Pretentii civile. Speta. Decizia 901/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 901/R-CM

Ședința publică din 07 Mai 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător

JUDECĂTOR 2: Mariana Stan

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona

Grefier

S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI V IN CALITATE DE REPREZENTAT AL MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.533 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.

Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, iar în urma deliberării

s-a dat următoarea soluție:

CURTEA

Asupra recursurilor civile de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 05.05.2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, eclamanta a chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea, Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora în solidar la plata sumei de 1.700 lei reprezentând stimulentele financiare neacordate în luna decembrie 2005 prin Ordinul Ministerul Justiției nr.1921/2005, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 01 octombrie 2005 - 01 iulie 2007 avut calitatea de auditor de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii, calitate asimilată aceleia de magistrat, iar potrivit art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, pentru activitatea desfășurată, are dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.

În sintagma "remunerație" intră și stimulentele ca remunerație specială, altele decât drepturile salariale.

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 a fost aprobat un fond de stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani în sumă de 1700 lei.

Prin Hotărârea nr. 15/23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă, având în vedere că aceste stimulente au fost acordate preferențial unor magistrați, cu excluderea celorlalți.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii, susținând că prin acordarea stimulentelor nu au fost încălcate prevederile nr.OG 137/2000 și nici dispozițiile constituționale care privesc egalitatea cetățenilor, întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai a unei posibilități recunoscute de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordinul ministrului justiției.

Nu există niciun act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui salariat din sistemul justiției. Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin. (2) numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, criterii care sunt stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.

De asemenea, pârâtul a susținut că art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un tratament egal, se referă la exercitarea nediscriminatorie a drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție.

Protocolul nr. 12 adițional la Convenție, intrat în vigoare pentru România ulterior hotărârii, a consacrat interzicerea generală a discriminării cu referire la "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege", astfel că nu poate fi aplicat în speță, câtă vreme nu există niciun text legal care să recunoască dreptul la stimulente.

A mai arătat pârâtul că stimulentele nu intră în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum, în mod eronat, a stabilit Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în hotărârea invocată de reclamantă.

Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinabil potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, dintre care este de enumerat, în primul rând, existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de Ministerul Justiției și Libertăților în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare etc.

În acest sens, așa cum a prevăzut nr. 1921/C/2005, stimulentele au fost acordate cu respectarea prevederilor aplicabile la acea dată, respectiv art. 4 alin. (1) și (3) din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, aprobate prin nr. 2404/C/2004, publicat în Of. nr. 824/07.09.2004.

Alături de aceste criterii, a fost avut în vedere criteriul vechimii, care nu este unul nelegal și nici discriminatoriu, câtă vreme din sensul enumerării acestor criterii, raportat și la textul alineatelor următoare din art. 4 al Normelor Interne, rezultă că enumerarea are un caracter exemplificativ.

În conformitate cu art. 4 alin. (3) din Normele Interne, s-a ținut seama de obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiției și Libertăților, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative. În acest sens, ordonatorul de credite avea posibilitatea de a apela la criterii pe care le aprecia că ar corespunde acestor obiective generale, cu aplicarea criteriilor din art. 4 alin. (1) din Norme, în speță, optând pentru categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.

Pârâtul a precizat că, pentru aceste motive, nu toți judecătorii cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani au beneficiat de stimulente, criteriile predominante fiind cele enumerate în art. 4 alin. (1) din Norme, dar raportate la o categorie de personal delimitată prin criteriul vechimii, urmând ca, pe viitor, să se repartizeze stimulente și pentru alte categorii de personal care nu au fost incluse în nr. 1291/C/2005.

Prin sentința civilă nr.533/13.06.2008, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea și a obligat pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Justiției și Libertăților să plătească suma de 1700 lei reclamantei, reprezentând stimulente financiare, sumă ce va fi reactualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective.

A obligat pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze suma necesară plății.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:

Prin Hotărârea nr. 15/23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că au fost acordate stimulente financiare și judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani în sumă de 1700 lei, criteriul avut în vedere - vechimea în magistratură fiind un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii care au o vechime mai mare de 3 ani și îndeplinesc criteriile prevăzute de lege pentru a beneficia de drepturile salariale. Acest fapt constituie act de discriminare conform art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit.c), art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Vechimea în muncă nu constituie un criteriu dintre cele enumerate la art. 4 alin. 1 din Normele Interne invocate de Ministerul Justiției și Libertăților aprobate prin nr. 2404/C/2004 pentru evaluarea activității și performanței judecătorilor.

Prin aceeași hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că Ministerul Justiției și Libertăților trebuia să aibă în vedere la acordarea stimulentelor principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, fiind interzisă discriminarea în acordarea unor drepturi în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale.

