Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 53/R-CM
Ședința publică din 15 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul ORASUL - PRIN PRIMAR,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.1231/CM din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurentul-pârât, intimatul-reclamant Sindicatul Preuniversitar Muntenia pentru, intimații-pârâți Grupul Școlar Colibași și Centrul Bugetar - Grup Școlar Colibași și intimații-chemați în garanție Județul A, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Educației, Cercetării și B și Direcția -ă a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea formulată la data de 29.05.2009 Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanta - membră de sindicat -, a chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar Colibași, Centrul Bugetar - Grupul Școlar Colibași, Orașul, solicitând bligarea Grupului Școlar Colibași la calcularea corectă și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea centrului bugetar să asigure fondurile necesare plății și pe viitor, indiferent de sursa de finanțare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sindicatul a susținut că membrul în numele căruia a formulat prezenta acțiune este îndreptățit la aceste prime de vacanță în virtutea art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 care prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, art.243 din Codul muncii prevede că, contractul colectiv de muncă este obligatoriu între părți, art.165 din Codul muncii prevede că salariații nu pot renunța la drepturile salariale cuvenite, pe când art.241 din muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă produce efecte asupra tuturor salariaților din învățământ.
La data de 23.07.2009 pârâtul Orașul a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T, Ministerului Economiei și Finanțelor, Direcției -e a Finanțelor Publice A și Județului A, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați chemații în garanție la virarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
La același termen de judecată același pârât a depus și întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, susținând că nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice, ci doar calitatea de ordonator secundar de credite.
La data de 1.09.2009 Județul Aad epus întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, având doar un rol consultativ, neavând calitatea de angajator față de cadrele didactice.
Întâmpinare a fost transmisă și de către chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și T, acesta susținând că între acest minister și Orașul nu există nici un raport juridic de coordonare sau subordonare, urmând a fi respinsă cererea de chemare în garanție.
Întâmpinare s-a depus la data de 12.10.2009 și de către Direcția -ă a Finanțelor Publice A și de către Ministerul Finanțelor Publice, ambii invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a lor și inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție.
La data de 15.10.2009 tribunalul a pus în discuție excepțiile invocate prin întâmpinări iar potrivit art.137 alin.2 Cod procedură civilă a dispus unirea cu fondul a tuturor excepțiilor.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de Direcția -ă a Finanțelor Publice A și de către Ministerul Finanțelor Publice, instanța a apreciat că aceasta nu este o veritabilă excepție, urmând ca susținerile să fie avute în vedere la pronunțarea în fond asupra cererii.
Prin sentința civilă nr.1231/CM/19 octombrie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a județului A și a respins cererea de chemare în garanție a acestuia.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției -e a Finanțelor Publice A și în consecință respinge cererea de chemare în garanție a acestora.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de Sindicatul Preuniversitar Muntenia, în numele reclamantei membră de sindicat.
Au fost obligați pârâții Grupul Școlar Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași să calculeze și să plătească reclamantei prima de vacanță corespunzătoare perioadei 29.05.2006 - 31.12.2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de reclamantă, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Orașul să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Au fost obligați pârâții Grupul Școlar Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 30 lei.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, tribunalul a constatat că există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, respingând excepția ca neîntemeiată, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror acestea își desfășoară activitatea.
În ceea ce-l privește pe chematul în garanție Județul, s-a constatat că nu se regăsește această identitate, întrucât acesta nu are calitatea de ordonator de credite față de Orașul, nu are calitatea de angajator al reclamantei-membru de sindicat, având doar un rol consultativ. În consecință, a fost admisă excepția.
Tribunalul a apreciat ca întemeiate și excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale chemaților în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Ministerul Finanțelor Publice, întrucât, potrivit art.167 din Legea nr.81/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează, în primul rând, din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Întrucât Direcția -ă a Finanțelor Publice acordă doar asistența tehnică de specialitate necesară în repartizarea sumelor deja alocate unităților de învățământ preuniversitar de stat, a fost admisă excepția și au fost respinse cererile de chemare în garanție formulată împotriva Direcției -e a Finanțelor Publice A și a Ministerului Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În baza prerogativelor date de dispozițiile art.28 din Legea nr.54/2003 Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în apărarea drepturilor membrului său, a solicitat pârâților plata primelor de vacanță pe perioada 2005-2008 și pentru viitor, indexate cu indicele de inflație la data plății efective, drept de care nu a beneficiat, deși era îndreptățit conform clauzelor cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Art.241 alin.1 Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art.8 alin.1 din CCM la nivel național pe 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Văzând și prevederile art.30 alin.1 și 2, cap.V, din Legea nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Grupul Școlar Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași să calculeze și să plătească reclamantei prima de vacanță corespunzătoare perioadei 29.05.2006 - 31.12.2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de reclamantă, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Tribunalul a acordat aceste drepturi numai până la data de 31.12.2008 întrucât nu se poate substitui voinței părților în stabilirea clauzelor contractuale, iar pentru viitor acest drept ar putea să nu mai fie negociat între părți.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs pârâtul Orașul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurent, în condițiile în care acesta nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice și nu există un raport juridic de serviciu între părți, în plus recurentul are calitatea de ordonator secundar de credite și nu poate aloca fonduri pentru salarizarea personalului didactic;
- nelegal prima instanță nu a admis cererea de chemare în garanție a recurentului-pârât, cu obligația chemaților în garanție să vireze fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate de către intimata-reclamantă.
