Fond funciar. Speta. Decizia 518/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 518
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta FUNDAȚIA SPITALULUI SF. I, împotriva deciziei civile nr. 1622 din 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că la prima strigare făcută în ședință publică au lipsit părțile, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședință publică, au lipsit părțile.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității căii de atac ridicată de instanță, având în vedere că recursul este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat față de lipsa părților și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă, de către intimata - reclamantă și intimata intervenientă instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.1622/RC/2007, pronunțată în dosarul nr.291/2007 al Tribunalului Neamț, a fost respins respinsă ca neîntemeiată excepția nulității sentinței, invocată din oficiu de instanța de recurs.
A fost admis recursul declarat de Comisia județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 1704 din 13.06.2007 a Judecătoriei Roman.
S-a modificat în totalitate sentința și s-a admis contestația în anulare formulată de intimata Comisia județeană N împotriva sentinței civile nr. 2972 din 5.12.2006 a Judecătoriei Roman, pe care a anulat-o în totalitate, reținându-se cauza pentru judecare în fond.
S-a disjuns capătul de cerere prin care s-a solicitat a se constata că reclamanta Fundația Spitalului SIe ste aceeași persoană juridică cu S din I, de capătul de cerere având ca obiect plângere împotriva Hotărârii nr. 4829/8.06.2006 a Comisiei județene A fost trimis dosarul Judecătoriei Iași, competentă să soluționeze capătul de cerere disjuns.
S-a respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 4829/8.06.2006 a Comisiei județene
În motivarea deciziei tribunalul a arătat că prin sentința civilă nr.1704 din 13.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Romana respins ca neîntemeiate atât excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, invocată de intimata Fundația " Spitalului S " I, cât și contestația prin care Prefectul județului N, în numele și pentru Comisia județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu această intimată, anularea sentinței civile nr.2972 din 5.12.2006, a aceleiași instanțe de fond.
În motivarea hotărârii sale, Judecătoria Romana reținut că prin sentința atacată s-a admis plângerea intimatei (dosar nr.3339/2006, în care a avut calitatea de petentă) împotriva Hotărârii nr.4829/8.06.2006 a Comisiei județene N de fond funciar, dispunându-se anularea acesteia și reconstituirea în favoarea intimatei a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.635,07 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei, județul N, constatându-se, totodată, că intimata este aceeași persoană juridică cu "S "
Pentru a respinge excepția ridicată în cauză, instanța a apreciat că, deși în mod corect intimata susține că motivele de contestație au fost invocate și pe calea recursului, întrucât acesta a fost respins ca tardiv, fără o judecată în fond, contestația este admisibilă, potrivit art.317 alin.2 teza finală din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la pretinsa încălcare de către Judecătoria Romana competenței de soluționare a celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea intimatei, instanța a găsit-o neîntemeiată, constatând că prin încheierea din 19.01.2007, Judecătoria Iașia statuat la punctul 2 că actuala fundație este continuatoarea fostei epitropii cu aceeași denumire, deci ea este îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de legislația în vigoare cu privire la patrimoniul deținut, și că înscrisurile de care s-a prevalat au făcut deplin dovada temeiniciei reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul solicitat.
Prima instanță nu a dat curs nici solicitării intimatei de conexare a cauzei cu dosarul nr-, arătând că acesta a avut termen la 29.05.2007, dată la care a și rămas în pronunțare.
Comunicată la 9.08.2007, hotărârea instanței de fond a fost recurată în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă (17.08.2007) de către contestatoare, care a criticat-o pentru următoarele motive de netemeinicie și nelegalitate:
1. La dosarul constituit la nivelul Comisiei județene N nu există decât încheierea din 31.03.2006 (nu și cea din 19.01.2007), prin care Judecătoria Iașia dispus înscrierea modificărilor aduse statutului fundației intimate prin hotărârea adunării sale generale, autentificată sub nr. 1035 din 23.03.2006. În plus, dacă realmente prin cea de-a doua încheiere, care nu a fost pusă la dispoziția comisiei, s-a stabilit calitatea fundației de continuatoare, nu are justificare o nouă constatare, pe cale judecătorească, așa cum a dispus Judecătoria Roman, prin sentința civilă contestată.
