Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.898/R-CM

Ședința publică din 07 Mai 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ion Rebeca

JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu

JUDECĂTOR 3: Paula Andrada

Grefier:

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.98/F-CM din 16.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.1126/2008, intimați fiind reclamanta, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, Bulevardul, nr.118, județul A, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:

CURTEA

Asupra recursului de față, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 24.03.2008, reclamanta a chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a finanțelor Publice A, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați primii doi pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sporul acordat de 20% și cel cuvenit de 30%, prevăzut de art.4 din OUG nr.27/2006.

S-a solicitat ca plata dreptului să se facă în raport de coeficientul de inflație, începând cu aprilie 2006 și pe viitor, iar despre acest drept, în carnetul de muncă să se efectueze cuvenitele mențiuni.

Cu privire la Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanta a solicitat obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, reclamanta îndeplinește funcția de judecător în cadrul Curții de APEL PITEȘTI, fiind încadrată ca magistrat la data de 01.01.1994, anterior acestei date, având o vechime de 13 ani în avocatură.

La majorarea indemnizației de încadrare, pârâții trebuiau să țină cont de sentința nr.23/21.02.2001, pronunțată de această C, și păstrată prin decizia nrr.2061/29.05.2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, prin care s-a recunoscut vechime în muncă și perioada cât reclamanta a fost avocat, asigurându-se astfel condiții pentru plata sporului de fidelitate de 30%.

efectelor hotărârii evocate a creat o situație discriminatorie reclamantei cu privire la plata dreptului salarial, întrucât la aceeași instanță funcționează un alt judecător ce se află într-o situație identică și căruia i-a fost recunoscut acest drept.

Tribunalul Argeș, în temeiul art.I din OUG nr.75/2008 a trimis cauza spre soluționare acestei instanțe, astfel că, prin sentința civilă nr.98 pronunțată la 16.10.2008 a fost admisă acțiunea reclamantei, în sensul că au fost obligați pârâții să plătească diferența dintre sporul de 20% și cel de 30% ce i se cuvine, începând cu data de 1.04.2006, despre acest drept urmând a face mențiunea în carnetul de muncă, pârâta Curtea de APEL PITEȘTI.

A fost respinsă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost supusă fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă unei diferențe de tratament în ceea ce privește plata sporului de fidelitate față de o altă persoană care se află într-o situație identică, încălcându-se astfel principiul nediscriminării reglementat de Constituția României și OG nr.137/2000.

Împotriva hotărârii a formulat recurs Ministerul Justiției, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia în mod greșit instanța de fond a reținut discriminarea, ignorând efectele unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat prin care s-a reținut că reclamanta nu beneficiază de acest drept.

De asemenea au fost încălcate dispozițiile art.4 din OUG nr.27/2006, atunci când s-a apreciat că intimata beneficiază de sporul de fidelitate pentru muncă efectivă în funcția de judecător.

Analizând recursul în limita motivului invocat se apreciază ca întemeiat, pentru argumentele ce urmează:

Reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului la plata majorării indemnizației de încadrare pentru vechimea în funcția de judecător prevăzută de art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006.

În raport de vechimea în magistratură s-a apreciat că sporul ce se cuvine a fi adăugat indemnizației de încadrare brută lunară este de 30% și nu 20%, cum din eroare au apreciat pârâții.

Potrivit art.4 alin.1și 2 din OUG nr.27/2006, judecătorii care au o vechime numai în această funcție de peste 20 de ani beneficiază de un spor de 30%, cu care se va majora indemnizația de încadrare brută lunară.

Cu privire la vechimea în muncă, între reclamantă și Ministerul Justiției s-a mai declanșat un litigiu soluționat prin hotărâri judecătorești diferite. Astfel, la data de 16.01.2001, reclamanta a contestat pe calea contenciosului administrativ Ordinul nr.2785 emis de Ministrul Justiției la data de 30.10.2000, pentru motivul că nu s-a luat în considerare întreaga vechime de 20 de ani pentru plata indemnizației în care era inclusă și perioada de 13 ani cât a îndeplinit funcția de avocat.

