Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 769/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 769/R-CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 396 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin consilier juridic în baza delegației de la dosar, lipsind intimații- reclamanți, și intimații- pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL VÂLCEA și CURTEA DE APEL PITEȘTI.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentului- pârât, având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentului- pârât, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei unități cât și admiterii excepției lipsei de interes a reclamanților.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.11.2007, reclamanții, și - au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI, pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel: pentru perioada 1.08.2004 - 1.02.2006 - în favoarea reclamantei, pentru perioada 1.08.2004 - 1.02.2005 - pentru reclamanta, pentru perioada 1.08.2004 - 1.09.2005 - pentru reclamanta și pentru perioada 1.08.2004 - 1.08.2005 - pentru reclamantul.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata actualizată cu indicele de inflație a sumelor solicitate reprezentând sporul de 50%, precum și obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a cerut obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate prin acțiune.
La data de 6 februarie 2008, reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică până la încetarea raporturilor de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au făcut parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea până la încetarea raporturilor lor de muncă prin expirarea duratei contractului sau prin pensionare.
S-a susținut că potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate juridică beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, însă acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Reclamanții au invocat faptul că nr.OG83/2000 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituție, în vigoare la data respectivă, potrivit cărora, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar prin dispozițiile art.72 pct.3 lit.h și i din legea fundamentală s-a prevăzut că prin lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială.
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de muncă și trebuia reglementat prin lege organică, astfel încât OG nr. 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență cu încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice.
S-a susținut că în prezent, singura competentă să constate ilegalitatea și neconstituționalitatea abrogării art.47 din Legea nr.50/1996 este instanța de judecată, pe cale incidentală, deoarece Curtea Constituțională poate decide numai asupra constituționalității unor legi sau ordonanțe în vigoare.
În consecință, dispozițiile art.47 conferă dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică au rămas în vigoare și se cuvine reclamanților.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând, sub aspectul admiterii acesteia, faptul că între el și reclamanți nu există raporturi juridice în temeiul cărora să poată fi ținut obligat la plata drepturilor bănești care formează obiectul judecății, iar pe de altă parte, faptul că față de atribuțiile pe care Legea finanțelor publice i le stabilește, acest minister nu este nici ordonatorul principal de credite și nici angajatorul reclamanților, ceea ce impune admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
S-a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii, sens în care s-a susținut că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate, astfel cum recunosc chiar reclamanții, situație față de care cererea acestora de a se constata că dispozițiile art.47 sunt în vigoare, este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată cu motivarea că reglementarea care permitea acordarea sporului de 50% a fost abrogată în anul 2000 prin nr.OG 83/2000.
Prin sentința civilă nr.396 din 6 mai 2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția privind inadmisibilitatea acțiunii.
A admis excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 01 august 2004 - 15 noiembrie 2004 și a respins acțiunea formulată pentru perioada de mai sus ca fiind prescris dreptul la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea precizată și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare psihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 15 noiembrie 2004 și până la data de încetării raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților de mai sus.
Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că acest pârât a fost chemat în judecată nu pentru a plăti reclamanților sumele de bani care formează obiectul judecății, ci pentru a aloca fondurile bănești necesare achitării acestor sume de către ceilalți pârâți chemați în judecată.
Printre atribuțiile prevăzute de Legea nr.500/2000 privind finanțele publice se numără și acelea care dau în competența Ministerului Economiei și Finanțelor sarcina elaborării proiectelor legilor bugetare și ale proiectelor cu privire la rectificările bugetare, în raport de care nici o cheltuială bugetară nu poate fi angajată, ordonanțată sau efectuată, situație față de care Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, iar excepția lipsei calității sale procesuale pasive nu se verifică în cauză, fiind respinsă.
Sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii, tribunalul a reținut că în cauză nu se pune problema constatării existenței în vigoare a unor dispoziții legale abrogate, astfel cum s-a apărat Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece o astfel de cerere nu face obiectul judecății, ci acțiunea vizează interpretarea sistematică a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, în vederea verificării temeiniciei pretențiilor deduse judecății.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că excepția nu se verifică în cauză.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit dispozițiilor art.7 din același act normativ, acest termen începe să curgă de la data la care se naște dreptul material la acțiune.
Acțiunea reclamanților a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 15 noiembrie 2007.