Astfel, nu s-au luat în considerare dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, potrivit cu care unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate din bugetele locale de la bugetul de stat și din alte surse, precum și disp.art.107 alin.2 și 3 din aceeași lege. De asemenea, au fost ignorate dispozițiile art.7 alin.5 din Legea nr.388/2007, potrivit cu care repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pe municipii se face prin decizia directorului Direcției -e a Finanțelor Publice, după consultarea Consiliului Județean și, în plus, este evident, că recurentul-pârât nu are capacitatea să satisfacă creanțele din prezentul litigiu, din veniturile sale proprii.
S-a formulat întâmpinare de către intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe considerentul că recurentul Orașul are calitate procesuală pasivă, deoarece hotărârea judecătorească trebuie să-i fie opozabilă, iar prevederile Legii nr.215/2001 îi conferă calitate procesuală. Se menționează că acțiunea este fondată și se depune de către intimatul-reclamant practică judecătorească, respectiv sentință irevocabilă pe aceleași probleme de drept.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticii formulate și având în vederea actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru cea de-a doua critică.
În ceea ce privește prima critică aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată, pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a Orașului, în baza nr.OG32/2001, precum și a Normelor Metodologice pentru finanțarea învățământului aprobate prin nr.HG538/2001.
De asemenea, potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995 cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Pe de altă parte, în baza art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea cheltuielilor cu salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar al instituțiilor de învățământ preuniversitar este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Rezultă astfel că unitatea administrativ-teritorială în care unitatea de învățământ preuniversitar funcționează este ordonator secundar de credite, în timp ce Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite, iar recurentul-pârât Orașul este ordonator terțiar de credite.
sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate se efectuează astfel de la bugetul de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și alte venituri ale bugetelor locale, situație în care recurentul Orașul are calitate procesuală pasivă, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Invocarea dispozițiilor art.17 alin.3 din Legea nr.388/2007 excede cadrului procesual de față în sensul că nu există nici un alineat 3 al acestui text de lege, iar pe de altă parte acest articol nu are conținutul redat de către recurenta-pârâtă.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor Legii nr.286/2006, Consiliul Local are prerogativa de a aproba bugetul local conform competențelor sale și de a proceda la aprobarea fondurilor care, ulterior, în urma hotărârilor ce s-ar pronunța, sunt cuprinse în bugetul local, însă, așa cum s-a precizat mai sus, fondurile sunt redistribuite către recurentul-pârât, cu destinația de a fi plătite drepturile solicitate prin acțiune, în caz contrar s-ar ajunge la un blocaj juridic care ar conduce la imposibilitatea plății drepturilor bănești în favoarea intimatei-reclamante.
A doua critică este fondată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție prin care pârâtul Orașul prin care solicită obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, se rețin următoarele:
Art.167 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, invocat de recurent, prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit aceluiași text de lege, ugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
Or, art. XIII din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, statuează că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Administrației Publice și Ministerului Finanțelor Publice, Guvernul urmând să aprobe norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Coroborând cele de mai sus cu art.18 și art. 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rezultă că ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În acest sens, atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste motive, în limitele competențelor ce îi revin chematului în garanție în conformitate și cu art.14 din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007-2009, recursul formulat de pârâtul Orașul fi admis în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii și va modifica în parte sentința în sensul că va admite cererea de chemare în garanție formulată de recurent și va obliga Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile bănești recurentului pentru plata drepturilor salariale, în favoarea intimatei-reclamante.
Referitor la chemarea în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T, al Județului A, se reține de către C că aceste părți nu au calitate procesuală pasivă, situație față de care sentința pronunțată de instanța de fond este legală.
Se va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-pârât ORAȘUL - prin PRIMAR,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.1231/CM/19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, initmați fiind reclamantul SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, în numele și pentru membrul său de sindicat, cu sediul în Pitești,--6, județul A, pârâții GRUPUL ȘCOLAR COLIBAȘI și CENTRUL BUGETAR - GRUPUL ȘCOLAR COLIBAȘI, ambele cu sediul în,-, județul A și chemații în garanție JUDEȚUL A, cu sediul în Pitești, nr.1, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că, admite cererea de chemare în garanție formulată de recurent și obligă chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce fonduri bănești în favoarea reclamantei pentru plata drepturilor salariale.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./18.01.2010
GM/12 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
