Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 6898/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6898
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.547 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar, Consiliul Local, Consiliul Județean M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură recurenta reclamantă a depus în termen procedural concluzii scrise după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.547 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, formulată împotriva pârâtei GRUPUL ȘCOLAR.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 72 lei reprezentând diferențe drepturi salariale nete și actualizate pe perioada decembrie 2005 - ianuarie 2009 și la 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea față de CONSILIUL JUDEȚEAN M, CONSILIUL LOCAL.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta, este încadrată ca profesor cu studii superioare, grad didactic I, desfășurându-și activitatea în cadrul Grupului Școlar " ", cu o vechime în învățământ, conform carnetului de muncă, 19 ani, iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale, conform Legii 128/1997.
În ceea ce privește chemarea în judecată, în calitate de pârât a Consiliul Local, acesta fiind entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțată din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget, dar nu poate sta în calitate de pârât întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la chemarea în judecată, în calitate de pârât a Consiliului Județean M, acesta fiind autoritate a administrației publice locale, constituită pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, are rolul de a repartiza sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, prin hotărâre, cu asistență tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar județean, astfel că nu poate sta în calitate de pârât întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
Raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză, a reținut că, în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2009, unitatea școlară nu a calculat sporul de stabilitate de 15% și sporul de suprasolicitare de 3 %, deoarece acestea au fost incluse în salariul de grilă începând cu luna octombrie 2004, conform art.1 alin.1 din OUG 68/16.09.2004.
Referitor la salariul de merit, în urma verificărilor efectuate, expertul a constatat că nu există diferențe între calculele efectuate de acesta și ce efectuate de unitatea școlară.
În cazul sporului rural de 5 %, s-a constat că, unitatea școlară a acordat în plus reclamantei 25 lei brut, rezultând o diferență încasată în plus de 18 lei.
Referitor la reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână, conform art.45 din Legea 128/1997, expertul, analizând carnetul de muncă al reclamantei a constatat că, aceasta are o vechime în învățământ sub 25 de ani, situație în care unitatea școlară în mod corect nu a redus norma didactică. În schimb, calculul orelor suplimentare s-a făcut cu raportul de 1/72 pentru norma didactică de 72 de ore, rezultând o diferență netă de 59 lei, rezultată din aceea că în lunile ianuarie, februarie și martie 2006, unitatea școlară nu a luat în baza de calcul, sporul pentru salariul de merit. La această sumă s-a aplicat coeficientul de inflație, rezultând suma de 12 lei.
De asemenea, s-a constatat că, unitatea școlară a calculat corect sporul de dirigenție de 10%, și premierea anuală ( al 13-lea salariu), neexistând diferențe.
În cazul sporului de vechime, expertul a constatat că, între calculele efectuate de școală și cele efectuate de acesta există o diferență netă de 1 leu.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea diferențelor rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare la o bază de calcul rezultată din aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2, prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010,s-a aratat ca legea cadru privind contractele colective de muncă și Codul Muncii instituie principiul potrivit căruia Contractul Colectiv de Muncă produce efecte pentru toți salariații. Aceleași acte normative prevăd și excepții de la acest principiu. Astfel, Legea nr. 130/1996, privind contractele colective de muncă, prevede la art.12 alin.1, că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Dispozițiile alin.1 ale art.40 din CCM la nivel național prevăd, într-adevăr, un coeficient de ierarhizare și stabilesc un salariu minim de 440 lei, însă potrivit alin.2 al aceluiași articol acest coeficient se aplică la salariul minim negociat pe unitate ceea ce nu este cazul în speță, salariul reclamantei nefiind negociat în funcție de un salariu minim negociat pe unitate, salarizarea cadrelor didactice făcându-se conform Legii nr. 128/1997 în raport de un coeficient de multiplicare care are o anumită valoare stabilită de guvern și căruia i se aplică un coeficient stabilit de aceiași lege în funcție de vechimea în învățământ a acestuia.
Este evident deci, că reclamantei nu i se aplică prevederile art.40 alin.1 CCM la nivel național, făcând parte din categoria excepțiilor de la efectele acestui contract, reglementate, așa cum s- arătat, atât de Legea nr. 130/1996, dar și de Codul Muncii și de însăși CCM.