2. Având în vedere prevederile legilor timpului (art. 484 alin. 1 din Legea nr.21/1924 privind asociațiile și fundațiile), "S " Iaf ost o persoană juridică de drept privat, gospodărită de o administrație proprie, în conformitate cu așezămintele sale de fundație și testamentele fondatorilor, sub supravegherea Ministerului Muncii, Sănătății și Sociale. Potrivit procesului-verbal din data de 17.02.1948, încheiat în baza Deciziei nr. 202/31.01.1948 emise în comun de Președintele pentru a economică și de stabilizare monetară, Ministrul Industriei și Comerțului, Ministrul Agriculturii și Domeniilor și Ministrul Minelor și - Comisia pentru Economică și Stabilizare Monetară - (de preluare la stat a întregii averi mobile și imobile a respectivei epitropii), s-au predat Ocolului Silvic R mai multe terenuri, printre care și suprafața de 1635,07 ha situată în satul, comuna, compusă din 1611,07 ha pădure și 24 ha poieni și goluri. Dar, pentru ca intimata - petentă să fie îndreptățită a revendica bunuri care au aparținut acestei persoane juridice, trebuia ca, anterior formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului litigios, să fi obținut de la instanța competentă - Judecătoria Iași - constatarea identității dintre fosta persoană juridică, desființată și actuala fundație (căreia patrimoniul nu i-a fost transmis niciodată), întrucât nu s-a făcut în niciun fel dovada că ar fi vorba de aceeași structură, ci doar de aceeași denumire.
3. Pe fondul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea petentei pentru suprafața de 1635,07 ha teren cu vegetație forestieră, aceasta nelegal și netemeinic a fost admisă, deoarece, potrivit statutului (însușit prin sentința civilă nr.2/11.01.19923 a Judecătoriei Iași ), patrimoniul fundației s-a constituit "din fondurile donate ulterior, din dobânzile la aceste fonduri, din donații de bunuri mobile și imobile" și nicidecum și din "imobilele retrocedate acesteia, conform legii, în calitate de continuatoare a "S din I", câtă vreme această calitate nu a fost dovedită. Deci, intimata nu poate fi considerată proprietar deposedat, în sensul art. 24 alin. 1 din legea nr.1/2000 republicată, adică persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.
și faptul că, în pachetul de legi adoptate în scopul restituirii proprietăților funciare există, cu caracter de excepție, un singur text de lege care reglementează o modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea fundațiilor (art. 29 alin.2^1 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost completată prin Legea nr.342/2006), și acesta privește numai Fundația, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 21.09.2007, Fundația " Spitalului " Iaa rătat, ca și la prima instanță, că în cauză este incidentă excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare deduse judecății, care ar constitui - în realitate, și în lipsa indicării motivelor căii de atac promovate de Comisia județeană N - un recurs la recursul deja soluționat, declarat de aceeași comisie împotriva sentinței civile contestate, deoarece niciunul dintre cazurile prevăzute de art.317 Cod procedură civilă nu își are aplicabilitatea în prezentul litigiu: pe de o parte, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile dosarului (art.317 alin.1), iar pe de altă parte, art.17 din Codul d e procedură civilă statuează că "Cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală", ceea ce a și făcut Judecătoria Roman, pronunțând sentința civilă nr.2972 din 5.12.2006.
Pe fondul cauzei, apărările și susținerile intimatei au fost cele făcute și pe parcursul întregii judecăți, inclusiv în dosarul nr-, care a avut ca obiect tot contestație în anulare împotriva hotărârii de mai sus, pe care, prin sentința civilă nr.1538/29.05.2007, Judecătoria Romana declarat-o nulă, constatând că nu a fost nici promovată, nici însușită de Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar, fiind formulată de o persoană străină de titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. Hotărârea a devenit irevocabilă prin nerecurare, iar dosarul a fost atașat spre consultare, la cererea tribunalului, ca și dosarul nr.3339/2006, în care s-a pronunțat sentința civilă a cărei anulare s-a solicitat.
Constatând că dosarul civil nr- a fost înaintat în recurs fără a avea atașat dosarul în care a fost pronunțată hotărârea contestată, tribunalul a ridicat din oficiu excepția nulității sentinței astfel pronunțate. Din considerentele acesteia reiese, însă, că prima instanță a avut în vedere actele din dosarul de fond, care a fost, probabil, detașat pentru a fi consultat la soluționarea celeilalte contestații în anulare. Ca atare, excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, examinând întregul material probator avut la dispoziție, tribunalul a găsit recursul contestatoarei întemeiat, pentru considerentele de fapt și de drept care vor fi expuse în continuare.
