Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 532/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 532
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.174/C din 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La primul apel nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru intimata-pârâtă AUTO M, lipsă fiind recurentul-reclamant și apărătorul acestuia.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, un fax prin care avocat solicită lăsarea dosarului la a doua strigare, după care:
Instanța, având în vedere cererea apărătorului recurentei-reclamante, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, se prezintă avocat pentru recurenta-reclamantă și avocat pentru intimata-pârâtă Auto M
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțate de prima instanță. În motivare arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii sub 3 aspecte și anume: neacordarea dobânzii legale, neacordarea celor 15 salarii compensatorii, precum și neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată. Mai arată că nu s-a respectat Ordonanța nr.9/2000 privind acordarea dobânzii legale. Precizează că s-a cerut actualizarea salariilor în funcție de indicele de inflație, dar nu s-a acordat. Nu a fost culpa lor că nu au încasat suma. Referitor la cheltuielile de judecată prima instanța a acordat 2.500 lei din acestea și nu a motivat în nici un fel de ce a redus cheltuielile la Motivează că aceste cheltuieli s-au compensat. Depune practică judiciară din Revista "Dreptul" - Tribunalul București, secția a III-a civilă.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimata-pârâtă Auto M solicită respingerea recursului ca nefondat. În combaterea acestuia arată că privește 2 motive de recurs și nu 3 cum s-a susținut. Cu privire la dobânda legală precizează că a fost indicată Ordonanța nr.9/2000, instanța de fond motivând în mod corect acest capăt de cerere. Referitor la al doilea aspect arată că este o cerere nouă și solicită potrivit art.294 Cod procedură civilă a fi înlăturată. În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, arată că potrivit art.276 Cod procedură civilă acestea se acordă proporțional cu cererea admisă, nefiind necesară reducerea onorariului avocatului ca fiind exagerat. În concluzie solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.174/C/7.03.2008, Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea restrânsă formulată de, în contradictoriu cu "Auto M"SA, și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 11.520 lei cu titlu de drepturi salariale. Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere prin care s-a solicitat dobânda legală și reactualizarea sumei. A fost obligată pârâta la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta fost salariata societății pârâte în perioada 03.01.2000 - 29.09.2004, în funcția de consilier juridic, raportul său de muncă avut cu unitatea încetând în temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii (fila 28).
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta solicitat acordarea plăților compensatorii, în conformitate cu prevederile art. 120 și art. 125 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială județului sub nr. 63 din 01 iulie 2003.
În conformitate cu art. 120 din convenția colectivă de muncă invocată, "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare dificultăților economice, transformărilor tehnologice, reorganizării activității sau schimbării acționariatului".
Potrivit art. 125 din același contract colectiv de muncă, salariații disponibilizați în condițiile art. 120 beneficiază, printre altele, de sumă de bani echivalentă cu un număr de 15 salarii medii brute totale.
Astfel, având în vedere dispozițiile contractuale invocate, în vigoare la data concedierii reclamantei, respectiv 29.09.2004 (33-34), precum și faptul că, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța a apreciat că aceasta este îndreptățită să beneficieze de plata drepturilor bănești pretinse.
În acest context, s-a apreciat că, susținerile pârâtei potrivit cărora, în forma păstrată la unitate, contractul colectiv de muncă nu prevede obligația acordării către salariații disponibilizați de plăți compensatorii, nu pot fi reținute ca întemeiate, urmând fi înlăturate, întrucât la dosar fost depus de către Direcția de muncă și protecție socială N, la solicitarea instanței, atât originalul contractului invocat, cât și xerocopie certificată pentru conformitate cu originalul acestei convenții, în care la art.125 este stipulată obligația de plată sumei echivalente cu un număr de 15 salarii medii brute totale, în sarcina societății.
Mai mult decât atât, se reține că, pârâta nu făcut dovada modificării clauzei stipulate la art. 125 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și nici faptului că ar fi sesizat în legătură cu acest aspect organele de urmărire penală competente, prin formularea unei plângeri penale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata pretențiilor solicitate, reactualizate în funcție de rata inflației, față de dispozițiile legale și situația reținută mai sus, având în vedere și faptul că obiectul cererii reclamantei privește obligație pecuniară, se apreciază că, în speță nu poate fi făcută decât evaluare legală prejudiciului suferit de către reclamantă.
