții G, -, OG, și cu domiciliul ales la Judecătoria Roman, jud. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sect. 5, Curtea de APEL BACĂU, cu sediul în B,-, jud. B, Tribunalul Neamț, cu sediul în P N,-, jud. N, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sect. 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,- - 3, sect. 1.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubirile echivalente cu sumele reprezentând indexările salariale pentru perioadele în care acestea au activat ca personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Roman după cum urmează:
- 5% începând cu 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
- 2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007,
sume ce vor fi reactualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință acesta a fost obligat să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 14.01.2008 reclamanții G, -, -, - -, OG, în calitate de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Roman, precum și, în calitate de fost personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Roman au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a aplicării majorărilor salariale de 5% începând cu ianuarie 2007 în raport de luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de martie 2007 și de 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007 majorări acordate de asemenea prin OG 10/2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici, salariați contractuali și altor categorii de personal, acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând indexările ce s-au acordat prin aceste acte normative, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
Reclamanții au arătat că prin G 6,10,11 din anul 2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, personalului salarizat conform /2000, privind sistemul de stabilire al salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat conform anexelor II și III la Legea 154/1998, privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat conform Legii 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, însă personalul din instanțele judecătorești a fost exclus de la aceste majorări.
Au mai precizat că s-au încălcat astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor, ci numai unor categorii expres și limitativ prevăzute de lege, cu excluderea reclamanților. Totodată, a arătat că art. 269 alin. 1 din Codul muncii condiționează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul de dovedirea culpei angajatorului, care trebuie pus în prealabil în întârziere, și că art. 1088 cod civil prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
Ulterior acest pârât a depus la dosar o copie a unei cereri de strămutare a litigiului adresată instanței supreme.
Intimatul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității juridice a Guvernului României iar în subsidiar excepția necompetenței materiale a instanței.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa iar pe fond, netemeinicia cererii deoarece:
- personalul auxiliar a beneficiat de majorări salariale conform cu OG8/2007 aprobată prin legea 247/2007 și în consecință personalul auxiliar nu poate beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.
- acordarea altor drepturi salariale decât cele stabilite prin lege ar însemna o imixtiune a puterii judecătorești în cadrul puterii legislative,
- compararea reclamanților cu celelalte categorii de judecători și procurori este neavenită, întrucât și judecătorii instanței supreme sunt salarizați conform art. 1 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, act normativ aplicabil tuturor magistraților;
- nu se poate vorbi despre o discriminare în lipsa unei justificări obiective.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților,
instanța constată că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă, iar excepțiile invocate vor fi respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În baza art. 1 din nr.OG 10/2007 salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, prevăzute în Anexele nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare au beneficiat în anul 2007 de o creștere a salariilor și indemnizațiilor avute la data de 31 decembrie 2006, astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG 3/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În baza acestor texte legale judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ocupă funcții de demnitate publică numite, precum și Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - ce figurează în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 - au beneficiat de aceste majorări salariale, nu și reclamanții, deși toți aceștia sunt salarizați în baza aceluiași act normativ, respectiv OUG27/2006.
Instanța mai apreciază că deși prin art. 41 lit. c din OUG27/2006 dispozițiile din Legea nr. 154/1998 privitoare la președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost abrogate, el se referă exclusiv la salarizarea acestora, respectiv la indemnizația de încadrare brută lunară, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare, nu și la indexările salariale acordate periodic. O interpretare contrară nu ar putea să explice de ce ambele legi de aprobare și de modificare a celor două ordonanțe, intrate în vigoare ulterior OUG27/2006 - respectiv Legea nr. 323/2006 pentru OG nr. 3/2006 și Legea nr. 231/2007 pentru OG nr. 10/2007 - au continuat să menționeze categoriile enumerate mai sus ca beneficiare ale indexărilor acordate în anii 2006 și 2007.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reclamanților nu li se puteau acorda indexările salariale aprobate în anul - 2007 pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au crescut substanțial, de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum, va fi înlăturată întrucât și celelalte categorii profesionale vizate de nr.OG 10/2007 au beneficiat la rândul lor de majorări salariale importante prin acte normative speciale. În acest sens pot fi reținute, cu titlu de exemplu, nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; nr.OG 2/2006 privind drepturile salariale și alte drepturi acordate funcționarilor publici în anul 2006; nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale acordate personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în anul 2006, și G nr. 57/2006 pentru modificarea nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Tot astfel, argumentul invocat de același pârât în sensul că reclamanții formează o categorie profesională distinctă atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordate față de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 nu are relevanță în cauză întrucât, de aceste indexări a beneficiat un segment important din sistemul justiției, dar și alte categorii profesionale aflate în situații analoge, care au la rândul lor un statut și o remunerație aparte, stabilită prin legi de salarizare speciale.
