Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 741/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 741/R-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.805 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, lipsind recurentul-pârât și intimații-pârâți Clubul Copiilor D și Palatul Copiilor Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, solicită a fi respins.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 23.11.2007, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Clubul Copiilor D, Inspectoratul Școlar Județean V și Palatul Copiilor Râmnicu V, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună recalcularea, începând cu data de 1.10.2004, și achitarea contravalorii a două ore aferente normei didactice pentru fiecare din săptămânile de activitate didactică, achitarea indemnizației de 10% prevăzută de art. 51 alin.4 din Legea nr. 128/1997, recalcularea și achitarea sporurilor ce decurg din măririle acordate, recalcularea și achitarea drepturilor sociale suplimentare cuvenite pentru concediile medicale din perioada octombrie 2002 - martie 2004 și actualizarea sumelor cuvenite prin aplicarea indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este învățător în cadrul Clubului Copiilor D, instituție publică subordonată Inspectoratului Școlar V și finanțată integral din bugetul de stat și potrivit disp. art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997 a beneficiat de reducerea normei didactice până la data de 1 octombrie 2004.
Cu privire la drepturile sociale aferente concediilor medicale, acestea au fost calculate fără ca baza de calcul să fi conținut drepturile suplimentare acordat ulterior prin OUG nr. 17/2006.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul Inspectoratul Școlar Județean V s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că acest pârât nu este angajatorul reclamantului și, în consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Acest pârât apreciază că ordonatorul secundar de credite este Palatul copiilor Rm.
De asemenea, s-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune susținându-se că, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare, " dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescriu în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate", text de lege în temeiul căruia s-a susținut că acțiunea este prescrisă, cel puțin pentru perioada octombrie 2001 - iunie 2004, în ceea ce privește indemnizația de 10% și pentru toată perioada solicitată, respectiv octombrie 2002 - martie 2004 în ceea ce privesc drepturile sociale suplimentare.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 42, art. 43 lit. a și b și art. 44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr. 129/1997.
În ceea ce privește capătul doi al acțiunii, respectiv achitarea indemnizației de 10%, pârâtul a arătat că acțiunea ca fiind neîntemeiată față de considerentul că reclamantul nu desfășoară activitate de predare, ci activitate extrașcolară, astfel cum prevede art. 131 alin. 3 din Legea nr. 84/1995.
Prin sentința nr.805/29.09.2008, Tribunalul Vâlceaaa dmis în parte acțiunea formulată de reclamant.
A fost espinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar.
Au fost obligați pârâții Clubul Copiilor D, Inspectoratul Școlar V și Palatul Copiilor Râmnicu V să achite reclamantului contravaloarea a 2 ore aferente normei didactice, pentru perioada 23 noiembrie 2004 la zi, să-i plătească indemnizația de 10% pentru perioada 23 noiembrie 2004 la zi, să recalculeze salariul în raport de aceste drepturi și să achite acești pârâți diferența rezultată ca urmare a neachitării în termen a acestor drepturi salariale reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și să plătească cheltuielile de judecată, în cuantum de 600 lei, către reclamant.
A fost respinsă acțiunea cu privire la recalcularea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, ca fiind prescrisă.
S-a constatat prescris dreptul privind contravaloarea a 2 ore lucrate peste norma didactică pentru perioada 01-10- 22-11 2004 și dreptul privind indemnizația de 10% pentru perioada octombrie 2001- 22 noiembrie 2004.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V, că potrivit dispozițiilor art. 283 lit. c Codul muncii, cererea în vederea soluționării conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați.
S-a admis, astfel, excepția prescripției dreptului material la acțiune ca fiind întemeiată și s-a constatat prescris dreptul privind contravaloarea a 2 ore lucrate peste norma didactică pentru perioada 1.10 - 22.11.2004, precum și dreptul privind indemnizația de 10% pentru perioada octombrie 2001 - 22.11.2004, în raport de data promovării acțiunii.
