Ordonanță președințială. Speță. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 56/
Ședința publică din 15 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Rm.V, str.G-ral nr.17, județul V, împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru recurentul-reclamant, în baza delegației depusă la dosar și avocat - pentru intimata-pârâtă Obștea de, în baza împuternicirii avocațiale nr.8/15.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere. Se arată că textul de lege invocat are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât privește reconstituirea dreptului de proprietate a intimatei-pârâte în temeiul art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2000.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Vâlcea la data de 10.11.2009 ca legală și temeinică, arătând că textele invocate de recurent nu au legătură cu cauza, obiectul dosarului de fond fiind "ordonanță președințială".
CURTEA:
Constată că a data de 1 octombrie 2009 s-a înregistrat recursul formulat de recurentul reclamant Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr.6478/2009 a Judecătoriei Rm.V parte intimată fiind Obștea de prin care s-a solicitat admiterea acestuia.
În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică si nelegală considerând că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială având ca obiect obligarea pârâtei de a nu mai organiza licitații privind înstrăinarea masei lemnoase de pe terenurile cu vegetație forestieră aflate in posesia pârâtei.
În ședința publică din data de 10 noiembrie 2009 s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2000 cu motivarea că textele de lege contravin dispozițiilor art.44 din Constituție fiind nesocotit dreptul de proprietate al statului.
Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, fixându-se termen pentru soluționarea recursului la data de 24 noiembrie 2009.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate in fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță in vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei in orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
S-a constatat că art.26 alin.1 din Legea nr.1/2000 se referă la modalitatea de eliberare a titlului de proprietate în ceea ce privește formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști de cumpărare etc. iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei Obștea de de a nu mai organiza licitații și încheia acte juridice privind înstrăinarea masei lemnoase.
Articolul a cărei neconstituționalitate s-a cerut a fi constatat, nu are legătură cu soluționarea cauzei prezente, fiind evident că temeiul de drept al acesteia este diferit, astfel că a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția fiind considerată inadmisibilă și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 24 noiembrie 2009.
Împotriva încheierii pronunțată de instanța de fond, în termen legal a declarat recurs reclamantul Statul Român, fără a invoca vreun temei legal, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
În mod greșit a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale de către instanța de fond, deoarece sunt îndeplinite condițiile legale privind sesizarea acesteia, în sensul că solicitarea recurentului are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât privește reconstituirea dreptului de proprietate al intimatei-pârâte în temeiul dispozițiilor art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2000, iar împrejurarea că această excepție este ridicată în cadrul unui proces de ordonanță președințială nu are nici o relevanță, întrucât dispozițiile art.29 alin.1, teza ultimă din Legea nr.47/1992, nu fac distincție între procesele de drept comun și cele soluționate pe calea specială a ordonanței președințiale.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Vâlcea la data de 10.11.2009 ca legală și temeinică, arătând că textele invocate de recurent nu au legătură cu cauza, obiectul dosarului de fond fiind "ordonanță președințială".
Examinând actele și lucrările dosarului și încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992, reglementează condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru ca instanța sesizată cu excepția de neconstituționalitate să o aprecieze ca fiind admisibilă și pe cale de consecință să o înainteze Curții Constituționale.
Astfel, excepția trebuie ridicată în fața instanței de judecată de către una din părți sau din oficiu de către instanță și trebuie să vizeze o lege sau o ordonanță, ori o dispoziție dintre acestea, care au strânsă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face obiectul excepției, prevederile constatate deja ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Astfel, instanța constată că în speță, nu s-au declarat neconstituționale dispozițiile alin.1 și 2 ale art.26 din Legea nr.1/2000.
Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat în mod legal că nu este îndeplinită ultima condiție, aceea ca dispozițiile din lege apreciate de recurentul-reclamant ca fiind neconstituționale să aibă legătură cu prezenta cauză.
Prin cererea de chemare în judecată pe cale de ordonanță președințială s-a solicitat de către recurentul-reclamant obligarea intimatei-pârâte să nu mai organizeze licitații și să nu mai încheie acte juridice care au ca obiect înstrăinarea masei lemnoase de pe terenurile cu vegetație forestieră aflate în posesia pârâtei.
Dispozițiile art.26 alin.1 din Legea nr.1/2000, prevăd că: formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, după caz, iar alin.2 din art.26 prevede că "Formele asociative li se va restitui în întregime suprafața avută în proprietate".
Curtea apreciază că eventuala declarare ca neconstituțională a dispozițiilor legale invocate de către recurentul-reclamant nu ar avea nici o înrâurire asupra prezentului dosar, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, precum și la calea aleasă de către recurentul-reclamant.
Cu toate că condițiile generale reglementate de alin.1, 2 și 3 ale art.29 din Legea nr.47/1992 nu fac distincție între acțiunile de drept comun și cele ale ordonanței președințiale, întrucât recurentul-reclamant a ales procedura de urgență instituită de dispozițiile art.581 Cod procedură civilă, acest text prevede în mod expres o judecată cu celeritate maximă în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, aceste dispoziții fiind în totală contradicție cu procedura greoaie a declarării neconstituționalității unui text de lege.
De altfel, recurentul-reclamant a precizat în mod expres că pe rolul instanțelor judecătorești se află acțiuni de drept comun în care a invocat neconstituționalitatea unor texte legale, iar cu privire la o parte din acestea, instanțele au dispus sesizarea Curții Constituționale.
Față de cele arătate mai sus, reținând că în mod legal instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de dispozițiile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992 și că nu au fost invocate alte motive de pretinsă nelegalitate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va obliga pe recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17, județul V, împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind pârâta OBȘTEA DE, cu sediul în,-, județul
Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./18.01.2010
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
