Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 678/R-CM
Ședința publică din 03 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu judecător
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, G, G, DIN, G, G, G, G, G, OG, OG, OG, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, P, b-dul -, -2,.C,.8, județul A, împotriva sentinței civile nr.1238/CM din 07 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațială nr.1061/03.04.2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual și avocat pentru intimata-pârâtă SC SA P, în baza împuternicirii avocațială fără nr.din 03.04.2009 emisă de Baroul Prahova - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților depun la dosar delegații de reprezentare și arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, modificarea hotărârii primei instanțe și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale restante, reactualizate, conform dispozițiilor art.46 din la nivel de unitate pe anii 2005-2007 și la plata cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele susținute oral în ședință publică și menționate în scris în concluziile pe care le depune la dosar. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că urmează să le solicite pe cale separată.
CURTEA:
Constată că, a data de 19.06.2008 reclamanții, G, G, G, Din, G, G, G, G, G, OG, OG, OG, -, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a diferențelor de drepturi salariale restante, reactualizate, ce au fost acordate cu titlu de indemnizație de concediere în funcție de vechimea în muncă potrivit dispozițiilor art.46 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată în raport de art.274 Cod procedură civilă.
În motivare s-a arătat că au fost salariații pârâtei până la data încetării contractului de muncă potrivit dispozițiilor art.65, 66 Codul muncii, ca urmare a reorganizării pârâtei și că la momentul concedierii au primit o compensație ca urmare a neacordării preavizului de 60 zile, precum și plățile compensatorii prevăzute de nr.OUG98/1999. Deși în Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2005/2007, în art.46 s-a prevăzut o indemnizație de concediere în raport de vechimea în muncă, aceasta nu le-a fost plătită.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Reclamanții au fost concediați în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societății și urmare unui plan de concediere colectivă, în aceste condiții cele două sindicate din cadrul societății și patronatului negociind și semnând un Plan social, negociat și amendat corespunzător celor 5 etape de restructurare. În consecință, planurile sociale reprezintă legea specială în ceea ce privește problematica concedierilor colective, stabilind criteriile și condițiile în care se fac disponibilizările, pachetele financiare compensatorii de care beneficiază salariații disponibilizați, Prin aceste planuri sociale s-a menționat expres că pachetele financiare cuprinse în planurile sociale nu se cumulează cu plățile compensatorii prevăzute de art.46 din Contractul colectiv de muncă la nivelul
Pe de altă parte, interpretând logic și sistematic dispozițiile acestui articol se desprinde concluzia că în cazul concedierilor colective este obligatorie adoptarea unui Plan social care urmează să detalieze, urmare negocierilor dintre părți nivelul exact al compensațiilor și modalitatea concretă de acordare a acestor drepturi. În cazul de față Planul social s-a încheiat și în cuprinsul său s-au prevăzut mai puține tranșe de vechime decât în CCM și plăți compensatorii cu mult mai mari decât cele prevăzute de art.46 din CCM, acestea reprezentând completarea de care se face vorbire în ultimul alineat al acestui articol. Pentru aceeași concediere salariatul nu poate beneficia de două plății compensatorii.
Ulterior reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând pentru fiecare reclamant data la care a fost disponibilizat.
Prin sentința civilă nr.1238/CM din 7 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând următoarele:
Reclamanții au fost salariații pârâtei și au fost disponibilizați în perioada 3.08.2006-17.12.2007 în temeiul art.65 și 66 Codul muncii. Prin deciziile de desfacere a contractelor de muncă ale acestora s-a stabilit că pârâta le va plăti reclamanților o indemnizație egală cu salariul de bază și celelalte drepturi salariale ce le reveneau acestora potrivit contractelor individuale de muncă pe durata preavizului și că valoarea netă a indemnizației de concediere, potrivit prevederilor art.5 ale Planului social, este de 18.104 lei. S-a mai menționat în cuprinsul acesteia că la data încetării contractului individual de muncă reclamanții vor primi toate drepturile bănești aferente perioadei în care au avut calitatea de angajați, precum și drepturile bănești aferente concediului de odihnă pe anul 2007.
Prin cererea de chemare în judecată, petenții reclamă faptul că drepturile lor salariale ca urmare a concedierii au fost greșit calculate și nu au fost acordate în integralitate, întrucât în afara sumei primite ca urmare a aplicării prevederilor Planului social trebuia să li se acorde și indemnizația prevăzută de art.46 din Contractul Colectiv de Muncă.
Potrivit art.46(1) din CCM la nivelul la concedierile individuale ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere în cuantum de un anumit număr de salarii nete în funcție de vechimea acestuia în muncă. 2 prevede că și în cazul concedierilor colective se va acorda o indemnizație pornind de la formula de calcul utilizată în situația precedentă, iar alin.3 și 4 prevedeau că valorile acordate efectiv urmau a se stabili prin negociere cu sindicatul precedent și că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însușit de părți.
Conform prevederilor Planului social de concediere colectivă a cărui variantă finală a fost definitivată la data de 3.01.2008 prin actul adițional la planul social încheiat la 15.10.2007 pentru fiecare salariat se acordă o anumită sumă cu titlu de indemnizație de concediere. Tribunalul a reținut că intenția părților nu a fost aceea de a cumula indemnizațiile din planul social cu cele din contractul colectiv de muncă la nivel de Aceasta, deoarece legea părților, CCM, prevede în art.46 alin.3 că valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu sindicatul corespondent. Or, acest lucru s-a realizat și a avut ca urmare inițierea Planului social care cuprinde prevederi superioare celor existente în contractul colectiv de muncă, prevederile cuprinse în art.46 din CCM sunt, de fapt, incluse în rezultatul negocierilor dintre și Sindicatele "" și "". Mai mult, în mod expres în amendamentul la planul social pe anul 2005 încheiat în 21.09. 2006, cât și în planurile sociale încheiate ulterior și aflate în vigoare la momentul disponibilizării fiecărui reclamant, art.5 alin.2 s-a prevăzut că voința comună a părților la data semnării planurilor sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din Contractul colectiv de muncă aplicabil și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în conformitate cu prevederile prezentului articol cu indemnizațiile prevăzute de art.46 alin.1 și 2 din CCM aplicabil. Prin cumul s-ar ajunge ca reclamanții să beneficieze de protecție socială de două ori pentru aceeași situație și să încaseze de două ori același drept.