Curtea de APEL PITEȘTIa anulat ordinul mai sus arătat și a reținut în favoarea reclamantei existența sporului de 20% la indemnizația brută lunară, considerându-se că în noțiunea de vechime în magistratură trebuie să fie cuprinsă și perioada în care aceasta a fost avocat.

Sentința a fost păstrată de către instanța supremă prin decizia nr.2061, pronunțată la 29 mai 2001, împotriva căreia Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a formulat recurs în anulare.

Instanța supremă a admis recursul în anulare prin decizia nr.94, pronunțată la 23.09.2002 și a păstrat ordinul nr.2785/2000 al Ministerului Justiției, pentru argumentul că funcția îndeplinită de reclamantă înainte de a îndeplini funcția de judecător nu poate fi considerată ca vechime efectivă în magistratură, potrivit art.42 din Legea nr.92/1992 și nici ca vechime asimilată la care se referă același act normativ, problemă de drept ce a făcut obiectul dezbaterii de către Curtea Constituțională potrivit Deciziei nr.155/22.05.2002.

Urmare a soluției pronunțate de Curtea Supremă de Justiție, Ministrul Justiției la data de 24.02.2003 a emis Ordinul nr.526 prin care s-a dispus sistarea plății procentului pentru vechimea în muncă stabilit în favoarea intimatei - reclamante.

Împotriva acestui ordin, intimata a formulat acțiune la Curtea de Apel București, care prin sentința civilă nr.113 pronunțată la 17.01.2007 a respins acțiunea ca nefondată, reținând în considerentele acesteia că beneficiază de sporul de fidelitate prevăzut de art.4 din OUG nr.27/2006, numai persoanele care au vechime efectivă în magistratură ori vechime asimilată acesteia.

Cu putere de lucru judecat, atât instanța supremă, cât și Curtea de Apel București au dezlegat o problemă de drept privind condiția ce trebuie îndeplinită de către intimată pentru a beneficia de sporul la indemnizația brută lunară de 30%, prevăzută de art.4 din OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal, în sensul că, perioada în care intimata a îndeplinit funcția de avocat nu poate constitui vechime asimilată în funcția de magistrat.

Soluția pronunțată în dezlegarea acestei chestiuni de drept era obligatorie și pentru instanța de fond în vederea evitării pronunțării unei hotărâri contradictorii, așa după cum în mod judicios s-a apărat pârâtul în cauză, ignorarea acesteia fiind de natură a pronunța o hotărâre nelegală.

Motivarea soluției instanței de fond pe crearea unei situații discriminatorii la care a fost expusă reclamanta față de o altă persoană este, de asemenea, lipsită de relevanță juridică în raport de principiile reglementate de OG.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Potrivit acestui act normativ, prin discriminare se înțelege crearea unor situații dezavantajoase a unor persoane pe baza criteriilor prevăzute de art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, față de alte persoane în lipsa unor situații justificate din punct de vedere obiectiv.

În concepția legiuitorului sunt discriminatorii prevederile legale, criteriile sau practicile aparent neutre de natură să ducă la restrângerea ori înlăturarea unor drepturi li libertăți fundamentale.

Intimata - reclamantă a invocat ca situație discriminatorie o hotărâre judecătorească ce recunoștea în favoarea altei persoane un drept identic pentru o situație analogă, în care se afla și aceasta.

Practica judiciară neunitară nu se poate încadra în categoria prevederilor, criteriilor sau practicilor aparente neutre la care se referă dispozițiile art.2 pct.3 din OG nr.137/2000, fiindcă prin hotărâri judecătorești se soluționează conflicte de interese ce produc consecințe juridice numai cu privire la părțile aflate în conflict, fără a crea o situație de natură a avantaja ori dezavantaja terțe persoane pe criteriile la care se referă același text de lege.

Practica judiciară neunitară creată între instanțele judecătorești este o consecință inerentă a sistemului judiciar ce se bazează pe existența mai multor instanțe de fond, rolul și sarcina unificării acesteia având-o Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru toate aceste argumente, se va admite recursul, în baza art.312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.98/F-CM din 16.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.1126/2008, intimați fiind reclamanta, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, Bulevardul, nr.118, județul A, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.

Modifică sentința în sensul că respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată a reclamantei .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.

/4ex/27.05.2009

Jud.fond;,;

Președinte:Ion Rebeca
Judecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Pitesti