Instanța de fond a reținut că reclamanta a avut calitatea de auditor de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii, calitate asimilată aceleia de magistrat în baza art. 17 alin. 5 din Legea nr. 303/2004.

Prin Hotărârea nr. 514/5 iulie 2007 Consiliului Superior al Magistraturii, reclamanta a făcut dovada că a absolvit examenul, fiind numită judecător în cadrul Judecătoriei Horezu, astfel că beneficiază de stimulente financiare acordate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/2005.

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/2005 a fost aprobat un fond de stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani în sumă de 1700 lei.

După cum s-a arătat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acest ordin este discriminatoriu față de judecătorii cu vechime mai mare de 3 ani care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de stimulente financiare.

În ceea ce o privește pe reclamantă, s-a reținut că perioada în care a avut calitatea de auditor de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii constituie vechime în magistratură, astfel că este îndreptățită la acordarea acestor stimulente.

Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.

Primul dintre recurenți critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:

- A invocat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că față de pretențiile reclamantei pentru perioada în care a avut calitatea de auditor de justiție, Ministerul Justiției nu are nicio obligație.

Potrivit art. 17 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, indemnizațiile auditorilor de justiție se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii.

Președintele Consiliului Superior al Magistraturii are calitatea de ordonator principal de credite, care poate fi delegată secretarului general, așa cum prevede art. 59 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

- Pe fond, se arată, s-a reținut greșit temeinicia pretențiilor reclamantei.

de justiție nu fac parte din categoria magistraților. Aceasta rezultă din prevederile art. 16 din Legea nr. 303/2004.

Drepturile bănești acordate acestora sunt strict și limitativ prevăzute de legea de organizare judecătorească.

Pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui drept de a primi stimulente. Este vorba doar de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului justiției.

nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege judecătorilor. Acordarea lor depinde de o multitudine de factori: existența unor sume în fondul cu destinație specială, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare.

financiare în discuție au fost acordate, așa cum a prevăzut Ordinul nr. 1921/C/2005, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) și (3) din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004, fiind avute în vedere rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale foarte bine sau bine, complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului, modul de realizare a acestora și celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă.

Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu are calitatea de ordonator principal de credite spre a fi obligat la virarea sumelor necesare efectuării plății.

Recursurile sunt fondate.

Argumentul reținut de instanța de fond în aprecierea temeiniciei pretențiilor reclamantei - respectiv asimilarea perioadei în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție vechimii în magistratură, în funcție de care au fost acordate judecătorilor stimulentele financiare prevăzute de Ordinul ministrului justiției nr. 1921/2005, nu este suficient.

În raport de scopul general al stimulentelor - promovarea performanțelor profesionale - criteriul vechimii în funcție - constituie o metodă neadecvată de atingere a acestuia.

Cu toate acestea, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 2, 4 și 5 rezultă că stimulentele trebuie acordate după criterii specifice activității propriu-zise de judecător, și nu celei vizând formarea profesională inițială prin stagii de practică în cadrul instanțelor, în vederea îndeplinirii funcției de judecător. Astfel, vor fi avute în vedere la stabilirea beneficiarilor rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei de serviciu, celeritatea în îndeplinirea acestora.

Aceste stimulente nu fac parte din salariul de bază, asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale și alte contribuții la fondurile speciale de stat. Altfel spus, constituie un adaos la indemnizație/salariu.

Or, bursa auditorilor de justiție, singurul drept bănesc de care beneficiază aceștia pentru activitatea desfășurată pe durata stagiului de practică, se stabilește conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările ulterioare, pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru magistrații stagiari.

financiare reprezintă un adaos bănesc distinct de indemnizația brută menționată mai sus. Aceasta din urmă rezultă din indemnizația de încadrare brută lunară la care se adaugă sporurile cu care va forma baza de calcul pentru stabilirea contribuției la bugetele speciale de stat.

Din aceste unghiuri de vedere, auditorii de justiție nu se află în situație de comparabilitate cu judecătorii spre a invoca principiul nediscriminării în ceea ce privește plata stimulentelor.

Având în vedere și faptul că indemnizația auditorilor de justiție se suportă din fondul constituit în bugetul Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum prevede art. 17 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, curtea va reține că soluția instanței de fond prin care au fost apreciate întemeiate pretențiile reclamantei și au fost obligați pârâții la plata stimulentelor, respectiv alocarea fondurilor necesare, este rezultatul greșitei aplicări și interpretări a dispozițiilor legale incidente în cauză.

În temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursurile și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V în calitate de reprezentat al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 533 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și pârâții TRIBUNALUL VÂLCEA și CURTEA DE APEL PITEȘTI.

Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

4 ex./19.05.2009

Jud.fond:

Președinte:Paulina Ghimișliu
Judecători:Paulina Ghimișliu, Mariana Stan, Nicoleta Simona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 901/2009. Curtea de Apel Pitesti