Drepturi salariale (banesti). Decizia 740/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 740/R-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE A, împotriva sentinței civile nr.976/CM din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii nr.16206/2008, lipsind intimații-reclamanți, intimații-pârâți și intimatul-chemat în garanție.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentului-pârât arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentului-pârât susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și obligarea acestuia la virarea către Municipiul Curtea de Aaf ondurilor necesare efectuării plăților pretinse de reclamanți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 30.05.2008, reclamanții, HG, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A au chemat în judecată pe pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr.6 I Curtea de A, Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier și Municipiul Curtea de A pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta - unitate de învățământ să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore suplimentar, fără diminuarea salariului, pentru educatorii, învățătorii și institutorii cu vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I și să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu două ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 31.12.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație până la data efectuării plății.
În fapt, reclamanții arată că sunt încadrați în funcție didactică la Școala cu clasele I-VIII nr. 6 I Curtea de
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamanții că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, nr.OUG17/2006.
La data de 21.08.2008 pârâtul Municipiul Curtea de Aaf ormulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca, în cazul în care Municipiul Curtea de A ar cădea în pretenții, să fie obligat la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
La data de 26.09.2008 Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsa calității procesuale pasive, susținând că atât ministrul economiei și finanțelor, cât și ministrul educației și cercetării sunt ordonatori principali de credite, neexistând raporturi juridice între reclamanți și chematul în garanție.
A mai invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Asupra fondului cauzei, a susținut că suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se realizează numai pe bază de lege, ajungându-se prin eventuala admitere a acțiunii la o depășire a limitelor puterii judecătorești.
Prin sentința civilă nr.976/CM/06.10.2008, Tribunalul Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins cererea de chemare în garanție a acestuia.
Totodată, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.6 I Curtea de A și Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001 - 31 2003, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În fine, a obligat pe pârâtul Municipiul Curtea de A să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție tribunalul a apreciat că nu este în prezența unei veritabile excepții, motivele invocate în susținerea excepției urmând a fi avute în vedere la pronunțarea în fond asupra cererii de chemare în garanție.
Analizând cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepția invocată tribunalul a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu este nici ordonator de credite, prin urmare acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut în fapt următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamanților, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Ca urmare, s-a făcut aplicarea prevederilor art.269 din Codul muncii coroborat cu art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 pct.4 din Codul muncii.
S-a mai reținut calitatea de ordonator secundar de credite a Municipiului Curtea de A, decurgând din prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată și din prevederile nr.OG17/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Curtea de A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de parte.
Prin soluția pronunțată instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, potrivit cărora fondurile necesare salarizării personalului didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Au fost de asemenea ignorate prevederile art.14 alin.4 lit.a din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, precum și ale legilor bugetului de stat pe anii anteriori, care stabilesc că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt alocate din taxa pe valoare adăugată, sursă ce provine de la bugetul de stat.
Potrivit art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, repartizarea acestor sume pe comune, orașe și municipii se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Potrivit acestor dispoziții legale, reparația prejudiciilor salariale nu poate fi acoperită de Municipiul Curtea de A din veniturile sale proprii, ci de Ministerul Economiei și Finanțelor prin direcția generală a finanțelor publice județene, instituție ce distribuie sumele alocate de la bugetul de stat.
Pentru aceste motive, recurentul-pârât a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție, cu consecința obligării chematului în garanție la virarea către municipiu a fondurilor necesare efectuării plății.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
De altfel, repartizarea sumelor de la bugetul de stat pentru cheltuielile de personal din învățământul preuniversitar de stat prin decizie a directorului direcției județene a finanțelor publice se face în baza aprobării prin lege a proiectelor ordonatorilor de credite.
Rezultă că soluția respingerii cererii de chemare în garanție ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă este rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Și întrucât nu se regăsește cu privire la hotărârea atacată motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în care se încadrează critica formulată, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL CURTEA DE A, împotriva sentinței civile nr.976/CM din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, HG, și, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A, pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.6 I CURTEA DE A și CENTRUL BUGETAR GRUP ȘCOLAR FORESTIER și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.01.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
