Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 559/R/2008 | |
Ședința publică din 06 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - --- |
GREFIER: |
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții, -, -, -, și intervenienții, -, și recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2159/08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru toți reclamanții-recurenți și intervenienții-recurenți, avocat din Baroul Cluj și pentru pârâta- recurentă, avocat din Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18 febr.2008, Tribunalul Cluja trimis la dosarul cauzei, recursul declarat la data de 14 febr.2008 de pârâta împotriva sentinței civile nr.2159/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- (care a fost comunicat la domiciliul procesual ales din C-N, respectiv la cabinetul d-lui avocat - reprezentantul reclamanților-recurenți și al intervenienților- recurenți), iar la data de 21 febr. 2008, reclamanții-recurenți și intervenienții- recurenți, prin avocat din Baroul Cluj au depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2159/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs).
Se înmânează reprezentantului pârâtei-recurente un exemplar din întâmpinarea depusă de reclamanții-recurenți și intervenienții- recurenți.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar copii după următoarele înscrisuri: notă de cheltuieli, 452 RON-onorariu avocațial, contract de asistență juridică nr.17/03 dec.2007, copii după: factura nr.40/24 ian.2008 care atestă plata sumei de 28,259.94 lei, extras conturi din - emis de Banca Transilvania.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamanților-recurenți și al intervenienților- recurenți solicită admiterea recursului formulat de reclamanți și intervenienți și în consecință: admiterea acțiunii formulate de reclamanți și admiterea cererilor de intervenție, precum și respingerea recursului declarat de pârâta pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, și obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs. Invocă disp. art.3, art.7 alin.1 și 2 și art.9 din Contractul colectiv de muncă și arată că interpretarea clauzelor din contractul de muncă se face în favoarea salariaților. Arată că adresa depusă de nu este semnată de Federația Sindicatelor.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului declarat de pârâtă pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs și obligarea reclamanților-recurenți și a intervenienților- recurenți la plata cheltuielilor de judecată. Arată că suplimentarea salarială se calculează raportat la salariul mediu de bază și nu la salariul brut mediu, iar în ce privește adresa depusă de este adevărat că nu este semnată de Federația Sindicatelor, dar acest fapt nu este relevant în cauză, deoarece dacă s-ar aplica prev. art. 168 din Codul muncii, această adresă este prematură.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr.2159 din 08 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanții, -, -,A, -, -, și de către intervenientii, -, în contradictoriu cu pârâta și, în consecință a fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant și intervenient în interes propriu suma de 799 lei reprezentând primă de C pe anul 2004, suma de 1.777 lei reprezentând primă de C și de Paște pe anul 2005 și suma de 1.047 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2006, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
Totodată a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 3.500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții și intervenienții au fost angajați ai reclamantei având funcții diferite în cadrul, iar conform art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C, salariații SNP trebuiau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. făcându-se mențiunea la alin. (2) al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamanților și intervenienților.
Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1, reclamanții și intervenienții nu au beneficiat de drepturile salariale menționate.
Prima instanță a apreciat că acțiunea este întemeiată, prin prisma faptului că in contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile in perioada 2004-2006, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căruia si in perioada 2004-2006 drepturile salariale menționate au fost incluse in salariul de bază.
Au fost înlăturate susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare dispozițiile art. 168 s-au regăsit în aceeași formă și în contractele colective de muncă din perioada 2004-2006, în condițiile în care, conform art. 236 Codul muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă intre angajator sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată și să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.
După cum se poate remarca în contactele colective de muncă pe unitate din anii 2004,2005,2006, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiune a că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat..", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților și în perioada 2004-2006.
Mai mult, conform art. 244 din Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. (1) din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.
Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor al o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate, au fost cenzurate de tribunal întrucât baza de calcul luată în considerare la stabilirea primelor o constituie salariul de bază mediu pe, astfel cum rezultă din formularea Contractului Colectiv de Muncă și cum este cuantificat în cuprinsul.adresei 2022/04.09.2007, și nu salariul brut, astfel cum a fost solicitat și calculat de către reclamanți prin acțiune a introductivă.