În raport de această dată, drepturile bănești solicitate pentru perioada 1 august - 15 noiembrie 2004 se situează în afara termenului de prescripție de 3 ani, astfel încât a fost admisă excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioada menționată, cu consecința respingerii acțiunii pentru aceeași perioadă, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Sub aspectul fondului cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea pe perioada dedusă judecății, astfel cum rezultă din înscrierile făcute în carnetele de muncă ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
La data stabilirii acestui drept s-au avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, de risc și suprasolicitare neuropsihică, condiții care se mențin și în prezent.
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.I pct.41 din nr.OG83/2000.
Susținerea reclamanților - personal auxiliar de specialitate, potrivit căreia dreptul reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare și după data abrogării exprese prin nr.OG83/2000, s-a constatat a fi întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
OG nr.83/2000 reprezintă ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu poate fi reglementat decât printr-o lege organică, astfel că sunt încălcate dispozițiile art.114 din Constituție, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor textului constituțional suscitat, în forma anterioară revizuirii Constituției României, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar art.72 alin.3 precizează în mod expres care sunt domeniile reglementate prin legea organică.
La art.72 alin.3 din Constituția României, mai exact la litera "h" a acestui text constituțional, se regăsesc aspectele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, instanțelor judecătorești, Ministerului Public și Curții de Conturi.
Toate aspectele enunțate mai sus trebuie interpretate prin prisma art.4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă care prevăd că actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le emită.
Prevederile OG83/2000 raportate la art.47 din Constituția României încalcă dispozițiile constituționale, dar și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece măsura adoptată printr-o ordonanță ordonară nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând astfel atingere existenței dreptului.
Întrucât există conflict între art.I pct.42 din nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional nr.1 instanța a dat preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal, astfel cum prevăd dispozițiile art.20 alin. 2 din Constituția României.
Față de această împrejurare, tribunalul a constatat că acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamanți, este întemeiată în parte și a fost admisă așa cum s-a arătat.
S-a mai reținut că actualizarea cu indicele de inflație se impune a fi aplicată, deoarece puterea economică de cumpărare a leului s-a devalorizat în timp, iar o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamanți presupune și actualizare cu indicele de inflație.
În calitatea pe care i-o conferă dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002, sub aspectul atribuțiilor referitoare la elaborarea proiectelor legilor bugetare, a celor de rectificare bugetară, precum și privind aprobarea contului general anual de execuție, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților de mai sus.
Capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost respins, având în vedere dispozițiile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, potrivit cărora carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare.
Pe cale de interpretare, față de situațiile expres și limitative prevăzute de lege, capătul de cerere privind mențiunile solicitate a fi făcute în carnetele de muncă ale reclamanților excede reglementărilor actului normativ menționat, situație față de care a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței civile nr.396/6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a formulat în termen recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă.
Motivând recursul, pârâtul invocă excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii în raport de dispozițiile Deciziei nr.XXI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 10 martie 2008, cât și faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În ce privește motivul de modificare invocat de pârât și care s-ar încadra în dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, respectiv interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, din conținutul expunerii motivelor de recurs nu rezultă că acestea s-ar regăsi în textul mai sus-citat.
Nu este întemeiată de altfel nici excepția lipsei de interes a reclamanților, invocată de pârât.
Interesul, definit ca folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, trebuie să existe nu numai la punerea în mișcare a acțiunii, ci și pe parcursul tuturor fazelor procesuale.
Ori față de data introducerii acțiunii, când nu se pronunțase Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și de faptul că drepturile cuvenite nu s-ar acordat chiar și după pronunțarea deciziei, interesul reclamanților există și este actual în continuare.
Nici cea de-a doua critică nu este întemeiată.
Referitor la respingerea acestei excepții trebuie reținut că față de dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectului bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererile având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite salariaților altui minister, în mod corect a reținut prima instanță calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
În același timp trebuie avute în vedere și dispozițiile art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției și Libertăților și unitățile subordonate acestuia sunt în imposibilitate de a plăti drepturile salariale solicitate de reclamanți.
Așa fiind, întrucât hotărârea pronunțată este legală, în considerarea celor de mai sus, se apreciază că recursul nu este fondat și pe cale de consecință în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.396 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/04.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
