Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 872/R-CM
Ședința publică din 05 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ, împotriva sentinței civile nr.179 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți și C, lipsind intimații-reclamanți C și -.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare.
Se mai arată că recursul este tardiv formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui, punând în discuție excepția de tardivitate a formulării acestuia.
Intimații-reclamanți și C, având pe rând cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției de tardivitate a formulării recursului.
Pe fond, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 decembrie 2008, reclamanții C, C și - au chemat în judecată pe pârâtul CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ B pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 de către reclamanți, pentru perioada începând cu trei ani înainte de data introducerii acțiunii și până la data de 31.12.2007, la plata drepturilor salariale neacordate, stabilite ca fiind diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate pentru perioada menționată prin acordarea tranșelor de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de către reclamanți, sume reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, precum și obligarea pârâtei la cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se învederează instanței că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 și potrivit art. 50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
S-a susținut că în niciunul dintre actele normative emise de Guvern și Ministerul Educației pentru aplicarea Legii nr. 128/2007, cu modificările și completările ulterioare nu se face referire la o eventuală abrogare a prevederilor art. 50 al. 1 și 2 din legea menționată.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.179 din 17 februarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârât să plătească acestora drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 22.12.2005 și până la data de 31.12.2007, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data pronunțării prezentei sentințe.
S-a respins cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că art. 50 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează in alin. 1 si alin. 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alineatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative ˝si˝ rezulta faptul ca articolul menționat are in vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝tranșe de vechime˝ si ˝tranșe suplimentare de vechime˝.
In ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează in mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la˝,care, în cazul concret expus de art. 50 alin 1, introduce momentul: la 30, la 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, in momentul in care a dorit sa facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr. 128/1997 cat si cele ale OG nr. 15/2008).
Statuând in primul alineat asupra existentei a doua drepturi, cel la tranșa de vechime si cel la tranșa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează in alineatul al doilea al art. 50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin 2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare˝ sau, în accepțiunea OG nr. 15/2008, ˝coeficient de multiplicare˝.
In ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art. 48 alin 3 din Legea nr. 128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 si a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă
Se arată în motivarea recursului formulată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât:
1. Hotărârea pronunțată nu este suficient motivată, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Sentința Tribunalului Vâlcea se rezumă la o înșiruire de acte normative și se bazează exclusiv pe susținerile reclamanților, nefiind administrate probe care să conducă instanța la soluția pronunțată în dispozitiv.
2. Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea legii, motiv de casare prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Nu s-a avut în vedere că prin Ordonanța nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr.127/1997, au fost acordate diferite majorări ale salariului de bază.
În ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile publice, art.157 alin.2 din Codul muncii, dispune că salarizarea acestor categorii de salariați se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Se arată astfel că, la momentul actual nu există dispoziții normative care să permită acordarea acestor drepturi salariale în alt cuantum, situație în care se impune admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Recursul declarat de reclamanți este tardiv.
Astfel, potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de declarare a recursului în cazul acestora este de 10 zile de la comunicarea sentinței instanței de fond.
În speță, sentința instanței de fond atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19 martie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a acestuia, și a fost primită de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, care a semnat pe dovada respectivă.
Față de această dată, recurentul trebuia să formuleze recursul până în ultima zi - 30 martie 2009, iar din ștampila poștei de pe plicul de înaintare a recursului rezultă că acesta a fost depus la poștă la data de 2 aprilie 2009, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Așa fiind, recursul declarat de pârât este tardiv și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ, împotriva sentinței civile nr.179 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
08.05.2009
red.PG
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Mariana Stan, Nicoleta Simona
