Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 531/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 531
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.249 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, la data de 9.06.2008, de către intimatul-reclamant Tribunalul Neamț răspuns la adresa Curții de Apel, după care:
Intimatul-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul-reclamant având cuvântul pe fond solicită respingerea recursurilor declarate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin N ca nefondate și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Neamț ca temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.249/C/2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă contestația formulată de reclamantul și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând drepturi bănești cu titlu de primă de concediu de odihnă aferentă anului 2006 egală cu îndemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, actualizate cu indicele de inflație corespunzător datei plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamantului prin prezenta hotărâre.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 17.01.2008, reclamantul, în calitate de fost judecător la Judecătoria Roman, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatată că sunt discriminați în raport de prevederile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 modificată, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, art. 37 din nr.OG 38/2003, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată și cu dispozițiile OUG27/2006, să fie anulată situația creată prin discriminare prin obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, egală cu indemnizația brută din perioada anterioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație corespunzător datei plății efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi.
În motivare a arătat că potrivit art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin nr.OG 83/2000 aveau dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la plata unei prime egale cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozita separat. Deși acest drept i-a fost suspendat ulterior prin mai multe acte normative succesive, reclamantul a precizat că suspendarea nu a echivalat cu însăși înlăturarea lui, cât timp nici o dispoziție legală nu a confirmat acest aspect.
A mai invocat faptul că în timp ce pentru magistrați dreptul la prima de concediu nu a mai fost prevăzut, el a continuat să subziste pentru personalul auxiliar de specialitate din sistemul justiției, pentru toate categoriile de funcționari publici și pentru polițiști, astfel că excluderea lor de la beneficiul acestui drept, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 45/2007, reprezintă un tratament diferențiat și discriminatoriu ce nu a fost justificat în mod obiectiv de un scop legitim, metoda de atingere fiind inadecvată.
Reclamantul a menționat că prin pretențiile formulate nu se nesocotesc dispozițiile art. 329 alin. ultim Cod procedură civilă în ceea ce privește Decizia nr. XXIII/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece în considerentele acestei hotărâri obligatorii nu au fost avute în vedere textele legale referitoare la discriminare, ce reprezintă esența acțiunii lor. Existența discriminării este motivată de reclamanți și pe inițiativă legislativă adoptată pe parcursul judecării cauzei, respectiv nr.OUG 146/2007 care, prin caracterul său reparatoriu, a urmărit înlăturarea inechităților generate anterior în perioada constrângerilor bugetare.
În sprijinul cererii lor reclamantul a invocat practica Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar în privința pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că el are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor reclamantului motivat de faptul că pârâtul Ministerul Justiției este ordonatorul principal de credite având obligația, potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, de a lua toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor subordonate, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în întâmpinarea depusă a invocat numai pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate figura ca pârât într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 întrucât, atunci când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, poate avea în instanță doar calitatea de expert și de instituție abilitată și învestită în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, a constatat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată și a fost admisă, iar excepția invocată a fost respinsă ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a deținut calitatea de judecător la Judecătoria Roman iar potrivit art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin nr.OG 83/2000, au avut dreptul,"pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu",care se impozita separat. Prin mai multe acte normative ulterioare acest drept le-a fost suspendat, fiindu-le acordat numai pentru perioada 2001 - 2002, în baza unor hotărâri judecătorești, fiind păstrat în favoarea altor categorii profesionale - respectiv personalul auxiliar de specialitate din sistemul justiției, toți funcționarii publici și polițiștii - conform prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 modificată și ulterior potrivit art. 23 alin. 1 din nr.OG 8/2007; art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, și art. 37 din nr.OG 38/2003. Prin art. 241din Legea nr. 45/2007 de aprobare și modificare a OUG27/2006 acest drept le-a fost recunoscut din nou, având un conținut identic ca și în reglementarea anterioară.
Tribunalul a apreciat a că prin excluderea reclamantului de la beneficiul dreptului la prima de concediu de odihnă pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ menționat mai sus, fără a fi compensat în alt mod, a reprezentat o încălcare a prevederilor art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care statuează că"Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor: economiceîn special dreptulla un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".S-a aplicat astfel un tratament diferențiat și discriminatoriu între reclamantul magistrat și celelalte categorii de salariați aflați într-o situație similară, al căror drept la prima de concediu de odihnă a avut un conținut identic și aceeași evoluție - fiind suspendat succesiv prin dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2001 - 2005 - singura diferență constând în faptul că pentru aceste ultime categorii, dreptul a continuat să fie recunoscut de lege.
