Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 679/R-CM
Ședința publică din 03 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu judecător
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.987 din 18 noiembrie 2008 și nr.117 din 03 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă SC SA B, în baza împuternicirii avocațiale fără nr.din 03.04.2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, lipsă fiind intimații-reclamanți G, G, -, G, G, -, G, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, întemeiat pe dispozițiile art.3042alin.9 cod procedură civilă, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale sub număr dosar -, reclamanții G, G, G, G, G, au chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să le plătească drepturile salariale prima de Paști 2007 în sumă de 1.850 lei pentru reclamanții G, G, G, G, G, indexarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului în sumă de 135,79 lei la data introducerii cererii și actualizată în continuare până la achitarea integrală și a primelor de Paște -aprilie 2007 și C -decembrie 2007 în sumă de 4.017 lei pentru reclamanții G, G, G, G, G, sumă compusă din 3.850 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, aferente anului 2007, indexarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului aprilie 2007 și decembrie 2007 în sumă de 167,19 lei la data introducerii cererii și actualizată în continuare până la achitarea integrală, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții învederează instanței că au fost salariații pârâtei la punctul de lucru V și, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate. Astfel, potrivit art.168 alin.l din CCM, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă pentru anul 2007 nu au beneficiat de aceste suplimentări, primii 13 reclamanți solicitând doar prima de Paște, întrucât ulterior lunii aprilie 2007 au fost disponibilizați.
Reclamanții mai arată că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Spre dovadă, reclamanții au depus la dosarul cauzei fragmente din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, carnetele de muncă și practică judiciară.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta SC SA, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca fiind neîntemeiată.
In susținerea întâmpinării, pârâta învederează instanței că între SC SA și salariații săi reprezentați prin Federația Sindicatelor Libere și Independente -, la începutul anului 2000 s-au purtat negocieri pentru încheierea unui contract colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității. Acest proces a fost finalizat prin înregistrare la Direcția Solidarității Sociale și Familiei - Bac ontractului colectiv de muncă la nivel. Potrivit art. 9 din Legea nr. 130/1996 acest CCM, a produs efecte pentru toți salariații din unitate indiferent de data angajării lor sau de a afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
Mai arată că, începând cu anul 2003 s-a convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și paște menționate în art. 168, alin. 1 să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și înserat în CCM, prin art. 168 alin. 2.In anul 2004, textul art. 168, alin. 2 fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, pentru ca în anul 2005 părțile să modifice acest text în sensul că includerea drepturilor salariale mai sus menționate a fost o operațiune efectuată în 2003 și care a continuat să producă efecte și în anii următori.
Mai mult, cele două părți semnatare contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și, au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare care a confirmat prin decizia nr. 3793/18.06.2007 intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anul următor.
Ulterior, la data de 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat decizia înregistrată sub nr.5140/2007 intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA", prin care a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. Pârâta susține că astfel a fost confirmată intenția reală a părților semnatare a CCM, în sensul că începând cu 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.l ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
In subsidiar, pârâta apreciază că acțiunea reclamanților ar trebui să fie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art.168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.Or, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a invocat, de asemenea, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă,fiind încălcate dispozițiile art. 283 alin. l lit. e Codul muncii.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 987 din 18 noiembrie 2008 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis acțiunea, obligând pe pârâtă să plătească fiecăruia dintre reclamanți drepturi salariale reprezentând prima de Paști și de C pentru anul 2007, în raport de perioada de desfășurare efectivă a activității ca pârâtă, calculată la nivelul salariului mediu de bază lunar la nivelul societății pârâte, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale.
Totodată, a fost obligată pârâta și la câte 100 lei cheltuieli de judecată către fiecare dintre reclamanți.
Pentru a se pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în raport de probele administrate, că în speță este vorba despre o suplimentare a drepturilor salariale, potrivit art.168 alin.1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004, iar potrivit art.283 Codul muncii, alin.1 lit.c acțiunea este prescriptibilă în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului. Această interpretare este în consens și cu intenția comună a părților contractante, respectiv SA și, față de susținerea constantă a pârâtei, în sensul că s-a convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de Paști și de C să fie incluse în salariul de bază, iar în atare condiții s-a conchis că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă este neîntemeiată și s-a respins ca atare.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că potrivit art.168 alin.1 din CCM la nivelul pe anul 2004 cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de societate. În alineatul 2 al art.168 s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată în pe anul 2006, cum de altfel și în anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C, să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Pe de altă parte, conform art.31 din Legea nr.130/1996, contractele pot fi modificate de părți potrivit acordului de voință al acestora, doar pe parcursul executării lui, interpretarea și modificarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efectele până la momentul încetării contractului. În speță, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual și în vădită contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
S-a apreciat astfel de către instanță că intenția părților a fost aceea de includere a suplimentului salarial în salariul de bază doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor.