Împotriva sentinței instanței de fond în termen legal au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
În mod greșit s-a pronunțat prima instanță interpretând în mod eronat actul juridic dedus judecății, reținând că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere prevăzute la art.46 din CCM la nivel de unitate cu plățile compensatorii stipulate în planurile sociale.
În realitate, în art.46 alin.1 din CCM sunt prevăzute cuantumurile minime ale indemnizației de concediere, iar în alin.2 prevede că domeniul vizat al concedierii din motive neimputabile salariatului se completează cu prevederile planurile social însușit de părți. Aceasta înseamnă că se pot stabili și alte compensații și împrejurarea că au fost întocmite așa zisele amendamente la planurile sociale nu poate fi luate în considerare, deoarece aceste acte nu au fost depuse la și Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă nefiind îndeplinite dispozițiile art.70 din Codul muncii.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat de recurenții-reclamanți, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul argument vizează împrejurarea că reclamanții au fost concediați în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societății și urmare unui plan de concediere colectivă.
În aceste condiții, cele două sindicate din cadrul societății și patronatul au negociat și semnat un Plan social, negociat și amendat în mai multe situații, corespunzător celor 5 etape de restructurare ce s-au desfășurat la nivelul societății.
Planul social reprezintă legea părților în ceea ce privește concedierile colective și acest act reglementează în mod exclusiv toată problematica referitoare la aceste concedieri.
Ceea ce este important este faptul că toate aceste planuri sociale au prevăzut plăți compensatorii pentru salariații ce urmau să fie disponibilizați, plăți compensatorii stabilite în cuantumuri nete și cu mult mai mari decât compensațiile prevăzute de art.46 din Contractul colectiv de muncă.
În relația dintre Planul social și Contractul colectiv de muncă, Planul social ale prevalență, constituind "legea specială", în timp ce Contractul colectiv de muncă reprezintă "dreptul comun".
Toate aceste planuri sociale au fost negociate și semnate în condiții de legalitate de cei doi parteneri de dialog social - patronat și cele două sindicate din cadrul societății.
Dar ceea ce este foarte importat este că printr-un la Planul social încheiat între patronat și sindicate la data de 21.09.2006 s-a stabilit în mod clar că "părțile confirmă faptul că în redactarea punctului 2 și "pachete financiare" din sociale (cu privire la pachetele financiare/indemnizațiile de concediere acordate salariaților în situația concedierilor colective), voința comună a părților la data semnării lor sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza lor sociale cu cele acordate în baza art.46 alin.1 Contractul colectiv de muncă".
sociale semnate începând cu etapa a 3-a de restructurare, respectiv începând cu data de 11.12.2006, au prevăzut aceleași aspecte ca și cele cuprinse în amendamentul despre care s-a făcut vorbire.
De aici s-au desprins următoarele concluzii:
- Concedierile colective s-au desfășurat în cadrul mai multor etape de restructurare, precedate de sociale negociate și semnate de patronat și sindicate;
- sociale reprezintă "legea specială" în ceea ce privește problematica disponibilizărilor colective, stabilind criteriile și condițiile în care se fac concedierile, pachetele financiare compensatorii de care beneficiază salariații disponibilizați, modul în care aceste plăți compensatorii se fac etc.;
- Prin chiar sociale care au reglementat concedierile colective s-a stabilit în mod expres ca pachetele financiare cuprinse în planurile sociale nu se cumulează cu plățile compensatorii prevăzute de art.46 din CCM.
Al doilea argument se bazează pe o interpretare logică și sistematică a prevederilor art.46 din CCM, dar și pe o chestiune de ordin principial.
Reclamanții încearcă să speculeze prevederea ultimului aliniat al art.46 din CCM care arată că "prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului social însușit de părți", dorind să inducă ideea unei cumulări a pachetului salarial compensatoriu din CCM cu pachetul compensatoriu din Planul social.
În realitate, acest articol instituie obligativitatea existenței unui Plan social în cazul concedierilor colective, plan care urmează să detalieze, urmare negocierilor dintre părți, nivelul exact al compensațiilor și modalitatea concretă de acordare a acestor compensații.
Planul social s-a încheiat prevăzându-se mai puține tranșe de vechime decât în CCM și plăți compensatorii cu mult mai mari decât cele prevăzute în art.46 CCM.
De asemenea, s-a prevăzut ca sumele de bani ce se plătesc sunt nete și ca termenul de plată este de 5 zile de la încetarea raporturilor de muncă.
Toate aceste prevederi reprezintă "completarea" de care vorbește ultimul aliniat al art.46 din CCM.
Chestiunea de principiu vizează împrejurarea ca potrivit art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.970 Cod civil, convențiile trebuie executate cu bună-credință.
Este totodată de principiu ca pentru aceeași concediere, salariatul nu poate să solicite și să obțină două plăți compensatorii, una potrivit Planului social (pe care a și încasat-o, după cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată) și una potrivit Contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 din Codul muncii va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, G, G, DIN, G, G, G, G, G, OG, OG, OG, împotriva sentinței civile nr.1238/CM din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./6.04.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
