Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 862/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr.862/R/2008

Ședința publică din data de 15 aprilie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel

JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos

JUDECĂTOR 3: Adrian

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNCALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1094 din 17.12.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului Bistrița -N cu nr-, privind și pe reclamanții intimați, și, precum și pe pârâții intima ți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚAN și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu de muncă- calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este realizată.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că atât recurentul, prin memoriul de recurs, cât și reclamanții intimați prin actul aflat la fila 12 din dosar, au solicitat judecata în condițiile art. 242.proc.civ. iar Curtea apreciind că se află cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 1904 din 17.12.2007 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița - și în consecință:

Au fost obligați pârâții să plătească sumele de bani reprezentând prime de concediu pentru anii 2005-2006, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective pentru reclamanții, și pentru anul 2005 pentru reclamantele, și, iar pentru anul 2006 reclamantei .

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -

Prin art.41 din 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, din care fac parte și reclamanții, modificată și completată prin OUG.83/2000, s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal au dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă îndemnizația de concediu la - o primă egală - cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat. Actul normativ a fost publicat și a produs efecte în Monitorul Oficial nr. 425 din 1 septembrie 2000 dând naștere unui drept subiectiv care conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă respectiv de a da o anumită sumă de bani.

Ulterior, prin art.8 alin.5 din 511/2004 aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2005.

Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu prev.de art.411alin.1 din 50/1996 a fost suspendat, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a căror existență este recunoscută să fie vidat de substanță și practic să devină lipsit de orice efecte.

Prin nota de fundamentare a OG.8/24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se menționează expres că se mențin sporurile și drepturile prev.de 50/1996 cu modificările ulterioare inclusiv prima pentru concediul de odihnă.

Atâta timp cât o dispoziție legală este în vigoare (prima de concediu nefiind suspendată pe anul 2006), respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică asigurarea legilor adoptate în spiritul și litera lor concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada prevăzută de lege.

Prin urmare, acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă și pe cale de consecință tribunalul a dispus obligarea pârâților să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de concediu de odihnă pe anii 2005-2006 la care sunt îndreptățiți, sume calculate în funcție de indemnizația lunară brută din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, sume actualizate la data plății, în funcție de rata inflației.

În cauză, sunt aplicabile, în raport de natura de drepturi salariale a sumelor solicitate disp. art.161 alin.4 Codul muncii, potrivit cărora "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului". Cum dispozițiile arătate au caracter special față de art.1088 Cod civil, acestea se corelează cu regula instituită de art.78 alin.1 Codul muncii în sensul actualizării sumelor neacordate angajatului în funcție de rata inflației.

Această modalitate de acordare s-a dispus tocmai în vederea despăgubiri integrale a reclamanților având în vedere atât perioada scursă de la data când trebuiau acordate aceste drepturi și data acordării efective, cât și rata inflației.

Cum reclamanții nu au făcut dovada că între ei și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice există raporturi de serviciu, nu poate subzista în sarcina acestui pârât obligația de plată al sumelor solicitate, astfel că instanța a apreciat ca neîntemeiată acțiunea față de el, fiind respinsă.

Cum acordarea acestor drepturi este condiționată de efectuarea concediului de odihnă, din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantele, și au beneficiat de concediu de odihnă doar în anul 2005, iar reclamanta în anul 2006, astfel că în ceea ce le privește pe aceste reclamante acțiunea a fost admisă în parte, prima de concediu fiindu-le acordată doar pentru anii în care l-au efectuat.

Împotriva acestei hotărâri declarat recurs pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Motivele pe care se întemeiază recursul sunt următoarele:

În mod nelegal instanța a ignorat cererea pârâtului recurent de i se comunica o copie a acțiunii în vederea efectuării apărării în cauză, încălcând disp.art.113 alin.1 teza I Cod proc.civ.

Prin urmare, sentința este nulă în conformitate cu disp. art.108 Cod proc.civ.

