Completare dispozitiv sentință. Speță. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2432/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 18
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentele reclamante, - și împotriva deciziei civile nr. 981 din 30.10.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentele reclamante și personal și asistate de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 48 emise de Baroul București -Cabinet Individual, același avocat reprezintă și recurenta reclamantă în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, lipsind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentelor reclamante declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentelor reclamante solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de ca nefondat; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 93, art. 105 alin. 2 și art. 108 alin. 3 Cod de procedura civilă.
În speță, deși reclamantele și-au ales domiciliul la sediul, nu s-a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel că, potrivit dispozițiilor legale menționate, comunicarea sentinței instanței de fond trebuia să se facă și la domiciliul părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr-, reclamantele, și l-au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1.650 mp. situat în B,-, sector 3, prin uzucapiunea de lungă durată și asupra construcției edificate pe teren compuse din trei camere, bucătărie, baie, WC și magazine, prin accesiune imobiliară.
Prin sentința civilă nr. 9525 din 23 octombrie 2008, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis acțiunea precizată, formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâtul; a constatat că reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 2.213 mp. situat în B,-, sector 3 și în extravilanul comunei, județul I, identificat pe anexa 1 la raportul de expertiză completat de expertul, între punctele A-B-C-D-E-I-J-K-L-M-N-O-P-G-H-F-A-B, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani; a constatat că reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe teren și anume, casă de locuit (compusă din trei camere, sală, bucătărie, baie și WC serviciu) și anexa gospodăreasca (magazine), prin efectul accesiunii imobiliare și a act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr- reclamantele, și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul, în temeiul art. 2812Cod de procedură civilă, completarea sentinței civile nr. 9525 din 23 octombrie 2008 în sensul că instanța să se pronunțe și cu privire la suprafața de teren de 257 mp a cărei existență a fost reținută de instanță din concluziile raportului de expertiză, descrisă la fila trei a hotărârii. Au precizat reclamantele că suprafața de teren de 257 mp la care fac referire, conform raportului de expertiză, este amplasată în continuarea suprafeței de teren de 2.213 mp. și este situată în B, sector 3 (respectiv la limită), iar suprafața de teren de 2.213 mp face parte din Județul I, comuna.
Prin sentința civilă nr. 7086 din 11 iunie 2009, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis cererea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâtul și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 9525 din 23 octombrie 2008 pronunțate în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 3 B cu următoarea dispoziție: a constatat că reclamantele au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 257 mp situat în-, sector 3, B, identificat pe anexa 1 la raportul de expertiză completat de expertul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică, terenul în suprafață de 257 mp este situat în sectorul 3, iar terenul în suprafață de 2.213 mp se află în continuarea acestuia, însă situat pe teritoriul comuna, județul Prin concluziile sentinței civile, instanța a reținut îndeplinite condițiile uzucapiunii cu privire la ambele suprafețe de teren, iar acțiunea reclamantelor a fost admisă în totalitate, însă prin dispozitiv instanța nu s-a pronunțat cu privire la terenul în suprafață de 257 mp situat în-, sector 3,
Potrivit dispozițiilor art. 2812alin. 1 Cod de procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Așa fiind, față de cele expuse, și văzând dispozițiile legale evocate, instanța constatând că prin sentința civilă nr. 3951 din 06 iunie 2007, nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantelor cu privire suprafața de teren de 257 mp a cărei existență a fost reținută de instanță din concluziile raportului de expertiză, a apreciat cererea de completare a hotărârii ca întemeiată.
Astfel, văzând și dispozițiile legale evocate, precum și dispozițiile art. 1837 cod civil și art. 1846 alin. 1 Cod civil, instanța a admis cererea și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 9525 din 23 octombrie 2008 pronunțate în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 3
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 23 iulie 2009 declarat apel pârâtul, care a fost înregistrat la data de 25 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 981 din 30 octombrie 2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul și a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a respins cererea de completare a hotărârii ca tardivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apel a reținut că, prin cererea de apel, s-a invocat de către apelant nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 2812Cod de procedură civilă pentru formularea cererii de completare a unei hotărâri judecătorești și care este, conform textului legal menționat, același în care se poate declara apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Tribunalul a constatat că în mod corect apelantul a observat că acest termen este unul imperativ, similar ca natură cu cel la care face trimitere textul de lege, respectiv cel de declarare a căii de atac.