Rezultă că scopul urmărit la adoptarea nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost, în esență, unul legitim, deoarece a vizat îmbunătățirea sistemului de retribuire a magistraților, însă metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, deoarece a avut drept consecință excluderea reclamanților de la beneficiul dreptului privind plata primei de concediu de odihnă. Nu a existat o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, în condițiile în care drepturile salariale ale reclamanților erau reglementate prin dispoziții legale speciale, la fel ca și în cazul categoriilor profesionale în favoarea cărora dreptul a fost menținut. În consecință, reintroducerea acestui drept prin Legea nr. 45/2007 și adoptarea nr.OUG 146/2007 reprezintă o recunoaștere implicită a injusteții prevederilor legale anterioare, care nu l-au mai reglementat.
Mai mult decât atât, așa cum în mod corect a arătat reclamantul, dreptul de a beneficia de prima de concediu de odihnă, ce a intrat în patrimoniul lor în baza nr.OG 83/2000, a reprezentat un drept câștigat ce nu le mai putea fi retras prin faptul nimănui.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",considerente pentru care acțiunea reclamanților va fi admisă așa cum a fost formulată, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț urmând a fi obligați să le plătească despăgubiri reprezentând prima de concediu de odihnă aferentă anului 2006.
Este adevărat că art. 1 alin 2 din nr.OUG 146/2007 enumeră câteva categorii de personal care beneficiază de recunoașterea acestui drept - respectiv funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României - însă referirea din finalul acestui text legal la categoriile de personal".care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale"conduce la concluzia că legiuitorul i-a avut în vedere și pe reclamanți deoarece fac parte din categoria de personal care, în prezent, beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza unei legi speciale - respectiv Legea nr. 45/2007.
Tribunalul a reținut din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Tot astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost respinsă întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamantului s-a dispus a se face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat hotărârea recurată pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, în timp ce Ministerul Justiției a criticat hotărârea pentru că nu s-a analizat și constatat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, iar pe fond pentru admiterea greșită a acțiunii fără a ține seama de faptul că dreptul pretins de reclamant pentru anul 2006, nu a mai fost prevăzut de lege.
Curtea examinând hotărârea în raport de criticile recurenților dar și din oficiu în condițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă constată hotărârea recurată neîntemeiată și nelegală nu sub aspectul invocat de recurenți, ci pentru cele expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor Legii 303/2004, modificată și ale alin.4 al art.6 din Regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor modificat prin Hotărârea nr.422/2007 a "La plecarea în concediu de odihnă, judecătorii și procurorii au dreptul în condițiile legii, pe lângă îndemnizația de concediu și la o primă de concediu egală cu îndemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, iar în cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat prima de concediu și îndemnizația de concediu se acordă o singură dată."
Din dispozițiile legale invocate, este evident că prima de concediu se acordăla plecarea în concediu, rațiunea acordării acesteia fiind aceea ca partea să beneficieze de ea pentru efectuarea efectivă a concediului de odihnă.
Ori, în cauză așa cum rezultă din adresa 1195/39 A/5.06.2008, a Tribunalului Neamț reclamantul a fost judecător la Judecătoria Roman, s-a pensionat la data de 1.06.2005, însă a fost menținut în funcția de judecător, până la 1.08.2006 când a fost eliberat din funcție ca urmarea pensionării.
În aceeași adresă se face și precizarea că în anul 2006 reclamantul nu a beneficiat de nicio zi de concediu de odihnă pentru anul 2006 dar a beneficiat de compensarea în bani, pentru 20 de zile, proporțional cu perioada lucrată în anul 2006.
Față de această situație de fapt, curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru ca reclamantul să beneficieze de prima de concediu și în consecință va admite cele două recursuri, va modifica în tot hotărârea recurată și pe fond va respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursurile promovat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.249 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată și pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
- - - -
- - - plecat CO,
PREȘEDINTE INSTANȚA,
GREFIER,
POLITIC -plecat CO,
GREFIER SECȚIE CIVILĂ,
Red.sent.-/
Red.dec.rec.- /4.07.2008
Tehn.- / 3 ex.
4.07.2008/4.07.2008.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