Referitor la apărarea pârâtei, în sensul prematurității formulării acțiunii, s-a reținut că lipsa negocierilor, care ar fi trebuit să fie inițiate de către patronat, nu dă dreptul angajatorului de a aprecia că acest drept, de a formula acțiunea, nu s-a născut, iar pârâta nu poate invoca în apărare propria sa culpă.
Față de aceste considerente s-a admis acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului hotărârii.
Ulterior pronunțării acestei hotărâri, prin sentința civilă nr.117 din 3 februarie 2009 a aceluiași tribunal, a fost admisă cererea formulată de către reclamanți și s-a completat sentința civilă nr.987/2008, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de Paști aferentă anului 2008, în raport de perioada efectiv lucrată la pârâtă și calculată la nivelul salariului de bază mediu pe unitatea angajatoare conform art.168 din CCM, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale.
Împotriva ambelor sentințe, a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA B, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă, după cum urmează:
1.- În mod greșit a fost respinsă prescripția dreptului la acțiune, apreciindu-se că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi salariale ale reclamanților, deși în realitate este vorba despre un ajutor social acordat salariaților pentru repaus în zilele de Paști și de
Art.154 Codul muncii condiționează existența drepturilor salariale de îndeplinirea a două condiții: menționarea acestora în contractul individual de muncă și nașterea lor ca o contravaloare a muncii prestate, condiții care nu sunt îndeplinite în speță, în timp ce art.155 definește salariul.
2.- Promovarea în acest moment a acțiunii este nejustificată și prematură față de disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, dispoziții ce impuneau o anumită procedură prealabilă și stabilirea a cinci elemente: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, condiții neîndeplinite în cauză, ceea ce înseamnă că reclamanții nu pot face dovada de titulari ai dreptului pretins, fiind lipsiți de calitate procesuală activă.
3.- Greșit s-a admis acțiunea și pentru considerentul că sumele au fost încorporate în salariul de bază, situație ce rezultă din redactarea textului art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă.
Instanța nu trebuia să analizeze din punct de vedere gramatical textul art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă, ci trebuia, în aplicarea principiului voinței reale a părților reglementat de art.977 Cod civil, precum și a principiului interpretării clauzei îndoielnice în sensul în care aceasta produce un efect (978 Cod civil), să interpreteze textul respectiv în sensul că încă din anul 2003 suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază.
Verificând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, având în vedere și prevederile art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Conform art.154 alin.1 și art.155 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale.
Art.154 alin.1 Codul muncii, contrar susținerilor recurentei, nu condiționează salariul de cuprinderea acestuia în contractul individual de muncă, ci doar îl definește ca fiind contraprestația muncii, aceasta din urmă fiind executată în baza contractului individual de muncă.
Drepturile salariale pot fi cuprinse și în contractul colectiv de muncă, ale căror clauze sunt obligatorii pentru părțile semnatare.
De altfel, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă prevede pentru reclamanți "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Chiar recurenta a recunoscut caracterul de drept salarial al acestor prime, prin următoarele critici în cadrul cărora arată că aceste "drepturi suplimentare" s-au inclus în salariile de bază.
Fiind vorba de drepturi salariale, în mod corect instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de trei ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate, fără distinge între drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Întrucât art.283 alin.1 lit.c instituie un termen special de prescripție în cazul acțiunilor având ca obiect plata unor drepturi salariale, rezultă că, termenul de prescripție de 6 luni reglementat de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii se aplică în cazul nerespectării unor clauze din contractul colectiv de muncă, altele decât cele referitoare la salarii.
A doua critică este de asemenea, nefondată.
Este adevărat că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cu minim 15 zile înainte de Paști sau de C vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Pe de altă parte, același articol arată că beneficiarii drepturilor salariale suplimentare sunt salariații SA, ceea ce înseamnă că este vorba despre toți salariații, tuturor acestora fiindu-le opozabil Contractul colectiv de muncă din momentul înregistrării acestuia.
Așadar, dreptul la prime s-a născut pentru reclamanți odată cu înscrierea acestui drept în CCM, iar pârâta nu poate invoca neparcurgerea procedurii prealabile a negocierii, deoarece și-ar invoca propria culpă.
Nici următorul motiv de recurs nu poate fi reținut de către instanța de control judiciar.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că, în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical, în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003".
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 se confirmă faptul că în redactarea art.168 alin.1 și 2, în momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 aceste prime să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Așa cum bine a reținut și instanța de fond, un astfel de înscris nu respectă dispozițiile art.244 Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În speță, această interpretare s-a făcut în iunie 2007, deci nu poate fi aplicată unei perioade anterioare, iar pe de altă parte, din acest înscris nu rezultă contractul colectiv de muncă la care se referă această interpretare.
Chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plăților de către angajator.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.291 Codul muncii și art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.987 din 18 noiembrie 2008 și nr.117 din 03 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
8.04.2009
jud fond.D -
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
