Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 873/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 873/R-CM
Ședința publică din 05 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.2323 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimații-reclamanți G, intimații-pârâți Curtea de Apel București, Tribunalul Călărași, intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimații-reclamanți, -, și au depus la dosar cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât nu le-au fost comunicate motivele de recurs și pentru a-și angaja apărător.
Curtea, constatând că motivele de recurs au fost comunicate, așa cum rezultă din citativele întocmite de Curtea de Apel București (filele 6 și 39 dosar), respinge cererea de amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de intimații-reclamanți, -, și.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.09.2007 sub nr- (3342/C/2007), pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanții, G, -, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Călărași, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterile salariale de 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din martie 2007 și de 11% față de nivelul din septembrie 2007, începând cu 01.10.2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata lor efectivă, iar chematul în garanție să fie obligat să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Ordonanțele Guvernului României nr.6, 8, 10, 11 din anul 2007, s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Se mai arată că prin toate aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția judecătorilor și procurorilor, astfel că prin excluderea acestora de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar s-a creat un caz de discriminare, indexările fiind deja acordate inclusiv judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și procurorilor de pe lângă această instanță.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, întrucât reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la prerogativa autorității legislative de a stabili drepturile salariale cuvenite diferitelor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și având în vedere că reclamanții critică - sub aspectul unei atingeri aduse principiului egalității în fața legii, fără privilegii și discriminări, consacrat prin art.16 din Constituție - dispoziții în vigoare cuprinse în nr.OG6, 8, 10, 11/2007, se apreciază că absența unei decizii a instanței de contencios constituțional care să constate că dispozițiile criticate sunt neconstituționale din acest punct de vedere, pretențiile din acțiune apar ca vădit nefondate.
Se susține că solicitarea reclamanților întemeiată pe excluderea magistraților de la indexarea salarială generală a bugetarilor aplicată în anul 2007, nu este justificată obiectiv întrucât actele normative invocate în acțiune privesc salarizarea altor categorii profesionale, salarizarea magistraților este prevăzută prin lege specială ce cuprinde în mod exhausiv toate drepturile de care aceștia beneficiază, iar prin legea specială magistrații au beneficiat de creșteri salariale atât în anul 2006, cât și în anul 2007 (Legea nr.45/2007).
Ceilalți pârâți și chematul în garanție, deși legal citați, nu s-au prezentat la instanță și nici nu au depus întâmpinări.
Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr.2323 din 08 noiembrie 2007, a dmis excep ia lipsei calit ății procesuale pasive a tului Consiliul Na ional pentru Combaterea Discrimin rii, invocat din oficiu.
Prin aceeași sentință a fost admisă n parte ac iunea și obligați âț ii Ministerul Justi iei, Curtea de Apel București i Tribunalul Călărași la plata tre reclaman i a drepturilor ne ti reprezent nd cre terile salariale de 5% ncep nd cu 01.01.2007, fa ță de nivelul din decembrie 2006, de 2% ncep nd cu 01.04.2007 fa ță de nivelul din martie 2007 i de 11% fa ță de nivelul din septembrie 2007, ncep nd cu 01.10.2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de infla ie de la data nd trebuiau acordate i la plata lor efectiv.
Totodată, a fost obligat chematul n garan ie Ministerul Economiei i Finan elor aloce fondurile necesare achit rii drepturilor ne ti acordate reclaman ilor prin prezenta hot re și a fost respinsă ac iunea formulat de reclaman i mpotriva tului Consiliului Na ional pentru Combaterea Discrimin rii.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2007, reclamanții, care sunt judecători la Tribunalul Călărași, nu au beneficiat de creșteri salariale, ci prin Legea nr.45/2007 le-a fost acordat sporul de vechime, precizându-se în expunerea de motive a acestei legi că acordarea sporului respectiv este determinată în principal de obligarea pârâților prin hotărâri judecătorești la plata acestui spor, ce se acordă tuturor categoriilor profesionale în raport cu care s-a invocat discriminarea, și nu din considerentul privind creșterile salariale.