În primul rând, sentința civilă contestată este, într-adevăr, lovită de nulitate, pentru cel de-al doilea motiv pentru care poate fi exercitată o contestație în anulare de drept comun (sau obișnuită), prevăzut de punctul 2 al art. 317 alin.1 din Codul d e procedură civilă, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate impuse de textul de lege avut în vedere. Astfel, contestatoarea a invocat în mod corect încălcarea unor norme de competență de ordine publică din cele la care se referă art.159 Cod procedură civilă, și anume norme care dispun cu privire la competența teritorială exclusivă. Din acest punct de vedere, Judecătoria Roman nu avea competența de a se pronunța asupra cererii intimatei-petente de a se constata că este aceeași persoană juridică cu S din I care, urmare trecerii în proprietatea statului a tuturor bunurilor mobile și imobile ce-i compunea patrimoniul, și-a încetat activitatea și, finalmente, a fost lichidată în anul 1948, chiar dacă pentru soluționarea acestui capăt de cerere au fost avute în vedere hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (sentința civilă nr.2 din 11.01.1993, încheierea din 31.03.2006 și încheierea din 19.01.2007) ale Judecătoriei Iași. Judecătoria Romana reținut, pentru a respinge contestația în anulare, că prin cea din urmă încheiere s-a recunoscut faptul că petenta este continuatoarea S I și că este, deci, îndreptățită la măsuri reparatorii cu privire la patrimoniul care a fost preluat de la respectiva epitropie. În realitate, prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 31.03.2006, Judecătoria Iașia admis cererea fundației-intimate și a dispus înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor, ținut de grefa instanței respective, a modificărilor aduse statutului inițial prin Hotărârea Adunării Generale a Fundației, autentificată sub nr. 1035/23.03.2006, fără însă a se consemna în ce constau modificarea art.3 și completarea art.5 din statut. Această așa-zisă "eroare materială", a fost îndreptată la 19.01.2007 (deci, după pronunțarea sentinței civile nr.2972 din 5.12.2006 de către Judecătoria Roman ), prin încheierea pronunțată în același dosar, nr.78/PJ/2006, Judecătoria Iași dispunând completarea încheierii anterioare prin transcrierea în dispozitiv a respectivelor modificare și completare, așa cum sunt ele consemnate în hotărârea adunării generale (fără vreo verificare a legalității acestora), inclusiv a modificării de esență a art. 3 care, din "Fundația poate înființa filiale și în alte localități din țară și străinătate pe baza hotărârii adunării", devine articol cu totul nou, cu 2 alineate: (1)"Încă de la înființarea sa, fundația a avut și are scop umanitar, de întrajutorare materială și spirituală a celor aflați în nevoie, găzduirea și tămăduirea neputincioșilor bolnavi" și (2) >>Fundația " Sf. " I este continuatoarea Spitalelor Sf. din I, prin continuarea scopului și dezideratelor acesteia; prin membrii săi - o parte din aceștia fiind succesorii în drepturi ai epitropilor/membrilor activi ai Sf. până în 1948 (ex. ); Fundația " Spitalului Sf. " I este îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de legislația în vigoare cu privire la patrimoniul deținut.<<
Din conținutul încheierii de mai sus, reiese neîndoielnic că recunoașterea la care ea face referire aparține adunării generale a fundației care a hotărât respectiva modificare a statutului, și nicidecum instanței.
În aceste condiții, în mod nelegal Judecătoria Romana procedat la recunoașterea identității dintre petentă și fosta instituție, lichidată în anul 1948, deoarece art. 34 din nr.OG26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări prin Legea nr.246/2005, coroborat cu art.33, statuează imperativ nu numai că modificarea actului constitutiv sau a statutului unei fundații "se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială" își are sediul fundația, dar și că o astfel de modificare trebuie să fie rezultatul aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 8 - 12 din același act normativ, care reglementează procedura de constituire și dobândire a personalității juridice, respectiv procedura judiciară de înscriere a unei asociații sau fundații în registrul special, principala obligație a judecătorului desemnat de președintele instanței constituind-o verificarea, sub toate aspectele, a legalității celor solicitate.
Așa fiind, Judecătoria Romana încălcat competența teritorială exclusivă a Judecătoriei Iași în a aprecia cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii intimatei, care, în ordinea firească și logică a lucrurilor, trebuia să facă obiectul unei judecăți distincte și anterioare formulării cererii înregistrate sub nr.33/16.09.2005 la Comisia locală de fond funciar, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.247/2005.
Pentru admiterea contestației în anulare, legea impune și condiția negativă ca excepția de necompetență să nu fi fost invocată în fața Judecătoriei Roman, iar aceasta să o fi respins, condiție de asemenea îndeplinită în cauză, întrucât la instanța care a pronunțat sentința civilă contestată, ambele comisii de specialitate nu au făcut decât apărări de fond.
De asemenea, și cea de-a treia condiție imperativă de admisibilitate este îndeplinită, deoarece, deși acest motiv de nelegalitate a sentinței (legat de necompetența instanței) a fost, într-adevăr, invocat de contestatoare prin cererea de recurs, recursul nu a fost judecat în fond, prin decizia civilă nr. 534/RC din 16.04.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Neamț respingându-l pe excepția tardivității.
