Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 768/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 768/R-CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, și pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței civile nr 18/F-CM din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații- pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar și intimatul - chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenții- reclamanți, -, recurentul - pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și intimatul- pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei au fost depuse prin serviciul registratură concluzii scrise depuse de recurenții- reclamanți.
S-a procedat la comunicarea concluziilor scrise părților prezente.
Părțile prezente, având cuvântul pe rând susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul- pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul- chemat în garanție solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca neîntemeiat pentru motivele invocate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la ata de 19 noiembrie 2008, la Curtea de Apel Pitești, reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin care au solicitat obligarea acestora la restituirea sumelor corespunzătoare procentului de 9,5%, reprezentând contribuție de asigurări sociale, reținut din drepturile salariale restante, tranșa întâi achitate în luna octombrie 2008; obligarea pârâților de a nu reține din tranșele care urmează a fi achitate în lunile aprilie și octombrie 2009, contribuția la asigurări sociale de 9,5%, deoarece reclamanții nu o datorează pentru drepturi salariale născute înainte de 1.08.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că le-a fost reținut procentul de 9,5% reprezentând contribuție la asigurări sociale, cu ocazia plății drepturilor salariale prevăzute în hotărârile judecătorești, respectiv sentința civilă nr.311/7.04.2008; nr.323/7.04.2008 și 360/18.04.2008 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în procent de 30%.
Reclamanții au susținut că în cauză nu se aplică dispozițiile Legii nr.250/2007 și ale Ordinului nr.680/01.08.2007, acestea neretroactivând, pentru drepturi salariale restante, respectiv ianuarie 2003 - aprilie 2008. Se menționează că aceste drepturi salariale nu au fost încasate la timp, însă nu din vina reclamanților, încât acestea nu pot fi grevate, la momentul efectuării plății de alte taxe, impozite și contribuții, decât cele existente la data când trebuia efectuată plata.
Aplicând actele normative pentru o perioadă anterioară adoptării acestora, pârâții au încălcat principiul neretroactivității legii, iar pe de altă parte reclamanții au fost discriminați față de alți salariați care au realizat la acel moment venituri salariale mai mari decât cele 5 salarii medii pe economie.
Prin întâmpinarea formulată (filele 19-27), pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat inadmisibilitatea acțiunii, arătând că prin decizia nr.821/3.07.2008, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Prin aceeași întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, motivat de faptul că procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim se aprobă de către conducătorul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Cu privire la capătul doi de cerere s-a invocat excepția prematurității formulării acestuia.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii formulate, arătându-se că alin.3 al art.23 din Legea nr.19/2000 a fost modificat prin Legea nr.250/2007, în sensul că baza de calcul prevăzută la alineatele 1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Acest text a fost abrogat apoi prin nr.OUG91/2007, care a prevăzut că procentul de 9,5% pentru calcularea contribuției de asigurări sociale este aplicat pentru magistrat la venitul lunar brut individual.
Pârâtul a susținut că nu se poate vorbi despre o încălcare a principiului neretroactivității legii, întrucât drepturile acordate reclamantului nu reprezintă drepturi salariale restante, ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin neacordarea acestor drepturi, ca atare, cu ocazia achitării lor, trebuie calculate și reținute contribuțiile prevăzute de legile în vigoare la data efectuării plății.
A mai arătat pârâtul că măsurile adoptate de legiuitor nu au caracter discriminatoriu, întrucât egalitatea în fața legii nu înseamnă uniformitate, iar prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura diferită a raporturilor reglementate.
În ceea ce privește actualizarea drepturilor salariale solicitate, același pârât a arătat că nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat putându-se face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Prin cererea formulată la 8.12.2008 (filele 16-18 dosar), pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca, în situația în care va fi admisă acțiunea reclamantului, chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008.
Prin sentința nr.18/F-CM/14.01.2009, Curtea de Apel Piteștia respins acțiunea formulată de reclamanți precum și cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
"Potrivit art.137 alin.1 Cod pr.civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de către acesta este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că acesta are calitatea de angajator al reclamanților, existând raporturi juridice de muncă între acest pârât și reclamanți, iar procedura de restituire a procentului de 9,5%, reținut la asigurări sociale, în sensul aprobării, în cazul restituirii acestor sume de către conducătorul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu conduce la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului amintit.
