Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 663/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 663/R/2008
Ședința publică din data de 18 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile nr. 2502 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente - avocat și reprezentanta reclamantului intimat - avocat - în avocat, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta recurentă a înregistrat la dosarul cauzei, la data de 17.03.2008 acte în probațiune constând în raport de expertiză judiciară întocmită în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, punct de vedere exprimat de expertul contabil, expertiză contabilă extrajudiciară întocmită de expert contabil și nota cheltuielilor de judecată. I se comunică un exemplar al acestor acte reprezentantei reclamantei intimate care la rândul său depune la dosar întâmpinare comunicând un exemplar al acesteia reprezentantului pârâtei recurente.
La acest termen de judecată reprezentanții părților au depus la dosar delegațiile de reprezentare. Arată că nu au de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, arătând în esență că pentru anii 2003 și 2004 Contractul Colectiv de Muncă nu prevede obligația societății de a majora anual salariul de bază în raport cu indicele de inflație, această prevedere fiind adoptată în anul 2005. Pentru anii 2003 și 2004 în fondul de salarii au fost incluse suplimentările salariale, respectiv primele de Paște și C solicitate de reclamantă, prime care au fost menținute ulterior în salariul de bază iar introducerea acestora din nou în anii 2004, 2005 și 2006 în salariul de bază ar fi însemnat ca societatea să le plătească de mai multe ori în fiecare an. Susține și excepția formulată cu privire la prescripția acțiunii, potrivit art. 283 al.1 din Codul Muncii conform cărora termenul în care putea fi formulată contestația este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia. Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial,conform notei de cheltuieli depuse la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate pune concluzii de respingere a recursului, susținând apărările formulate prin întâmpinare și arătând că societatea se află în eroare atunci când susține că drepturile salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al reclamantului. Instanța de fond în mod corect a interpretat dispozițiile Contractelor colective de Muncă pe anii 2004-2007, în sensul că în nici unul dintre aceste contracte nu se regăsește vreo dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate să fie incluse în salariul de bază al anagajaților în această perioadă. Pârâta nu a făcut dovada că ar fi achitat aceste drepturi salariaților. Cu privire la excepția prescripției acțiunii invocate de pârâtă, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art. 283 pct. 3 din Codul Muncii, avându-se în vedere că obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate. Termenul de 3 ani este de asemenea prevăzut și în Contractele Colective de Muncă pe anii 2004-2007. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 100 lei, conform delegației și chitanței depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă 2502 din 17 dec.2007, Tribunalul Sălaja respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta SC SA
A admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pe pârâta SC SA B să achite reclamantei suma de 8.186,21 lei reprezentând prima de Paști și de C cuvenite pentru perioada 2004-2006, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății.
Pârâta a fost obligată și la 100 lei cheltuieli de judecată către reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății comerciale pârâte. Conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004 (art.168 alin.1) cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. S-a prevăzut de asemenea că, pentru anul 2003, suplimentarea va fi introdusă în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă a fost menținut pentru anii 2004-2005, dar reclamanta nu a beneficiat de suplimentările respective.
S-a apreciat de către prima instanță că acțiunea este întemeiată, fiind obligată pârâta să plătească suma arătată în dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
În motivele aflate la 2-5 s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art.168 alin.1 din CCM suplimentările se calculeazăîn raport de salariul de bază mediupe SNP SA, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamantei este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Recursul nu este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune se constată că excepția formulată de societatea comercială pârâtă este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care s-a formulat acțiunea (01 sept.2007) rezultă că pretențiile pentru anul 2004 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată SA, critica formulată în recurs este de asemenea, nefondată, prima instanță stabilind prima pentru C 2004 la suma de 980 lei, conform actului aflat la 3, din care rezultă că salariul mediu brut la nivelul societății comerciale este de 9.800.000 lei (vechi).
Față de cele de mai sus se constată că nici unul din motivele de recurs formulate de societatea pârâtă nu este întemeiat, iar sentința fiind legală și temeinică, va fi menținută în întregime.
Văzând și dispozițiile art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 2502 din 17.XII.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - --- - -
GREFIER,
Red.GP
Dact./2ex./25.03.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