A se considera că poate primi indexări numai o parte dintre salariații statului reprezintă pe de o parte o discriminare în sistemul justiției, iar pe de altă parte a se reține ca pertinentă această măsură în raport de alte categorii profesionale nu respectă principiul egalității în fața legii, al excluderii unei ierarhii între cele trei puteri constituite în stat.
Reiese că prin cele arătate mai sus s-au încălcat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare referitoare la "principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor: economiceîn special dreptulla un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", dispozițiile nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 instituind un tratament diferențiat și discriminatoriu atât în cadrul puterii judecătorești, cât și în raport de celelalte puteri - legislativă și executivă.
Justificarea adoptării ordonanțelor de mai sus, respectiv îmbunătățirea salarizării personalului bugetar și a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, a fost subiectivă și arbitrară întrucât prin dispozițiile acestora s-a procedat la excluderea majorității salariaților din sistemul judiciar, între care și reclamanții, scopul urmărit nefiind legitim din moment ce drepturile salariale ale tuturor magistraților - inclusiv a celor ce au beneficiat de indexări - sunt prevăzute prin aceeași dispoziție legală. Din acest motiv și metoda de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale este inadecvată întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoriile profesionale menționate.
De asemenea, prin adoptarea nr.OG 10/31.01.2007 nu s-a dat eficiență prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru Statul Român, ce impun elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile judecătorilor împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.
În ceea ce privește excepția invocată de intimatul Guvernul României, aceasta urmează a fi admisă motivat de următoarele: potrivit dispozițiilor constituționale și a Legii 90/2001, Guvernul este un organ colegial, fără personalitate juridică, care este compus din prim ministru și din miniștri și alți membri. Raporturile juridice la care acest intimat participă nu sunt de drept civil ci numai raporturi administrative în care își manifestă voința unilaterală a sa din cadrul puterii de stat, cu scopul de a produce efecte juridice reglementate de normele dreptului administrativ și nicidecum de normele dreptului civil și implicit al dreptului muncii. În speța de față nefiind vorba despre raporturi administrative, in care Guvernul României ar putea sta ca parte, instanța, urmează a admite excepția invocată a ceea a lipsei capacității juridice.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta va fi înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților s-a făcut în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții Ministerul Educației și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Astfel, recurentul-pârât Ministerul Educației și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N critică soluția primei instanțe invocând că în mod greșit s-a reținut că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el și reclamantă nu există niciun raport juridic, legal sau convențional, de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești în discuție.
A susținut de asemenea și că în mod greșit, s-a soluționat cauza de către Tribunalul Neamț atâta timp cât formulase cererea de strămutare.
Recursul este nefondat.
Art.4 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.282/2002 prevede faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele aprobate din bugetul d stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătește proiectele bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are în principal următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, ale legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
În mod corect așadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor promovase cerere de strămutare, corect s-a trecut la judecată atâta timp cât președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție nu ordonase suspendarea judecății pricinii în condițiile art.40(2) Cod procedură civilă.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției, a criticat nelegalitatea sentinței invocând în esență, următoarele:
- prin acordarea unor date neprevăzute de lege s-au depășit limitele puterii judecătorești;
- dispozițiile Legii nr.154/1998 au fost abrogate prin OUG27/2006;
- creșteri(îndemnizații)salariale au fost acordate substanțial personalului auxiliar prin nr.OG8/2007, aprobat prin Legea nr.247/2007,eșalonat;
- OUG nr.137/2000, republicată, nu se referă la alte drepturi decât cele recunoscute prin lege, și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitori;dreptul la indexări nu se regăsește pentru măsurile de protecție socială garantate de Constituția României, iar art.16 al Constituției conservă egalitate în fața legii persoanelor aflate în situația similare sau comparabile.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu va putea fi reținută susținerea Ministerului Justiției, potrivit căreia instanța prin acordarea drepturilor salariale în cauză ar fi depășit limitele puterii judecătorești, întrucât conform art. 21 din OG137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, ceea ce duce la concluzia că instanța a pronunțat hotărârea conform dispozițiilor legale menționate și constatând existența unei discriminări, care-i privește pe intimații - reclamanți, a acordat despăgubiri, anulând situația creată prin discriminare.
De asemenea, nu se va putea reține, nici susținerea recurentei potrivit căreia instanța ar fi acordat intimaților un drept salarial neprevăzut de legislația specifică, întrucât conform art. 38 din OG27/2006 intimații beneficiau de majorarea procentuală a valorii de referință sectorială, iar această dispoziție legală a fost abrogată prin Legea 45/2007 în martie 2007, fără ca această abrogare să aibă o justificare obiectivă, întrucât dreptul acordat inițial( prin Legea 154/1998 la care face referire recurentul) a urmărit restrângerea efectelor datorate devalorizării monedei naționale, devalorizare care este un proces continuu, existent și la data abrogării dispozițiilor menționate, fiind existent și în prezent.