Din actele normative invocate de reclamanți în motivarea acțiunii lor, și în special nr.OG10/2007 în raport de care s-a solicitat a fi stabilite despăgubirile, rezultă că funcționarii publici, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și din alte unități din sistemul justiției, personalul contractual din sectorul bugetar, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, personalul didactic din învățământ, cu alte cuvinte aproape toate categoriile de personal din sectorul bugetar, au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007, în aceeași manieră legislativă în care au fost acordate creșterile salariale și în cursul anului 2006, prin aplicarea unor procente de creștere a salariului de bază de 2 ori în cursul unui an.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților prin neacordarea creșterilor salariale în cursul anului 2007, instanța a avut în vedere considerentele pentru care au fost acordate acestor categorii profesionale creșterile salariale și anume: acoperirea inflației anului 2007 și menținerea nivelului de trai corespunzător statutului acestora în societate. Totodată, a analizat situația în care se află reclamanții în raport cu aceste categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criticile tratamentelor diferențiate.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă și existența unei justificări obiective și rezonabile pentru excluderea unora de la acordarea drepturilor.
În raport de aceste aspecte, s-a constatat că motivele care au determinat creșterile salariale ale categoriilor socio-profesionale indicate în acțiunea reclamanților, categorii pentru care salarizarea se stabilește tot prin legi speciale, respectiv menținerea nivelului unei retribuții corespunzătoare muncii prestate ca urmare a inflației pe anul 2007 și a nivelului de trai corespunzător statutului acestor categorii în societate în același an, sunt considerente care justifică acordarea acelorași creșteri salariale și magistraților, discriminarea acestora fiind nejustificată în raport de aceste obiective ce au fost considerate temeinice pentru celelalte categorii de salariați bugetari.
Argumentele invocate de pârâtul Ministerul Justiției pentru a motiva excluderea magistraților de la creșterile salariale acordate celorlalți salariați din sectorul bugetar au fost privite ca nefondate.
Astfel, în ceea ce privește susținerea faptului că în cursul anului 2007 s-a acordat sporul de vechime magistraților și că acesta reprezintă o creștere salarială, instanța a reținut că motivele acordării acestui spor nu sunt cele avute în vedere pentru creșterile salariale acordate celorlalte categorii profesionale în 2007, sporul de vechime fiind acordat întrucât se pronunțaseră hotărâri judecătorești în acest sens tot pe motivul discriminării, iar de acest spor beneficiau toate categoriile de bugetari în raport de care se invocă discriminarea.
Cu privire la faptul că magistraților li se acordaseră creșteri salariale în 2006 și astfel se justifică neacordarea unor creșteri salariale și în 2007, instanța de fond a constatat că este nefondat și acest motiv de excludere întrucât și alte categorii de salariați bugetari în raport cu care s-a invocat discriminarea prin acțiune au beneficiat ca și magistrații în anul 2006 atât de creșteri ale salariului de bază, cât și de creșteri în cote procentuale în anul 2006 (ex. personalul contractual din sectorul bugetar prin art.1 și 2 din nr.OG3/2006 și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică prin art.2 din nr.OG3/2006 și Legea nr.331/15.11.2005) și totuși acestora li s-au acordat creșteri la salariile din anul 2007 (pentru exemplul dat: prin nr.OG10/2007).
Tribunalul a reținut că simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie socio-profesională (în speță a judecătorilor) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acesteia din drepturi recunoscute altor persoane aflate în situații similare.
Conform prevederilor nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul după care s-a făcut distincția pentru creșterile salariale în 2007 în sectorul bugetar este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust, fiind absurd și de neconceput a se accepta că inflația și creșterea nivelului prețurilor de consum afectează numai anumite categorii socio-profesionale, iar altele nu.
