Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 9934/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -drepturi bănești-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9934
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Vicepreședinte Instanță
JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Elena Stan Judecător
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1164/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, lipsind recurenta pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Intimatul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței Tribunalului Mehedinți ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.02.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA O, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești pentru munca suplimentară depusă în perioada 2004 - 2007.
In motivarea acțiunii a arătat că în perioada menționată a lucrat în zilele de sâmbătă și duminică considerate sărbători legale. Nu i s-a acordat timp liber corespunzător în următoarele 30 zile, astfel că beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% conform art. 41 al.3 lit.c din CCM și că i s-a reținut și penalități din salariu.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2004 - februarie 2005, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, pentru munca suplimentară prestată în perioada februarie 2005 - octombrie 2007 (data încetării activității), reclamantul a fost plătit, potrivit dispozițiilor art. 35 al.3 din CCM, salarizarea s-a făcut în acord direct și în acord indirect, reclamantul încadrându-se în această ultimă categorie, având în vedere încadrarea sa ca reglor. In funcție de procentul de muncă stabilit prin Hotărârea nr.5/18.02.2005 a CA al SC SA, s-a aplicat și procentul de salarizare, iar reclamantul a fost salarizat în acord indirect în strânsă legătură cu producția realizată și deși producția realizată nu a fost de 100%, salariul s-a plătit în procent de 100%.
A mai arătat că prin acordul tacit realizat cu sindicatul, plata pentru orele suplimentare s-a efectuat prin acordarea tichetelor de masă, această variantă fiind dorită de salariați, deoarece c/val. tichetelor de masă nu se impozitează.
Pârâta a depus în copie înscrisurile de care a înțeles să se servească în apărare.
La cererea reclamantului s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care a avut ca obiective să verifice dacă pentru perioada 19 februarie 2005 și până la data încetării activității, reclamantul a prestat ore suplimentare, dacă a fost plătit pentru munca depusă, în caz contrar să se stabilească cuantumul orelor suplimentare prestate, actualizate în raport de indicele de inflație.
Expertiza contabilă a fost efectuată de expertul contabil, pârâta formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, expertul răspunzând la aceste obiecțiuni printr-un supliment.
Tribunalul Mehedinți prin sentința 1164/26 mai 2008 admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.021 lei brută și actualizată în raport de inflație, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, orelor efectuate în zilele de repaos săptămânal și sărbători legale în perioada martie 2005- octombrie 2007 și 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Conform expertizei contabile efectuată în cauză a rezultat din verificarea pontajelor că în perioada martie 2005 - august 2006, reclamantul prestat 360 ore suplimentare pentru care nu a fost plătit, cuantumul acestora în raport de indicele de inflație fiind de 2.021 lei brut.
Potrivit prev. art. 119 Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere, plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acesteia, iar potrivit art.120 Codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul corespunzător duratei acesteia.
Cum reclamantul a efectuat ore suplimentare care nu au fost compensate prin ore libere plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acestora, instanța a obligat pârâta să-i plătească suma de 2.021 lei, brută și actualizată în raport de inflație, stabilită prin raportul de expertiză și care a avut în vedere sporul prevăzut în CCM.
Faptul că s-au acordat în anumite perioade, tichete de masă, nu are nici o relevanță deoarece nu pot fi compensate cu orele suplimentare și pe de altă parte, din nici un act depus la dosar, nu rezultă că ar fi existat o asemenea înțelegere încheiată cu sindicatul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul a fost încadrat în muncă în funcția de reglor până în luna iunie 2006 și nu până în oct. 2007, cum a reținut în mod greșit instanța de fond, iar expertul a calculat drepturile bănești până în luna august 2006. La nivelul unității, potrivit dispoz. art. 35 alin. 3 din contractul colectiv de muncă, salarizarea s-a făcut în acord direct, stabilindu-se că va fi analizată lunar cheltuiala cu munca vie și în funcție de producția realizată.
Reclamantul a fost plătit pentru munca prestată în relația directă cu producția realizată, astfel încât pentru orele suplimentare efectuate, nu îi sunt datorate decât sporurile de 50%, respectiv 100 %.