În ceea ce privește existența sau inexistența discriminării intimaților, prin neacordarea majorărilor salariale anuale, se va aprecia că în mod corect instanța de fond a stabilit că intimații au fost discriminați în raport cu alte categorii socio-profesionale.
Intimații - reclamanți fac parte din personalul din unitățile de justiție ( unități bugetare), care ca urmare a prestării unei munci, în cadrul unui raport juridic de muncă, guvernat de Codul muncii, au dreptul la o salarizare echitabilă și satisfăcătoare fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare.
Printr-o serie de acte normative, personalul din sistemul bugetar a beneficiat, în fiecare an de majorări salariale anuale sau adausuri salariale constând în indexarea salariilor sau a indemnizațiilor (ex. nr.OG 10/2007; OG11/2007; nr.OG 16/2007; OG27/2007; nr.OG 232/2007; OG8/2007; OG20/2007), iar aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale (ex. demnitari, judecătorii Curții de Conturi, personalul asimilat demnitarilor publice, personalul din unitățile de cult religios, personalul Curții de Conturi, personalul contractual din unitățile bugetare, personalul auxiliar din justiție, personalul didactic și didactic auxiliar, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare).
de motive ale acestor acte normative ( indicate anterior) au ca numitor comun, fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii datorate creșterii inflației.
Temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamanților, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale intimaților.
Cu toate acestea, intimaților (personal salarizat prin nr.OG 8/2007) nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, indexarea pentru anul 2007, omisiune care s-a repercutat mai pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, intimații nu pot obține, datorită specificului activității, alte venituri decât cele salariale, venituri care le-au fost erodate de creșterea indicelui prețurilor de consum, la fel ca și în cazul celorlalte salarii bugetare.
Nu poate fi reținut faptul că, prin Legea 247/2007 de aprobare a OG8/2007indemnizațiile intimaților ar fi fost majorate la fel ca în cazul celorlalți bugetari, deoarece această lege nu indexează indemnizațiile de încadrare ale reclamanților. Dimpotrivă, această lege nu face decât să reinstituie sporul de vechime în favoarea intimaților, tocmai datorită constatării de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a unei alte discriminări a categoriei socio-profesionale intimaților. Prin operarea unei noi discriminări sub pretextul înlăturării unei discriminări preexistente, ar fi inadmisibilă.
De aceea se va aprecia că în mod corect instanța de fond a constatat existența unei discriminări a intimaților, întrucât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor de la plata indexărilor solicitate, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același pentru toate categoriile socio-profesionale plătite de la bugetul de stat - creșterea indicelui prețului de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Intimații - reclamanți sunt discriminați în sensul art. 2 al. 1-3, art. 6 din OG137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007 nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor sau adaos ( condiția existentă creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar) ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu(art.2 al.1 OG137/2000).
Referitor la motivul de recurs conform căruia nr.OG137/2000, republicată, nu se referă la alte drepturi decât cele recunoscute prin lege, și nu la examinarea soluțiilor legislative, precum și la clarificarea conform căreia indexările nu se regăsesc printre măsurile de protecție socială garantate de Constituție, se reține că și acesta este nefondat, întrucât, indexarea, deși neprevăzută expres constituțional, reprezintă o formă de protecție socială ce trebuie aplicată nediscriminatoriu. Astfel, în situația neaplicării ei de către legislativ, sau executiv după caz, în condiții de echitate, conform art.16 din Constituție, instanța este indrituită să intervină și să o acorde, în temeiul nr.OG137/2000, republicată, nu ca o soluție legislativă, substituindu-se legiuitorului ca măsură reparatorie, pentru înlăturarea situației de discriminare creată ca urmare a acordării ei, selectiv, numai anumitor categorii de bugetari.
De asemenea, urmează a fi înlăturată ca nefondată, și susținerea recurentului Ministerul Justiției potrivit căreia intimații nu s-ar afla în situația similară cu celelalte categorii de bugetari cărora le-au fost acordate indexările, și, pe cale de consecință, aceștia nu s-ar putea prevala de dispozițiile art.16 din Constituție, întrucât acordarea indexărilor are loc pentru înlăturarea totală sau parțială a efectelor inflaționiste care se repercutează asupra veniturilor nete ale tuturor categoriilor de bugetari, și, nu numai asupra altora, indiferent de particularitățile sistemului de salarizare propriu.
Având în vedere cele anterior arătate, instanța apreciază, prin prisma motivelor invocate, că ambele recursuri sunt nefondate, considerent pentru care, în temeiul art.3121Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursurile promovate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECNOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 219 din 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu, Sorina Romșacanu
- - - -
-
GREFIER,
ptr. - pl.
GREFIER SECȚIE,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /8.07.2008
Tehn.- / 2 ex.
8.07.2008/11.07.2008.
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu, Sorina Romșacanu