Pe același considerent juridic s-a respins ca prescris capătul de cerere cu privire la recalcularea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, având în vedere că potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T și Inspectoratului Școlar al județului V potrivit art. 12 din Legea nr. 84/1995, republicată și art. 44 din Legea nr. 128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că norma didactică și condițiile de salarizare a personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de OG nr. 103/1998 aprobată prin Legea nr. 109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din OG nr.103/1998 aprobată prin Legea 109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico - științifică și de educație, complementar procesului de învățământ.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus - menționate s-a reținut de către instanță că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii.
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea 128 /1997 respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamantul, care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care are dreptul prin plata cu ora conform art. 51 pct. 8 combinat cu art. 49 pct. 1 și art. 43 lit. c din același act normativ.
În ceea ce privește indemnizația de 10% ce trebuie inclusă în salariul de bază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 51 alin.4 din Legea nr. 128/1997, din verificările efectuate de către expertul contabil desemnat de instanță s-a reținut că acestea nu au fost incluse în această bază de calcul, astfel încât reclamantul este îndreptățit la plata acestei indemnizații pentru perioada 23 noiembrie 2004 la zi.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal atât reclamantul cât și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Se arată în motivarea recursului declarat de reclamant că sentința instanței de fond este nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În mod greșit instanța a constatat prescris dreptul material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 22.11.2004.
Nu s-au luat în considerare prevederile OUG nr.17/2006, care îl repun în drepturile cu privire la prescripție.
Referitor la recalcularea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, instanța de fond nu a avut în vedere că drepturile salariale aferente perioadei aprilie - septembrie 2002, au fost suplimentate în anul 2006 și achitate în anul 2007, conform eșalonării impuse de OUG nr.17/2006.
Ca urmare a măririi bazei de calcul aferente concediului medical, tot în anul 2007 trebuia să i se recalculeze și achite drepturile sociale suplimentare aferente acestui concediu.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar V se critică sentința instanței de fond ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
1. În mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Județean V în ce privește plata drepturilor salariale, pretins neacordate.
Nu s-a avut în vedere că potrivit art.7 din Legea nr.84/1995 republicată, unitățile de învățământ au personalitate juridică iar potrivit art.167 din aceeași lege, finanțarea cheltuielilor privind printre altele și cluburile copiilor și elevilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar V neavând obligații cu privire la salarizarea cadrelor didactice pentru unitatea unde lucrează reclamantul.
Nu s-a avut în vedere de instanța de fond prevederile art.51 alin.4 din Legea nr.128/1997, cât și art.131 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, față de care reclamantul nu beneficiază de indemnizația de 10% având în vedere că nu desfășoară activitate de predare, ci activitate extrașcolară la Clubul Copiilor D, situație în care nu putea primi indemnizația de 10%.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Examinând actele dosarului față de recursurile formulate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește recursului reclamantului, primul motiv invocat vizează aprecierea ca greșită a prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 22.11.2004.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantului i se cuvine contravaloarea a două ore aferente normei didactice numai de la data de 23.11.2004, întrucât nu s-au avut în vedere prevederile art.3 alin.1 din OUG nr.117/2006 care prevede că " personalul didactic din învățământul de stat care are dreptul la plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001- septembrie 2004 și care până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe nu a solicitat în instanță plata acestor diferențe, primește aceste drepturi.
Din această perspectivă este adevărat că potrivit art.83 alin.1 litera c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă, constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile ori care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse rezultă că acțiunea reclamantului privind plata muncii prestate suplimentar, nu era prescrisă anterior datei de 23.11.2004.
Referitor la indemnizația de 10% cum aceasta se acordă reclamantului în baza Legii nr.128/1997, acesta având posibilitatea de aos olicita în termen, în mod corect instanța a apreciat ca prescrisă perioada anterioară datei de 23.11.2004.