Cele reținute au impus admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. 1-3, art. 304 pct. 9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă, cu consecința modificării în totalitate a sentinței civile nr. 1704 din 13.06.2007, în sensul admiterii contestației în anulare, în baza art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, și disjungerii celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea care a format obiectul dosarului nr. 3339/2006 al Judecătoriei Roman, capăt de cerere care are caracter de reală acțiune principală, declanșatoare a procedurii judiciare în mod de-sine-stătător, și nu constituie nicidecum o cerere accesorie sau incidentală, formulată în cadrul unui proces pornit. De altfel, chiar și în acest din urmă caz, instanța sesizată (în speță, Judecătoria Roman ) putea să-și proroge competența asupra unei astfel de cereri, numai dacă prin aceasta nu ar fi încălcat dispozițiile imperative ale art. 159 din Codul d e procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 34 din nr.OG 26/2000. De aceea, tribunalul urmează a dispune disjungerea celor două capete de cerere și trimiterea la Judecătoria Iașia celui dat prin lege specială în competența sa.
Întrucât petenta nu avea recunoscută în mod legal calitatea de continuatoare a Spitalelor Sf. I, de către o instanță competentă, în urma verificării și comparării și a statutelor și actualei fundații, printr-o hotărâre dată în procedură contencioasă - așa cum s-a procedat și în cauzele similare pe care ea însăși le-a invocat ca practică judiciară similară (sentința civilă nr. 3045/03.12.2004 a Tribunalului C-S și decizia civilă nr. 1991/20.12.2002 a Curții de Apel Iași ) - ea nu era îndreptățită să solicite și, mai mult, să obțină reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere ce au aparținut acesteia din urmă. Din acest motiv, în mod corect prin Hotărârea Comisiei județene N nr. 4829/08.06.2006 a fost validată Hotărârea Comisiei locale de respingere a cererii petentei pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1635,07 ha teren forestier.
În situația în care petenta va obține o astfel de recunoaștere, tribunalul a apreciat că aceasta va putea să urmeze procedurile legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3041 Cod procedură civilă tribunalul a admis recursul contestatoarei Comisia județeană N împotriva sentinței civile nr. 1704 din 13.06.2007 a Judecătoriei Roman, pe care a modificat-o în totalitate, în sensul admiterii contestației în anulare formulate împotriva sentinței civile nr. 2972 din 5.12.2006 a aceleiași instanțe de fond, pe care oaa nulat-o în totalitate, a disjuns capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că reclamanta Fundația " Spitalului S " I este aceeași persoană juridică cu S din I, de capătul de cerere având ca obiect plângere împotriva Hotărârii nr. 4829/8.06.2006 a Comisiei județene N, a trimis dosarul Judecătoriei Iași în vederea competentei soluționări a capătului de cerere disjuns, iar pe fond a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 4829/8.06.2006 a Comisiei județene
Împotriva acestei decizii a promovat recursFundația Spitalului "Sf.", care a criticat nelegalitatea hotărârii prin prisma dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, în ansamblul lor și ale art.5, 13 din Protocolul Adițional nr.1 la.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes alăturat intimatei Comisia județeană de aplicare a Legii nr.18/1991, republicată, N,"Sf.", cerere admisă în principiu în temeiul art.49, 51 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din data de 26.05.2008.
Prin întâmpinarea depusă în dosar, intimata Comisia județeană N pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a invocat excepția inadmisibilității recursului având în vedere faptul că acesta a fost promovat împotriva unei hotărâri rămase irevocabile în fața Tribunalului Neamț, excepție întemeiată pe dispozițiile art.320 alin.3, art.299, art.377 Cod procedură civilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
În speță, se constată că hotărârea atacată a devenit irevocabilă în fața Tribunalului Neamț, care a admis recursul intimatei Comisia județeană N de aplicare a Legii nr.18/1991, republicată, împotriva sentinței civile nr.1704/2007 a Judecătoriei Roman, a modificat în totalitate sentința, a admis contestația în anulare promovată de Comisia județeană N de aplicare a Legii nr.18/1991, republicată, pe care a anulat-o, reținând cauza spre judecare în fond, disjungând, totodată, capătul de cerere având ca obiect plângerea împotriva Comisiei județene
Dispozițiile art.317 alin.1 stipulează faptul că, hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestației în anulare, iar cele ale art.322 Cod procedură civilă deschid părții interesate calea de atac a revizuirii în situația în care prin hotărârea pronunțată în recurs se evocă fondul cauzei.
Având în vedere că, în speță, a fost atacată cu recurs o hotărâre devenită irevocabilă în fața instanței precedente, respectiv Tribunalul Neamț, instanța, în temeiul art.299, coroborat cu art.317, 322 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca inadmisibil recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de pârâta FUNDAȚIA SPITALULUI SF. I, împotriva deciziei civile nr. 1622 din 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta COMISIA JUDEȚEANĂ N PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu, Sorina Romașcanu
- - - -
- -
pt. Grefier
aflat în, semnează
GREFIER SECȚIE
red.sent.
red.dec.//
red.dec.rec./7.07.2008
tehnored./7.07.2008/2 ex.
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu, Sorina Romașcanu