Referitor la cererea formulată de pârâtul amintit, prin care a solicitat introducerea în cauză a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale s-a constatat că pârâtul nu și-a precizat cererea ca fiind chemare în garanție și cum acesta nu era în măsură să solicite introducerea în cauză a altor pârâți, iar reclamanții nu au formulat o asemenea cerere, aceasta nu a mai fost luată în considerare.
Excepția prematurității formulării capătului doi de cerere este întemeiată, fiind admisă, constatându-se că procentul de 9,5%, până în prezent nu a fost reținut din drepturile salariale ce urmează a fi plătite în lunile octombrie și noiembrie 2009.
Excepția inadmisibilității acțiunii de față este neîntemeiată și a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Printr-o serie de sentințe civile, respectiv: sentința civilă nr.311 și 323 din 7.04.2008, precum și sentința civilă nr.360/18.04.2008 pronunțate de Tribunalul Vâlcea au fost admise acțiunile formulate de reclamanți, cu obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante, pentru perioada ianuarie 2003 - aprilie 2008.
Cu ocazia plății de către pârâți a acestor drepturi salariale, au fost aplicate dispozițiile art.23 din Legea nr.19/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.250/2007, reținându-se un procent de 9,5%, contribuție de asigurări sociale.
Textul de lege, în forma în vigoare la data executării sentințelor, prevedea că aza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art.5 alin.1 pct.I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art.5 alin.1 pct.II; b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut. Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că aza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Este greșită susținerea de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că în speță nu ar fi vorba despre drepturi salariale, deoarece, așa cum rezultă din titlul executoriu, reclamanților le-a fost acordat, prin hotărâri judecătorești, drepturi salariale. Ori, potrivit art.155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
A rezultat deci, fără dubiu, că sumele acordate reclamanților sunt drepturi salariale, iar nu despăgubiri.
De altfel, dacă natura acestor drepturi nu ar fi fost salarială, nici nu s-ar fi pus problema plății pentru acestea a contribuției individuale de asigurări sociale în conformitate cu Legea nr.19/2000.
Reclamanții au pretins în acțiunea formulată că, la calcularea contribuției de asigurări sociale trebuia avută în vedere forma anterioară a articolului 23 alin.3 din Legea nr.19/2000, formă în vigoare în perioada ianuarie 2003 - aprilie 2008 (perioadă pentru care le-au fost acordate reclamanților drepturile salariale), care prevedea că aza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Curtea însă a apreciat ca neîntemeiată această susținere, deoarece calcularea contribuției de asigurări sociale trebuie făcută conform legislației în vigoare la data plății efective a contribuțiilor respective, iar nu la data la care sporurile salariale erau datorate.
De altfel, și celelalte rețineri datorate pentru aceste sume (impozit, asigurări de sănătate și șomaj), au fost și trebuie calculate în conformitate cu legislația în vigoare la data plății efective a drepturilor salariale restante. Astfel, spre exemplu, impozitul pentru drepturile salariale anterioare datei de 1 ianuarie 2005 a fost aplicat în cota unică (valabilă de la 1 ianuarie 2005), iar nu în cotele progresive existente la data la care sporul de vechime a fost datorat.
În aceste condiții, instanța a constatat că angajatorul a calculat corect contribuția de asigurări sociale, în funcție de actul normativ în vigoare la data plății efective a drepturilor salariale restante și, ca atare, nu se poate pune problema încălcării principiului neretroactivității legii, așa cum greșit susțin reclamanții.
De asemenea, curtea a apreciat că în speță nu s-a reținut existența discriminării față de persoanele ale căror contribuții de asigurări sociale au fost calculate și plătite cu respectarea limitei maxime de 5 salarii medii pe economie, anterior modificării art.23 alin.3 din Legea nr.250/2007, deoarece acestor persoane le-a fost calculată contribuția de asigurări sociale în funcție de legislația în vigoare la data respectivă.