Mai mult, expertul contabil, în urma verificărilor efectuate a constatat că, reclamanta a avut totdeauna salariul de grilă mai mare decât două salarii minime pe economie( coeficientul 2).
Referitor la recalcularea concediului de odihnă, instanța reține că, potrivit art.103 din Legea nr.128/1997, prevede că, cadrele didactice beneficiază de concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, cu o durată de cel puțin 62 zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale. Prin raportul de expertiză, se constată că, unitatea școlară a luat în calcul 62 de zile de concediu, conform acestui articol, inclusiv sâmbetele, astfel că instanța urmează a respinge acest petit.
Față de cele arătate, instanța a constatat că pe perioada decembrie 2005-ianuarie 2009 reclamantei i se cuvine suma netă și actualizată de 72 lei, cu titlu de diferențe drepturi salariale de la pârâtul Grupul Școlar " ".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, invocând următoarele:
Ca in mod greșit instanța de fond nu a acordat toate drepturile bănești cuvenite reflectate in expertiza contabile.
In acest sens sunt amintite prevederile art. 241 alin.1 lit. D din Codul Muncii si art. 8 alin. 2 din contract colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
Astfel, avându-se in vedere valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru perioada iunie - decembrie 2007 se poate observa ca aplicând coeficienții de multiplicare rezulta un salariu de baza sub minimul prevăzut in contractul colectiv de munca.
Ca potrivit art. 50 pct. 12 din 128/1997 si art. 37 alin. 1 lit. g din contractul colectiv de munca la nivel de ramura personalul din invatamant beneficiază de o prima de vacanta.
Ca deoarece alte persoane din invatamant au beneficiat de aceste drepturi in virtutea art. 39 alin. 1(d), trebuie sa beneficieze si recurenta.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
La data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, sub nr. 2895/2006, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010. La negocierea acestui contract a participat și reprezentanți ai Ministerului Sănătății.
În urma negocierii acestui contract colectiv de muncă, s-au stabilit coeficienții minimi de ierarhizare pentru salariați, în funcție de condiția de pregătire pentru ocuparea postului, precum și salariul de bază minim brut, pentru un program complet de lucru, începând cu data de 01.01.2007.
În acest sens, art. 40 alin. 1 prevede coeficienți minimi de ierarhizare de 2 - pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare ( lit. d).
Potrivit art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, salariul de bază minim brut a fost negociat în cuantum de 440 lei.
În cuprinsul anexei 4 din Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 se regăsește la poz. 27 ramura "învățământ". Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 100 și anexei nr. 4, rezultă faptul că drepturile stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 sunt aplicabile și în cazul salariaților din sistemul de învățământ și au caracter minimal.
Ca urmare, se constată că, începând cu data de 01.01.2007, unitatea pârâtă trebuia să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național și anume la acordarea salariului de bază minim brut de 440 lei și a coeficientului minim de ierarhizare 2 corespunzător condiției de pregătire pentru ocuparea postului, rezultând un salariu de bază minim brut de 880 lei.
Expertul contabil verificând cartea de munca si statele de plata pentru perioada expertizata a constatat ca in aceasta perioada reclamanta a avut totdeauna salariul de grila mai mare decât doua salarii minime pe economie(coeficient 2).
Situația contabila constata de către expert se poate verifica si prin mențiunile existente in carnetul de munca, care atesta faptul ca in cazul recurentei salariul de baza minim brut a fost superior sumei de 880 lei si prin urmare acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Cu privire la motivul de recurs privind neacordarea primei de vacanta se retine ca prin acțiunea formulata reclamanta nu a solicitat obligarea paratei la plata primelor de vacanta, cu alte cuvinte, obiectul acțiunii nu a constat in plata primelor de vacanta.
Potrivit art. 294 Codul d e procedura civila - În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. Potrivit art. 316 Codul d e procedura civila - Dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol. Or, prin acest motiv de recurs, se are in vedere o situație juridica ce nu a făcut obiectul primei acțiuni si, pe cale de consecința, nu a făcut obiectul judecații instanței de fond, situație interzisa de dispozițiile legale menționate, motiv pentru are acest motiv de recurs va fi respins ca inadmisibil.
Pentru motivele mai sus mentionate, curtea urmează sa respingă recursul formulat in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.547 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar, Consiliul Local, Consiliul Județean M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red. Jud..12.2009
Tehn.red. /2 ex/
Jud. fond
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Sorina Lucia
