Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 568/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 568/R-CM
Ședința publică din 24 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1270/CM din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia și intimații-pârâți Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal și Colegiul Național Liceal.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosar întâmpinare.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, la data de 31.07.2008 Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a formulat acțiune în numele și pentru reclamanții, membri de sindicat, -, și, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național Liceal, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Municipiul Pitești prin Primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și, conform precizării, până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art.50 alin.1 din Lege, exista tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute și în anexele nr.OG11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, exista si cele trei tranșe suplimentare de vechime la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. In acest fel, daca nu se aplica aceasta creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
Concluzionează reclamantul prin faptul ca pe lângă tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază si de trei tranșe suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ, iar pentru fiecare dintre cele trei tranșe suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Municipiul Pitești a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că în temeiul nr.OG17/2006 diferențele salariale în cauza se plătesc din bugetul Ministerului Educației Cercetării si T pentru cadrele didactice din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora, precum și faptul ca Municipiul Pitești nu are calitate procesuala pasiva.
Conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post a personalului din învățământ, se face de către directorul unității de învățământ, in baza deciziei de repartizare semnata de către Inspectoratul Școlar Județean
Pe fondul cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii, întrucât diferențele salariale se plătesc din bugetul Ministerului Educației și Cercetării. Potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de către Ministerul Educației Cercetării și T, iar modificarea acestora si punerea in practica tine tot de activitatea ministerului d e resort.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.1270/CM/14 noiembrie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Pitești.
A admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâții Colegiul Național Liceal " " și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal " " să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 31.07.2005 și până la data de 14.11.2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul Pitești să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Au fost obligați pârâții Colegiul Național Liceal " " și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal " " la 187,97 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Pitești invocată prin întâmpinare este neîntemeiată având în vedere faptul ca potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt încadrați la Colegiul Național Liceal, în funcția de cadru didactic.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
S-a apreciat că în raport de obiectul dedus judecații, tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare, la care fac referire art. 50 alin 2 din Statut si art.5 alin.2 din nr.OG15/2008.
Astfel, art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alin.1, legiuitorul a statuat faptul ca personalul in cauza beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei tranșe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative ˝și˝ rezulta faptul ca articolul menționat are in vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝tranșe de vechime˝ și ˝tranșe suplimentare de vechime˝.
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează in mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la˝, care potrivit Explicativ al Romane, in cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce un complement circumstanțial de timp ce indica momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în alin.2 al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare˝ sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de bază al personalului în cauza este produsului dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este un alt coeficient de multiplicare care include creșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul tranșei de vechime anterioare, intervenite în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea in tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr. 128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate in învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art. 50 alin 1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate in învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentara de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008, si o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Aceasta creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 de ani cu 0,252 (6,308 x 1/25). Acest nou coeficient de multiplicare se înmulțește cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea in acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 1 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, a fost publicata OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ. Ca o prima observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământ preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, pentru determinarea tranșei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă si creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul Pitești.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a fost admisă acțiunea în totalitate, fără a se avea în vedere că reclamantul a lucrat numai până la data de 21 decembrie 2007.
Conform prevederilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre aceste tranșe suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997. Anexele introduse prin nr.OG8/2000 au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007, în sensul că din data de 1 ianuarie 2007 sunt prevăzuți coeficienții de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată la art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, fiind înlocuită sintagma "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Se arată de asemenea, că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă pentru plata primei de vacanță pe perioada 2005-2008 în condițiile în care acesta nu are calitatea de funcționar public, nefiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public.
Se arată că hotărârea recurată nu este motivată.
Deși nu a fost motivat în drept recursul formulat, cele invocate vizează nerespectarea legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de pârât este nefondat și urmează a fi respins.
Primul motiv de recurs referitor la perioada pentru care s-au acordat drepturile salariale este nefondat, întrucât în dispozitivul sentinței civile atacate se menționează obligarea pârâților la plata acestor drepturi în baza prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 31 iulie 2005 și până la data de 14 noiembrie 2008 în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
Nu se stabilește plata drepturilor salariale până la o anume dată, așa cum pretinde recurentul, ci pentru fiecare cadru didactic în parte pentru perioada efectiv lucrată.
Referitor la fondul cauzei, nu se critică sentința instanței de fond sub aspectul aplicării prevederilor nr.OG15/2008, care prevăd în art.5 alin.2 coeficienții de multiplicare din anexa 2, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime de 30-35 și 35-40 ani și de peste 40 ani în învățământ în care sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzuți de art.50 alin.2 din Statutul personalului didactic.
Recurentul se referă în recursul său la greșita aplicare sau încălcarea prevederilor nr.HG467/1997 ale nr.OG8/2000 și ale nr.OG1/2007, deoarece deși prin aceste acte normative s-a prevăzut includerea în sporul special la tranșele suplimentare de vechime în coeficienții de ierarhizare stabiliți pe tranșe de vechime, instanța a dispus plata acestui spor ca drept distinct.
Ceea ce prevede nr.HG467/1997 prin art.1 și 2, menționate în cererea de recurs, este indexarea salariilor de bază ale personalului din sectorul bugetar prin mărirea valorii coeficientului de ierarhizare 1,00 pe etape.
Cum prin aceste două texte de lege se mărește doar valoarea coeficientului 1,00, ceea ce urmează să calculeze Ministerul Muncii și Protecției Sociale conform art.5 din hotărâre nu este altceva decât nivelul salariului rezultând din această valoare mărită, și nu nivelul salariului rezultând din aplicarea altor coeficienți de ierarhizare.
Aceasta deoarece prin hotărâre nu se dispune aplicarea altor coeficienți de ierarhizare pe tranșe de vechime.
Altfel spus, prin actul normativ menționat nu se stabilește un alt mod de calcul decât cel prevăzut de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar de stat.
În același sens sunt și prevederile nr.OUG8/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.128/1997, referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învățământ și pentru abrogarea unor dispoziții din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Sunt incluse în coeficienții de multiplicare/ierarhizare din anexa acestei ordonanțe de urgență sporul de stabilitate și sporul pentru solicitare neuropsihică, drepturi care nu fac obiectul prezentei judecăți.
OG nr.1/2007, în prezent abrogată, nu își găsește aplicarea în speță prin conținutul dispozițiilor sale. Acest act reglementează aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale unităților din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și a autorităților publice centrale.
De altfel, nici din perspectiva perioadei pentru care dispun actele normative invocate de recurent nu au relevanță în cauză.
Ultimul argument pe care se sprijină motivul de recurs analizat nu poate fi reținut de asemenea deoarece nu vizează obiectul judecății.
Reclamanții nu au solicitat prin acțiune plata primei de vacanță, nici nu au invocat, mai mult, nu s-a reținut în considerentele sentinței, incidența prevederilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.
În ceea ce privește cel din urmă motiv de recurs se constată că hotărârea instanței de fond este motivată deoarece este analizată noțiunea de tranșe suplimentare de vechime prin raportare la celelalte tranșe de vechime.
Se stabilește apoi prin interpretarea gramaticală a dispozițiilor art.50 din Legea nr.128/1997 că în alin.2 al acestui articol se regăsește modalitatea de calcul a tranșelor suplimentare de vechime.
În fine, din analiza succesiunii actelor normative incidente în speță, se trage concluzia că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 nu a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25.
Față de cele arătate, recursul declarat de pârât este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1270/CM din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru membrii de sindicat, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./27.03.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Georgiana Nanu, Nicoleta Simona