Reclamanții ar putea, eventual, invoca discriminarea numai față de persoane aflate în situații identice sau similare cu a acestora, adică pentru drepturi salariale plătite după adoptarea Legii nr.250/2007, în situația în care pentru aceste persoane contribuția de asigurări sociale ar fi fost calculată conform legii anterioare.
Față de aceste considerente, curtea a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă și, pe cale de consecință, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs reclamanții și pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Recurenții-reclamanți au susținut că sentința este nelegală pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă și anume:
1. În aplicarea Deciziei nr.104/20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie, competența materială a soluționării acestui litigiu, în primă instanță, revine potrivit dispozițiilor art.2 pct.1 litera b/1 Cod procedură civilă, Tribunalului Vâlcea și nu Curții de Apel Pitești.
2. În mod greșit a fost respinsă acțiunea acestora, interpretându-se greșit de ordonatorul principal de credite dispozițiile Legii nr.250/2007 și Ordinul nr.680/1august 2007 al Ministerului Muncii, aplicând aceste dispoziții retroactiv.
Se susține că reținerea sumelor respective s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituție și a prevederilor art.1 alin.2 litera e pct.I și IV din nr.OG137/2000 precum și a Protocolului nr.12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Recurentul - pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlceaa susținut că sentința este nelegală, întrucât față de decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale a României, definitivă și obligatorie, competența soluționării acestui litigiu, în primă instanță revine, potrivit dispozițiilor art.2 pct.1 litera b/1 Cod procedură civilă, Tribunalului Vâlcea și nu Curții de Apel Pitești.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate de recurenți, în raport de actele dosarului, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Motivul de recurs comun care vizează nelegalitatea sentinței întrucât potrivit deciziei nr.104/20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale a României, competența soluționării cauzei în primă instanță era Tribunalul Vâlcea și nu Curtea de Apel Pitești, este nejustificat în raport de data pronunțării sentinței, 14 ianuarie 2009 și de dispozițiile art.31 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Curtea de Apel Piteștia soluționat cauza în primă instanță având în vedere prevederile art.I și Art.II din nr.OUG75/2008, în vigoare la 14 ianuarie 2009, astfel că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Deși recurenții - reclamanți au încadrat prima critică în dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, expunerea de motive conduce la încadrarea corectă în drept în art.304 pct.3 Cod procedură civilă, motiv de recurs neîntemeiat în raport de considerentele anterioare.
Al doilea motiv de recurs formulat de reclamanți care vizează fondul cauzei și încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Prima instanță în mod legal a apreciat că angajatorul a calculat corect contribuția de asigurări sociale în funcție de actul normativ în vigoare la data plății drepturilor restante și nu se poate pune problema încălcării principiului neretroactivității legii cum susțin recurenții.
Sumele pe care reclamanții le-au primit în baza unor hotărâri judecătorești, deși corespund unei perioade anterioare, au intrat în patrimoniul acestora în condițiile în care Legea nr.250/2007 era în vigoare, astfel că au fost stabilite cote de contribuție la asigurări sociale conform legislației în vigoare în prezent.
Recurenții-reclamanți nu au dobândit aceste sume sub imperiul Legii nr.19/2000 ci după modificarea acestei legi prin Legea nr.250/2007, astfel încât nu se poate invoca retroactivitatea legii.
De asemenea, nu este întemeiată susținerea recurenților - reclamanți în sensul că au fost discriminați față de persoane ale căror contribuții de asigurări sociale au fost calculate și plătite cu respectarea limitei maxime de 5 salarii medii pe economie anterior modificării art.23 alin.3 din Legea nr.250/2007, deoarece acestor persoane le-a fost calculată contribuția de asigurări sociale în funcție de legislația în vigoare la data respectivă.
În raport de considerentele expuse și neexistând nici un motiv de recurs din cele prevăzute de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, care să conducă la modificarea sau casarea sentinței, urmează ca în baza dispozițiilor, art.291 Codul muncii coroborat cu art.312 pct.1 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr 18/F-CM din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI cu sediul în Pitești,--7, județul A și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2ex/11.05.2009
Jud.fond.; -
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
