Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 524
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre solu ionare recursurile civile delcarate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 220 din 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că prin compartimentul arhivă s-a depus la dosar concluzii scrise și copie a deciziei civile nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de IC. în dosarul nr. 5/2008 de către intimații - reclamanți.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat față de lipsa părțile și întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă de către ambii recurenți, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând -
Asupra recursurilor de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 220/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-au respins ca nefondate. excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocată de acest pârât, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioada 01 octombrie 2000 până la încetarea activității de fiecare dintre aceștia prin pensionare.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor și obligat astfel acest pârât să aloce și să includă în bugetul Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamanților.
Pentru a pronunțată această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 17.01.2008, reclamanții, și în calitate de foști judecători la Tribunalul Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 01.10.2000 și până la pensionarea lor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților acestor drepturilor salariale precum și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fond netemeinicia pretențiilor reclamanților motivat de faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres de prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Referitor la capătul de cerere privitor la actualizarea sumelor pretinse, pârâtul a invocat faptul că art. 269 alin. 1 din Codul muncii condiționează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul de dovedirea culpei angajatorului, care trebuie pus în prealabil în întârziere, și că art. 1088. civ. prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
Prin întâmpinarea pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe cale de excepție și pe fond, următoarele:
- în ce privește perioada 01.10.2000 - 17.01.2005 sunt incidente dispozițiile
art. 3 coroborat cu art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă;
- dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin
OG 83/2000 care ulterior a fost aprobată prin Legea 334/2000;
- conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare conduc la concluzia că nu poate fi reținută o situație comparabilă între reclamanți, funcționari publici, demnitari, alți salariați;
- art. 8 din nr.OG 83/2000, prin care sporul de risc și suprasolicitare
neuropsihică a fost stabilit în favoarea controlorilor financiari, a fost abrogat ulterior prin Legea nr. 334/2001, iar această categorie profesională nu a fost salarizată în baza Legii nr. 50/1996, deoarece nu făcea parte din organele autorității judecătorești, astfel că nu se poate vorbi despre discriminare în cadrul unor categorii profesionale distincte.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată și completată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă, iar excepțiile invocate vor fi respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au calitatea de foști judecători la Tribunalul Neamț și prin prezenta cerere, au invocat discriminarea lor în raport de prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prin care se prevedea că"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la"Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată", însă prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative"Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare"potrivit art. 56 alin. 1 din lege"Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente",iar potrivit art. 60 alin. 1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr. 24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele șicondițiilede învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru"Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 "
Față de cele reținute mai sus,a reieșit că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000,sub sancțiunea încetării efectelor acestora.Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța a reținut că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea reclamanților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că aceștia își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior reclamanților, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri. Ori, profesia de magistrat este una de risc, recunoscută ca atare de însuși legiuitorul care prin art. 77 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, a statuat că"Judecătorii și procurorii în funcție sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecție împotriva amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor", iar prin art. 78 alin. 1 că"Judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea ".
Aceste reglementări sunt în concordanță cu dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor, care prevăd că remunerarea judecătorilor trebuie"să reprezinte o compensare suficientă pentru povara de responsabilități".
Ori, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui în favoarea reclamanților prin nr.OG 56/1997, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
Faptul că agistrații și controlorii financiari s-au aflat totdeauna în situații similare a fost reținut și de instanța supremă care, atunci când a mai apreciat asupra justeței unui alt drept cuvenit acestora, în soluționarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. XXXVI/07.05.2007), a statuat că ambele categorii profesionale sunt îndreptățite să beneficieze de el.
reclamanților, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii "orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta va fi înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Tot astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va fi respinsă întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Referitor la excepția privind prescripția dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.10.2000 - 17.01.2005, ridicată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a reținut că potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii la acțiune. De asemenea, art. 27 alin. 2 din nr.OG 137/2000 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În cauză însă, de la adoptarea nr.OG 83/2000, prin intermediul căreia sporul invocat a fost retras magistraților și acordat controlorilor financiari, legiuitorul a mai adoptat o serie de acte normative succesive prin care a recunoscut acest spor diferitelor categorii profesionale - respectiv prin nr.OG 9/2001, Legea nr. 334/2002 și nr.OUG 115/2004 - și care au avut drept consecință instituirea unei discriminări permanente în ceea ce îi privește pe reclamanți, astfel că dreptul lor la acțiune a început să curgă de la ultima prevedere legală.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților urmează a se face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâtul Tribunalul Neamț a fost obligat să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, recursuri declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N critică soluția primei instanțe, invocând că în mod greșit s-a reținut faptul că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el și reclamanți nu există nici un raport juridic, legal sau convențional, de natură să creeze în sarcina sa obligații de a plăti despăgubirile bănești în discuție.
Recursul Ministerului Justiției critică hotărârea primei instanțe sub mai multe aspecte. Un prim motiv de recurs a vizat greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Mai susține aceasta că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând un drept abrogat și prin urmare neprevăzut de lege. De asemenea a invocat și greșit actualizare a drepturilor solicitate în funcție de rata inflației la data plății respective, precum și acordarea acestora și pe viitor.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art. 304/1, 312 cod pr.civilă se constată următoarele:
Referitor larecursul Ministerului Economiei și Finanțelorse va aprecia că acesta este nefondat.
Astfel, art. 1 din OUG22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 prevede faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin.1 punctul 2 din HG208/2005 în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are în principal următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
In mod corect așadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recursul Ministerului Justiției.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada care excede termenului de prescripție de 3 ani se rețin următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii", iar conform art. 283 alin.1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în "termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
De asemenea sunt incidente și dispozițiile art. 8 din Decretul 167/1958 potrivit cărora " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de el".
In speță, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudiciu și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a OG83/2000 care înlăturat sporul de 50% pentru magistrați și l-a reglementat în favoarea controlorilor financiari.
In raport de data introducerii acțiunii și în considerarea prevederilor legale sus-menționate urmează a se admite excepția prescripției dreptului la acțiune și a se constata prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 15.01.2005.
In ceea ce privește fondul cauzei se constată că la data de 10 martie 2008 Inalta C de Casație și Justiție - secțiile unite a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1998 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 384/2001.
Conform dispozițiilor art. 329 alin.3 cod pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Si faptul acordării de către prima instanță a acestor drepturi salariale în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 cod civil este corect. Acesta întrucât puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, căci spre deosebite de dobânda legală ce se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, ea este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Pentru considerentele sus-arătate și în baza dispozițiilor legale menționate va fi respins ca nefondat recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se va admite recursul Ministerului Justiției, se va modifica în parte sentința civilă, va fi admisă în parte acțiunea pentru perioada 15.01.2005 până la încetarea activității prin pensionare, se va constata prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 15.01.2005, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de pârâtul MINISTERUL ECONOMEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, cu sediul în N,- bis, jud. N împotriva sentinței civile nr. 220 din 21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul MINISTERULUI JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva aceleiași sentințe civile și, pe cale de consecință:
Modifică în parte sentința civilă nr. 220/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Admite în parte acțiunea pentru perioada 15.01.2005 până la încetarea activității prin pensionare..
Constată prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 15.01.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu, Sorina Romașcanu
- - - -
-
GREFIER,
Red.sent.,
Red. - 19.06.
.ct/3 ex.
19/19.06.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu, Sorina Romașcanu