Un alt motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârii având în vedere că prin OG nr.83/2000 s- introdus art.411a Legii nr. 50/1996, privind plata primei de concediu, însă această dispoziție a fost suspendată în temeiul art.3 alin.2 din OUG nr.33/2001, aprobată prin Legea nr. 386/2001, acordarea primei de concediu fiind suspendată până la data de 1.01.2006.

Ulterior, prin acte normative succesive dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv, astfel: prin art.12 alin.4 din Legea nr. 743/2001 suspendarea fost prelungită până la data de 31.12.2003, prin art.9 alin.7 teza I din Legea nr. 507/2003, suspendarea fost prelungită până la data de 31.12.2004, prin art.8 alin.7 din Legea nr. 511/2004, suspendarea fost prelungită până la data de 31.12.2005, iar prin art.5 alin.5 din Legea nr. 379/2005 suspendarea fost prelungită până la data de 31.12.2006.

În prezent, acordarea primei de concediu personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor este reglementată prin art.23 alin.1 din OG 8/2007, această categorie de personal beneficiind de plata dreptului pentru anul 2007, însă pentru anii 2005- 2006 pretenția este nefondată.

Un alt motiv de recurs vizează obligarea la plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației.

Întrucât fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 au fost aprobate prin Legea nr. 486/2006, care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de instanță, sumele reprezentând indicele de inflație nu au nici o justificare legală.

Întrucât dispozițiile Legii nr. 500/2002 prevăd explicit condițiile în care cheltuielile pot fi înscrise în buget, acordarea unor sume cu titlu de despăgubiri reprezentând indicele de inflație instituie în sarcina recurentului o obligație imposibilă.

Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În ce privește motivul vizând necomunicarea acțiunii promovate de reclamanți, acesta este nefondat, întrucât așa cum reiese din dovada de îndeplinire procedurii de citare cu pârâtul recurent pentru primul termen de judecată în fața primei instanțe, 19.02.2007 (35 dosar fond), acestui pârât i s- comunicat și o copie a acțiunii.

În ce privește celelalte două motive vizând netemeinicia pretenției în condițiile în care dreptul la plata primei de concediu a fost suspendat succesiv în perioada 2001 -2006 și netemeinicia acordării actualizării pe baza indicelui de inflație, în condițiile în care o atare modalitate de reparare a prejudiciului nu este reglementată legal pentru cheltuielile bugetare, acestea vor fi înlăturate pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, prin decizia nr.XXIII/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata primei de concediu alături de celelalte categorii profesionale menționate în cuprinsul acestei decizii, ulterior pronunțându-se și o încheiere de îndreptare a erorii materiale, prin care s-a statuat că personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și parchetelor beneficiază de acest drept și pentru perioada ce face obiectul prezentei acțiuni - 2005 - 2006.

Conform art. 329 alin.3 Teza II Cod proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.

Pe de altă parte, în ce privește acordarea actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație, această modalitate este legală, de natură să repare prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare neachitării primelor de concediu la data scadenței, respectiv momentul plecării în concediu fiecărui reclamant în anii 2005 și 2006, fiind totodată și expres prevăzută în cuprinsul OUG nr.146/2007.

Acest act normativ reglementând aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, dispune în cuprinsul art.5 alin.1 că primele de concediu de odihnă plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele de inflație publicat în luna în care se face plata față de luna pentru care se calculează pe baza datelor comunicate de Institutul Național de Statistică.

Reiese din cele arătate că modalitatea de despăgubire, de reparare întregului prejudiciu prin actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație și-a găsit și o consacrare legislativă, legiuitorul recunoscând dreptul persoanelor vătămate prin neacordarea acestor drepturi bănești la momentul scadenței la o reparare integrală și echitabilă prejudiciului suferit, în modalitatea actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație.

Vâzând și prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNCALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1094 din 17 decembrie 2007 Tribunalului Bistrița - N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - -

Red. MV dact.GC

2 ex/8.05.2008

Jud.primă instanță: C,

Președinte:Gabriella Purja
Judecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 862/2008. Curtea de Apel Cluj