În raport de toate aceste considerente, prima instanță a constatat că, în cadrul categoriilor de salariați din sectorul bugetar, magistraților li s-a aplicat un tratament diferit în ceea ce privește creșterile salariale în anul 2007, în mod arbitrar și discriminatoriu, tratament bazat numai pe locul de muncă al acestora, respectiv categoria socio-profesională din care fac parte.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța a privit-o ca admisibilă, având în vedere dispozițiile art.1082 cod civil și art.161 alin.4 din Codul muncii și reținând că pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași sunt în culpă pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestei discriminări și implicit acordarea creșterilor salariale și magistraților.
În ceea ce privește pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât potrivit art.27 din nr.OG137/2000 în cazul în care partea posibilă victimă a discriminării se adresează direct instanței solicitând despăgubiri și restabilirea situației anterioare, judecarea cauzei se face cu citarea obligatorie a Consiliului ce are competența să se pronunțe cu privire la săvârșirea faptelor de discriminare, neputând însă să fie obligat la plata eventualelor despăgubiri.
Referitor la Ministrul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a reținut că acesta, conform art.19 din Legea nr.500/2002, are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, având deci calitate procesuală pasivă în virtutea calității de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite, cu precizarea că în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
Potrivit Legii nr.500/2002, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției s-a născut un raport juridic bugetar, în care unul dintre subiecte este Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar celălalt subiect este o instituție publică, respectiv Ministerul Justiției, care este finanțată integral de la bugetul statului, considerent pentru care a fost admisă acțiunea și față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ce a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta sentință, respingându-se totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției, motivele fiind încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că cțiunea care are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
În dezvoltarea criticii se arată că prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectorială care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite, astfel cererea nu poate fi soluționată de instanțele de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar depăși limitele puterii judecătorești.
În mod greșit reclamanții consideră că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție ar fi beneficiat de creșteri salariale în anul 2007, bazându-se pe faptul că nr.OG10/2007 face referire la anexele II și III din Legea nr.154/1998, întrucât prin efectul art.41 lit.c) din nr.OUG27/2006 au fost abrogate expres dispozițiile privind salarizarea magistraților de la instanța supremă cuprinse în Legea nr.154/1998.
Recurentul susține că în raport cu alte categorii profesionale nu poate fi reținută discriminarea, reclamanții neaflându-se într-o situație similară sau comparabilă cu a acestora, iar creșterile salariale acordate magistraților în anul 2006 prin mărirea coeficienților de ierarhizare, cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale depășesc nu doar rata inflației, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar. În aceste condiții, nu se mai impun alte creșteri salariale, iar decizia legiuitorului nu apare ca neconstituțională.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, prin încheierea din 04 iunie 2008, dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și a înaintat dosarul Curții de APEL PITEȘTI, față de dispozițiile încheierii nr.2761/06.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Proprietate Intelectuală în dosarul nr-, prin care a fost admisă cererea de strămutare a cauzei formulată de intimații persoane fizice.
Pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, cauza a fost înregistrată la data de 16.06.2008, iar prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 02 iulie 2008 s-a dispus preschimbarea termenului de judecată din data de 16 iulie 2008, la data de 02 iulie 2008.
Totodată, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță care prin decizia nr.2200 din 27 februarie 2009 declinat în favoarea Curții de APEL PITEȘTI competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, în raport de dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/11.06.2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PITEȘTI la data de 06.04.2009, sub nr-, cu termen de judecată la 05.05.2009.
Recursul declarat de pârât este nefondat.
Referitor la motivul de recurs privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești se constată că Tribunalul Călărași nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, și cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea pârâtului, în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
Curtea reține că prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 01.01.2007, 2% începând cu 01.04.2007 și 11% începând cu data de 01.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și judecătorilor, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurentul că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1. personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2. personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit, într-adevăr, creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul 2007.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între salariații bugetari.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Față de cele arătate, sentința instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.2323 din 08 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, intimați fiind re clamanții, G, și, pârâții CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și expert în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Mariana Stan, Nicoleta Simona