Cele de-al doilea motiv de recurs, privind recalcularea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de asemenea întemeiat.
Potrivit art.1 din OUG nr.17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001- septembrie 2004, personalului didactic din învățământul de stat rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, se face conform prezentei Ordonanțe de urgență.
Cum prin această ordonanță s-a stabilit așa cum s-a arătat mai sus la art.3, că plata diferențelor salariale s-a acordat în anul 2006, conform eșalonării impuse de OUG nr.17/2006, atunci mărindu-se baza de calcul aferentă concediului medical din perioada anterioară, tot atunci trebuia să i se recalculeze și să i se achite drepturile salariale suplimentare aferente concediului medical.
În anul 2007, când s-a mărit baza de calcul și s-au aplicat diferențele, reclamantul era în drept să solicite recalcularea indemnizației de boală.
Față de cele arătate se va admite recursul reclamantului în sensul că se va dispune plata muncii prestate suplimentar, începând cu data de 1.10.2004 și plata diferenței de indemnizație de concediu medical pentru perioada octombrie 2002 - martie 2004.
Față de prevederile art.161 alin.4 din Codul muncii se impune acordarea acestor drepturi actualizate cu rata inflației, întrucât este evident prejudiciul produs reclamantului prin plata cu întârziere a acestor drepturi salariale.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și cel nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul când i se datorau aceste drepturi, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar V este nefondat.
Referitor la lipsa calității sale procesuale pasive se constată că potrivit art.2 din OUG nr.17/2006 "diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe se plătesc într-o singură tranșă din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației și Cercetării pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora".
Potrivit art.11(5) din Legea nr.128/1997, în învățământul de stat validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice se face de către inspectoratul școlar. Angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
Rezultă astfel că unitățile școlare împr4eună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației și Cercetării trebuie să asigure reducerea normei didactice potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. De altfel, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației și Cercetării cât și a inspectoratului Școlar Județean, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, cât și art.44 din Legea nr.128/1997, situație în care acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Și cel de-al doilea motiv de recurs formulat este nefondat.
Potrivit art.51(1) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, "salarizarea personalului de conducere, îndrumare și control, prevăzută de Legea învățământului nr.84/1995 din unitățile de învățământ și inspectoratele școlare se face prin salariul de bază al funcției didactice, gradul didactic și vechimea recunoscută în învățământ la care se adaugă o indemnizație calculată la salariul de bază".
La art.51 alin.4 din aceeași lege se prevede că, personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor și educatoare primește o indemnizație de 10% din salariul de bază cu excepția situațiilor prevăzute la art.45 alin.2 și 3. Aceste indemnizații se includ în salariul de bază.
Rezultă clar că atâta vreme cât reclamantul îndeplinește funcția de învățător la Clubul copiilor D, potrivit textului de lege arătat beneficiază de indemnizația de 10% întrucât desfășoară activitate de predare și nu activitate extrașcolară așa cum pretinde pârâtul care s-ar încadra la art.51(3) din lege.
Față de cele arătate ambele motive de recurs formulate de pârât sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Așa fiind, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va admite recursul reclamantului în sensul arătat mai sus, urmând a se respinge recursul pârâtului Inspectoratul Școlar Județean
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în D, str. - -, -. D,. 4, județul V, împotriva sentinței civile nr.805 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CLUBUL COPIILOR, cu sediul în D,-, județul V și COPIILOR RÂMNICU, cu sediul în cel, nr. 5, județul
Modifică în parte sentința în sensul că dispune plata muncii prestate suplimentar cu 2 ore peste norma didactică începând cu data de 1.10.2004 și obligă pe pârâți la plata diferenței de indemnizație de concediu medical rezultând din majorarea bazei de calcul cu drepturile salariale acordate în baza nr.OUG17/2006 pentru perioada octombrie 2002-martie 2004, toate aceste drepturi urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
/4 ex./12.12.2008
Jud.fond:;
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