În anul 2006 reclamantul nu a efectuat ore suplimentare, neexistând documente în acest sens, iar calculele realizate de expert sunt greșite, acesta luând ca bază de calcul salariul de bază și nu salariul realizat și de asemenea nu reține suma ce urmează a fi plătită pentru bugetele de asigurări sociale.
În concluzie, recurenta a arătat că recunoaște față de intimatul reclamant o datorie de 187,23 lei, pe care este de acord să o plătească, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a obligat pârâta să-i plătească reclamantului contravaloarea orelor suplimentare, a orelor efectuate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale în cuantum de 2021 lei, acesta reprezentând cuantumul orelor suplimentare pentru perioada martie 2005 - august 2006, dată până la care reclamantul a fost angajatul pârâtei.
Chiar dacă în dispozitivul hotărârii a fost precizată perioada oct. 2007, ca dată finală până la care pârâta a fost obligată la plata către reclamant a c/v orelor suplimentare, din analiza conținutului sentinței recurate rezultă că a fost avută în vedere, în realitate, perioada martie 2005 - august 2006, când reclamantul a prestat 360 ore suplimentare pentru care nu a fost plătit, fiind precizat în mod expres cuantumul acestor ore suplimentare.
De altfel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea orelor suplimentare a fost calculată doar pentru perioada martie 2005 - iulie 2006, fiind în cuantum de 1747 lei, suma finală de 2021 lei,reprezentând cuantumul final în urma aplicării indicelui prețurilor de consum.
La stabilirea acestor ore suplimentare, expertul a avut în vedere în mod corect documentele de personal, pontajele, contractul colectiv de muncă și ștatele de plată pe perioada 2005 - 2006, din pontajele pentru perioada martie 2005 - aug. 2006 extrăgându-se zilele lucrate suplimentar și care nu se regăsesc în ștatele de plată, iar conform contractului colectiv de muncă înregistrat la M - cu nr. 59/2005, orele suplimentare se plătesc 100 % până la 120 de ore/om/an, iar ceea ce depășește cu 50 %. Această ultimă prevedere este contrară dispozițiilor art. 120 alin.2 din Codul muncii, care prevede că procentul nu poate fi mai mic de 75 %, astfel încât a fost aplicat acest spor minim de 75 % prevăzut de Codul muncii.
În privința motivului de recurs privind aplicarea hotărârii nr.5/2005 a CA al pârâtei, se reține că aceasta privește cheltuielile cu munca vie și în funcție de producția realizată lunar, ori acțiunea formulată de reclamant și respectiv obiectul cauzei are în vedere c/v orelor suplimentare, a orelor efectuate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale.
Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect cuantumul acestor ore suplimentare, pe baza concluziilor raportului de expertize efectuat în cauză, care a detaliat modul de calcul al sumelor, pe baza actelor puse la dispoziție de pârâtă. La acest raport de expertiză, pârâta a formulat obiecțiuni, la care de asemenea expertul a răspuns, instanța însușindu-și în final cuantumul sumelor reținute de către expert. Au fost respectate astfel dispoz. art. 201 și urm. cod pr.civ. privind modul de efectuare a raportului de expertiză, astfel încât nu se impune casarea cu trimitere pentru refacerea acestui raport, nefiind incident vreun motiv de casare prev. de art. 312 alin. 3 sau 5 cod pr.civ.
De altfel, la instanța de fond pârâta a recunoscut că datorează suma de 563,18 lei pentru ore suplimentare, sumă pe care ulterior a majorat-o în recurs la 187,23 lei. În privința faptului că expertul nu a reținut în calculele sale sumele ce trebuie plătite de salariat pentru bugetele de asigurări sociale, se reține că instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 2021 lei brută și actualizată în raport de inflație.
In raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că în cauză au fost aplicate în mod corect dispozițiile art. 119 și 120 Codul muncii, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod pr.civ. recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 cod pr.civ. pârâta va fi obligată să-i plătească intimatului suma de 70,11, lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1164/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul,
Obligă recurenta pârâtă la 70,11 lei RON cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
2 ex/4.12.2008
Tehn.red.
Președinte:Mihaela CotoraJudecători:Mihaela Cotora, Dorina Stoichin, Elena Stan