Așadar, întrucât în cauză termenul a cărei nerespectare este unul legal, imperativ (înăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură) și absolut (afectând chiar valabilitatea actului de procedură), tribunalul a reținut că sancțiunea care intervine în cazul nerespectării unui astfel de termen este aceea a decăderii, prevăzută de art. 103 alin. 1 Cod de procedură civilă. Invocarea acestei sancțiuni se poate face de către oricare dintre părți sau chiar de instanță din oficiu în cazul termenelor reglementate printr-o normă imperativă, cum este cea care stabilește acest termen în cazul art. 2812Cod de procedură civilă, pe toată perioada procesului, iar în apel fără a fi necesar ca această decădere să se fi invocat în fața primei instanțe (în termen) și respinsă, această condiție fiind aplicabilă numai în ceea ce privește termenul stabilit printr-o normă dispozitivă.
De asemenea, tribunalul a considerat că apărările intimatelor din cuprinsul întâmpinării, referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 108 alin. 3 Cod de procedură civilă și la condiția probării vătămării suferite de apelant nu pot avea vreo relevanță în cauză.
Astfel, în ceea ce privește art. 108 alin. 3 Cod de procedură civilă, este de observat că acesta stabilește momentul până la care se poate invoca nulitatea ce afectează un act de procedură, fiind deci un text aplicabil în cazul invocării unei astfel de sancțiuni. Or, în cauză, astfel cum s-a arătat deja, s-a invocat nerespectarea unui termen imperativ, nerespectare de natură a atrage decăderea, sancțiune diferită și distinctă de cea a nulității, aceasta din urmă afectând un act de procedură întocmit fără respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru validitatea lui.
Singurul aspect comun al dispozițiilor legale invocate cu sancțiunea decăderii îl reprezintă faptul că acestea stabilesc un termen până la care nulitatea relativă a unui act de procedură ar putea fi invocată, nerespectarea acestui termen atrăgând în mod evident sancțiunea decăderii.
Așa fiind, de asemenea, susținerile intimatelor legate de vătămarea pe care apelantul ar fi suferit-o prin pronunțarea hotărârii de completare peste termenul prevăzut de lege pentru formularea unei cereri în acest sens reprezintă aspecte ce nu pot fi luate în considerare, câtă vreme decăderea reprezintă o sancțiune ce intervine (prin constatarea ei de către instanță) fără a fi condiționată de existența vreunei vătămări suferite de partea care o invocă, situație specifică numai sancțiunii nulității actelor de procedură.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 25 noiembrie 2009 au declarat recurs reclamantele, și, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 04 decembrie 2009.
În motivare, au arătat că decizia civilă nr. 981 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă este nelegală, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în speță a dispozițiilor art. 93, art. 105 alin. 2 și art. 108 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Recurentele au solicitat să se constatate că sentința civilă nr. 9525 din 23 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Sectorului 3 B nu le-a fost comunicată, astfel că cererea de completare a dispozitivului sentinței din data de 19 mai 2009 fost formulată în termenul legal.
Astfel, deși prin cererea de chemare în judecată recurentele și-au indicat domiciliile, hotărârea a fost comunicată doar la sediul " " în-, - 18,. 3,. 86, sector 4.
Potrivit art. 93 Cod de procedură civilă: "în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții".
În speță, deși s-a ales domiciliul la sediul " ", nu s-a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel că, potrivit dispozițiilor legale menționate, comunicarea trebuia să se facă și la domiciliul recurentelor.
De altfel, procedura de comunicare s-a făcut prin afișare la sediul cabinetului de avocatură, la data comunicării nefiind nicio persoană care să primească hotărârea.
Pe de altă parte, potrivit art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale - se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea lor".