Constatând că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, instanța în temeiul art. 289 din Codul muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a admis acțiunea si a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant si intervenient suma de 799 lei reprezentând primă de C pe anul 2004, suma de 1.777 lei reprezentând prima de C și Paști pe anul 2005 și suma de 1.047 lei reprezentând prima de Paști pe anul 2006, sume ce urmează să fie actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată prin întâmpinare de câtre pârâtă, instanța a apreciat că este neîntemeiată, prin prisma faptului că sunt incidente dispozițiile art. 166 din Codul muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie in termen de 3 ani, de la data de la care drepturile respective erau datorate, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul muncii privind prescripția de 6 luni.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă instanța a obliga pârâta, fiind
partea căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată parțiale, proporțional cu pretențiile admise, în cuantum de 3.500 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 120 din 11.10.2007.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții și intervenienții solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În memoriul de recurs s-a arătat că în mod greșit prima instanță a stabilit cuantumul drepturilor care le sunt datorate conform adresei nr. 2022/04.09.2007 depusă de societate, deși acest înscris nu are viza, așa cum prevede în mod expres art. 168 din Contractele colective de muncă aferente anilor 2005-2007.
S-a mai precizat că baza de calcul a suplimentărilor salariale solicitate de recurenți este cea din adresele 1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006 în care sunt consemnate rezultatul negocierilor anuale dintre conducerea si purtând semnătura conducerii Ghe. - si a presedintelui -.
În conformitate cu art. 168 din Contractele colective de muncă aferente anilor 2005-2007 în urma negocierilor dintre conducerea si s-a stabilit cuantumul salariilor suplimentare, a adaosurilor si idemnizațiilor așa cum sunt menționate adresele 1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006. Drepturile astfel stabilite deveneau obligatorii pentru sucursale. In redactarea lor, nefiind inclus salariul de baza mediu s-a ales ca baza de calcul a drepturilor salariale suplimentare salariul mediu brut deoarece, pana in anul 2003, conform practicii, daca in adrese nu era stabilita valoarea concreta a salariului de baza mediu se acordau angajaților cuantumul salariului mediu brut rezultat din adrese. Mai mult, s-a învederat că aceste adrese au produs in anul in care au fost expediate sucursalelor efecte, acordându-se salariaților ajutoare de înmormântare, salarii suplimentare cu ocazia nașterii unui copil,pentru prima nunta, toate la nivelul stabilit de aceste adrese.
Prin recursul declarat de pârâta SA se solicită în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 și art. 312.pr.civ. modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție.
În motivare se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât în mod greșit prima instanța a reținut că suplimentările salariale solicitate în cauză au fost introduse în salariile de bază doar în anul 2003, nu și în anii 2004-2007.
În realitate suma de 1.140.000 lei vechi introdusă în anul 2003 în salariile de bază nu a mai fost scoasă niciodată din salariul de bază, fapt care rezultă din chiar copiile de pe carnetele de muncă depuse de reclamanți la dosar, unde se poate observa că din 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au mai scăzut niciodată (fie au rămas la fel, fie au crescut ca urmare a altor majorări).
Prin urmare, din 2003 și până în prezent, salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 1.140.000 lei vechi (inclusă în salariul de bază în 2003 și menținută și în prezent).
S-a mai precizat că în mod eronat s-a reținut că "În contractele colective de muncă pe unitate din anii 2004, 2005, 2006, la art. 168 al. 2 se regăsește mențiunea pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților și în perioada 2004-2006".
În realitate, așa cum s-a arătat mai sus, începând cu anul 2005, textul art. 168 al. 2 prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Diferența este semnificativă: prepoziția în folosită după modificarea din anul 2005 nu implică nici o limitare temporală: suplimentările în cauză au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, fără să se precizeze pentru ce perioadă de timp (pentru 1 an, pentru 2 ani, pe o perioadă nedeterminată etc.).
Se arată că, odată ce aceste prime au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 și au fost ulterior menținute în salariul de bază (acest salariu nu s-a mai micșorat niciodată cu suma de 1.140.000 lei vechi), introducere primelor În salariul de bază din nou în anii 2004. 2005 și 2006 ar fi însemnat ca pârâta să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an. Astfel, dacă primele ar fi fost introduse în salariul de bază și în anul 2004, salariații ar fi încasat de două ori aceste prime: pe de o parte, cele introduse în salariu în anul 2003 și care, nefiind scoase niciodată din salariu, continuau să fie încasate și în anul 2004 și pe de altă parte, cele introduse în salariu în anul 2004. La fel, dacă primele ar fi fost introduse în salariul de bază și în anul 2005, salariații ar fi încasat în acel an triplul sumelor cuvenite: primele introduse în salariu în anul 2003 și care, nefiind scoase niciodată din salariu, continuau să fie încasate și în anul 2005, cele introduse în salariu în anul 2004 și menținute și în anul 2005 și cele nou introduse în anul 2005
Contrar celor reținute de instanță menținerea în contractele colective de muncă din anii 2004-2007 prevederilor al. 1 din art. 168, potrivit cărora "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C." nu este în contradicție cu prevederile al. 2 al aceluiași articol, potrivit căruia primele au fost incluse în salariul de bază. Abrogarea al. 1 după introducerea primelor în salariul de bază ar fi înlăturat dreptul salariaților la aceste prime și pârâtă ar fi avut dreptul să scoată din salariul de bază suma de 1.140.000 lei vechi. Menținerea în continuare a al. 1 este necesară pentru a consacra dreptul salariaților la aceste prime, urmând ca modalitatea concretă de acordare a lor să fie reglementată la al. 2 al aceluiași articol.