Însă, în speță nici dobânda legală nu poate fi acordată, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1082 și ale art. 1088 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect sumă oarecare, daunele - interese pentru neexecutare se acordă sub forma dobânzii legale, numai dacă debitorul nu va justifica neexecutarea ca provenind dintr- cauză străină, care nu îi poate fi imputată.
Or, în cauza de față, neacordarea drepturilor bănești pretinsă fost justificată de faptul că în exemplarul contractului colectiv de muncă aflat în posesia pârâtei, nu fost stipulată astfel de clauză și în consecință, astfel de obligație nu existat în sarcina societății, cu atât mai mult cu cât, până la formularea prezentei acțiuni reclamanta nu s- adresat societății pârâte cu astfel de pretenții.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, reclamanta nu făcut dovada pagubei suferite prin neplata acestor drepturi bănești, în condițiile în care dobânda legală se acordă numai dacă creditorul justifică vreun prejudiciu, în condițiile în care suma pretinsă nu reprezintă drepturi salariale, ci despăgubiri datorate urmarea concedierii sale pentru motive neimputabile.
În temeiul dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat a declarat prezentul recurs reclamanta. În motivare aceasta a criticat soluția primei instanțe vizând neacordarea dobânzii, sau a actualizării sumei, cât și sub aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată prin micșorarea practic a onorariului de avocat.
A arătat astfel recurenta că a efectuat cheltuielile de judecată în cuantum de 5000 lei, conform cheltuielilor depuse, reprezentând onorarii avocat, însă prima instanță a făcut greșit aplicarea dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă, deoarece pârâta nu a pretins cheltuieli de judecată, nefiind în situația unui caz de compensare.
Al doilea motiv vizează greșita aplicare a legii în ceea ce privește neacordarea dobânzii legale prevăzute de OG9/2000 deoarece dreptul de a primi cele 15 salarii s-a născut de la data desfacerii contractului individual de muncă și potrivit art.40 lit. c din Codul muncii angajatorul este obligat să-i plătească angajatului absolut toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă.
A arătat de asemenea că în situația în care nu se va acorda dobânda legală, suma trebuie reactualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Recursul este fondat urmând a fi admis doar pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce privește obligarea intimatei la plata drepturilor salariale ce decurg din contractul de muncă în sumă reactualizată, această solicitare urmează a fi admisă. Astfel, prima instanță nu a avut în vedere că în concluziile sale reclamanta a solicitat reactualizarea sumei.
Este de reținut că în situația în care un salariat a suferit din culpa angajatorului, un prejudiciu material în procesul executării contractului individual de muncă, în legătură cu serviciul, art.269 alin.1 Codul muncii stabilește că angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale.
Este cert că prin neplata sumelor la care salariatul avea dreptul, conform contractului colectiv de muncă, recurentul a suferit un prejudiciu material pe care unitatea este astfel obligată să îl acopere; acest prejudiciu cuprinde atât paguba efectiv produsă, cât și beneficiul nerealizat, astfel încât pentru o justă dezdăunare se impunea obligarea intimatei pârâte la plata sumei actualizate cu indicele de inflație.
În ceea ce privește motivul vizând plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 5000 lei,(onorariu avocat), curtea urmează a reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală privind acest capăt de cerere, motivarea urmând însă a fi substituită, prin următoarele: în primul rând, s-a reținut corespunzător că pretențiile reclamantei au fost admise în parte, astfel încât instanța poate aprecia în ce măsură poate fi obligată cealaltă parte, aflată în culpă procesuală la plata acestora. Totodată, trebuie reținut că instanța, poate aprecia asupra cuantumului cheltuielilor reprezentând onorariu avocat, potrivit art.274 alin.3 Cod procedură civilă; făcând aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și clientul său, care se menține în integritate.
În schimb, cealaltă parte nu va putea fi obligată să plătească adversarului întregul onorariu convenit de acesta cu clientul său, ci acela stabilit de instanță, ca fiind cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de partea căzută în pretenții.
În consecință, potrivit art.3041, 312(1) (2) Cod procedură civilă, curtea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul obligării intimatei-pârâte să plătească recurentei suma de 11.520 lei cu titlu de drepturi salariale, actualizată la data plății.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul civil promovat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.174/C din 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că obligă intimata-pârâtă să plătească reclamantei suma de 11.520 lei cu titlu de drepturi salariale actualizată la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
- - - -
- - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,GREFIER,
POLITIC
GREFIER SECȚIE CIVILĂ,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /30.06.2008
Tehn.- /3 ex.
30.06.2008/3.07.2008.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
