Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 6900/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6900
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Mun.D Tr.S împotriva sentinței civile nr. 497 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - și pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr.7 " ", Consiliul Județean M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 497 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII Nr.7, Consiliul Local TSC onsiliul Județean
S-a respins acțiunea față de pârâta Consiliul Județean
S-au respins capetele de acțiune privind aplicarea incorectă a coeficienților de multiplicare și acordarea primelor de vacanță pe perioada 2005-2008.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 120 lei reprezentând drepturi bănești nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii.
A fost obligată pârâta Școala cu clasele I-VIII Nr.7 să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta - are calitatea de cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII nr. 7, în funcția de institutor I, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 12 ani.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în judecată în calitate de pârât.
Referitor la chemarea în judecată a Consiliului Județean M instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de această pârâtă întrucât aceasta, pe de o parte, nu se află în raporturi directe cu reclamanta și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare, către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultat că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta, în calitate de institutor I la Școala cu clasele I-VIII nr. 7, în perioada 2005 - octombrie 2008, beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, premiere lunară, premiere anuală, indemnizație dirigenție, salariu de merit, aceste sporuri nefiindu-i calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza procedând la recalcularea acestor drepturilor salariale, prin aplicarea corectă a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice, se constată că unitatea de învățământ nu a aplicat în mod corect prevederile actelor normative referitoare la stabilirea și calculul drepturilor salariale a cadrelor didactice.
Astfel, pentru perioada dedusă judecății, diferența în sumă brută stabilită prin aplicarea sporurilor în scară și neplătită de pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 7 este de 142 lei, respectiv o sumă netă actualizată de 120 lei.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor, educatorilor, institutorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamanta în calitate de institutor, nu beneficiază de prevederile art. 45 alin.1 din Legea 128/1997, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, având o vechime în învățământ mai mică de 25 de ani.
Astfel, salariul de bază stabilit nefiind corect calculat, au fost diminuate drepturile privind calcularea celui de al 13-lea salariu, restul drepturilor salariale fiind corect calculate de angajator.
Referitor la petitul privind acordarea primei de concediu pentru anii 2005, 2006, 2007, instanța l-a respins, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea diferențelor rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare la o bază de calcul rezultată din aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 1,5, prevăzut de pe anii 2007-2010, instanța l-a respins întrucât salariul de bază al cadrelor didactice este reglementat prin CCM la nivel de ramură de învățământ prin care se prevede că salariu de bază este reglementat prin ordin de ministru, art.34 alin.1, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu este Legea nr. 128/1997 în care este prevăzută ca formă de organizare a muncii norma didactică; aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2 prevăzut de, pentru personalul cu studii superioare, este stabilit pentru un program de muncă de 170 de ore.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâtul Consiliul local Dr. Tr. S, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivare susține că Consiliul Local T S nu are nicio atribuție sau obligație legală în ceea ce privește salarizarea sau acordarea altor drepturi salariale personalului din învățământ și în acest sens a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât sumele de bani necesare plății salariilor vin de la bugetul de stat,prin Consiliul Județean care,după aprobarea bugetului,procedează la defalcarea sumelor primite de la bugetul de stat în funcție de statele de funcții și numărul de personal didactic și auxiliar,aprobate de Inspectoratul Școlar.
Recurentul a mai susținut, în ceea ce privește cheltuielile de judecată,că nu poate fi obligat la plata acestora deoarece nu a avut nicio culpă pentru neacordarea drepturilor salariale către unitatea școlară.
În drept a invocat dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat dar numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată, pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocat ca prim motiv de recurs este nefondată deoarece pârâtul Consiliul Local DTS are atribuții în finanțarea unităților de învățământ universitar, deoarece art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevede că nitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată art. 1 din HG. nr. 538 din 7 iunie 2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat (în cazul unităților de învățământ din alte județe decât cele pilot) prevede că începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.
În ceea ce privește greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că pârâtul Consiliul Local DTS nu are culpă în calcularea greșită a drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice,unitatea școlară,ca angajator,având atribuții exclusive în acest sens.
În consecință,Curtea urmează ca în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, să admită recursul,să modifice sentința în parte în sensul că va înlătura obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Mun.D Tr.S împotriva sentinței civile nr. 497 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - și pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr.7 " ", Consiliul Județean M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex./ IE/15.12.2009
J: fond:
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Sorina Lucia