Hotărârea primei instanțe a fost criticată și sub aspectul prescrierii acțiunii. Invocându-se dispozițiile art. 283, al. 1 lit. c) din Codul munciis -a arătat că textul legal nu face nici o distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă. Prin urmare, el este susceptibil să se aplice și cazul neexecutării acelor clauze care prevăd suplimentări salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C(ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).Mai mult, în raport cu prevederile art. 283 al. 1 lit.c, cele de la lit. e au un caracter special și prin urmare se aplică cu prioritate în raport cu primele(specialia generalibus deroganl).
În concluzie, având în vedere faptul că dreptul reclamantului la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că cererea acestuia privește suplimentările care i s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paști și C din anii 2004, 2005 și 2006, în opinia recurentului acțiunea reclamantului este în prezent prescrisă.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea că recursul declarat de SC SA este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Întrucât conform art. 137 Cod procedură civilă excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca", dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul munciia reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în 04.09.2007 și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004, 2005, 2006, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul cauzei, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 salariații SNP SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, stabilirea valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile și criteriile și beneficiarii urmând să fie stabilite prin negociere între și patronat.
(2) al art. 168 din Contractele colective de muncă menționate anterior prevede că pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat, fapt ce reprezintă în opinia Curții de Apel o modalitate concretă de acordare a suplimentărilor salariale valabilă pentru anul 2003.
Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003 nu înseamnă că pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006. În caz contrar dispozițiile alin.(1) din art. 168 menționat anterior ar fi inutile întrucât ar prevedea o obligație care a fost executată încă din anul 2003.
Contrar susținerilor pârâtei, Curtea apreciază că prin includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003 nu s-a realizat plata acestor drepturi și în anii 2004-2006. Dacă această susținere ar fi reală, ar fi însemnat o majorare cu sumă egală a salariilor tuturor angajaților. Or, din copia carnetelor de muncă nu rezultă că salariile reclamanților și intervenienților ar fi crescut toate cu suma fixă de 1.140.000 ROL, așa cum pretinde pârâta.
Având în vedere aceste considerente și reținând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă invocat de recurentă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1 ) Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți și intervenienți, se reține că art. 9 din Contractul colectiv de muncă prevede că "Interpretarea clauzelor prezentului contract de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Drept urmare, întrucât clauza din art. 168 din Contractul colectiv de muncă referitoare la cuantumul drepturilor care se cuvin reclamanților și intervenienților nu este suficient de clară, Curtea constată că ea trebuia interpretată în favoarea salariaților. Mai mult, prima instanță nu a stabilit prima la suma ce rezultă din actele emise de pârâtă (adresa nr. 1666/25.03.2003, adresa nr. 313/25.10.2005, adresa nr. 713/15.05.2006), ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și și reflectă atât voința părților, manifestată în cadrul procedurii prevăzută de Contractul colectiv de muncă, cât și cutuma până în anul 2003.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul admiterii integrale a acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată în cuantum de 5800 lei reprezentând contravaloarea onorariului de avocat(fila 230 dosar fond).
Conform art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, pârâta, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească reclamanților și intervenienților suma de 5800 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 64).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2159 din 08.11. 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții, -, -, -, și intervenienții, -, împotriva sentinței civile nr.2159 din 08.11. 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în întregime acțiunea.
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant și intervenient suma de 980 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2004, suma de 1.400 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2005, suma de 1.400 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2005, suma de 1.850 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2006, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamanților și intervenienților suma de 5.800 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă intimata să plătească recurenților suma de 5.800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
3 ex./21.03.2008
Jud.fond./.
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