Este vorba așadar despre o cauză de nulitate relativa - actul urmând a fi înlăturat doar dacă partea care invocă aceasta nulitate a suferit o vătămare prin acel act.
Or, în cauză, sentința civilă nr. 7086 din 11 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B nu i-a pricinuit lui nicio vătămare, acesta fiind chemat în judecată în calitatea sa de moștenitor al lui, suprafața de teren de 257 mp situată în-, sector 3, B nu s-a aflat niciodată în posesia acestuia, astfel că acesta nu a suferit niciun prejudiciu sau vreo vătămare prin completarea dispozitivului sentinței civile nr. 9525 din 23 octombrie 2008 pronunțate în dosarul nr-.
De altfel, în timpul judecării cauzei ce a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Sectorului 3 B (în care s-a pronunțat sentința civila nr. 9525 din 23 octombrie 2008) nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată și nu a declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de instanță.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele și au arătat că au domiciliul în B,-, sector 3, iar reclamanta a arătat că are domiciliul în B,-, -. 1,. 5,. 42, sector 2. Totodată, cele trei reclamante au arătat că își aleg domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului Individual de Avocatură " " - B,-, -18,. 3,. 86, sector 4. Astfel cum rezultă din dovezile de predare aflate la dosar, întocmite la data de 27 noiembrie 2008, sentința civilă nr. 9525 din 23 octombrie 2008, cărei completare au solicitat-o ulterior, le-a fost comunicată la adresa B,-, -18,. 3,. 86, sector 4, fără nicio mențiune suplimentară.
Potrivit art. 93 Cod procedură civilă: "Dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții".
În cazul în care partea face referire la o formă de exercitare a profesiei de avocat fără personalitate juridică, cum este cea a cabinetului individual de avocatură, interpretarea acestui act de procedură în conformitate cu voința sa internă, conform art. 977 Cod civil, conduce la concluzia că a avut în vedere primirea actului de către oricare dintre avocați, respectiv titulari, colaboratori sau salarizați în cadrul profesiei.
Prin urmare, în cauză, reclamantele au indicat implicit persoana/persoanele însărcinate cu primirea actelor de procedură, determinabile pe baza elementului de referință indicat în acțiune, acestea fiind titularul cabinetului individual de avocatură și eventualii avocați colaboratori ai acestuia.
În aceste condiții, nu era necesară comunicarea hotărârii la domiciliile reclamantelor, potrivit art. 93 teza finală Cod procedură civilă, însă era obligatorie menționarea în procesul verbal întocmit în condițiile art. 100 Cod procedură civilă a cabinetului individual de avocatură însărcinat de către acestea prin acțiunea introductivă cu primirea actelor de procedură, mențiune prevăzută la alin. 1 pct. 4 al articolului în discuție sub sancțiunea nulității exprese, conform art. 100 alin. 3 Cod procedură civilă.
Având în vedere că în lipsa acestui element comunicarea sentinței civile nr. 8525/23.10.2008 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr-, ca act de procedură, este lovită de nulitate, termenul prevăzut de art. 2812Cod procedură civilă pentru formularea unei cereri de completare a dispozitivului acesteia nu a început să curgă până la momentul la care reclamantele și-au exercitat acest drept, respectiv 19 mai 2009.
Pe de altă parte, împrejurarea că procedura de comunicare s-a făcut prin afișare la sediul cabinetului de avocatură, la data comunicării nefiind nicio persoană care să primească hotărârea nu vine în contradicție cu nicio dispoziție legală.
De asemenea, în cazul termenelor imperative, dacă partea face actul de procedură după expirarea termenului, actul respectiv este nul, dar în acest caz nulitatea nu intervine ca un efect imediat al încălcării normelor legale imperative, ci ca o consecință a decăderii (sancțiune specifică pentru aceste termene). Nulitatea care intervine într-o asemenea situație privește condițiile externe ale actului de procedură și deci nu se încadrează în prevederile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel cănu estcondiționată de existența unei vătămări.
Față de aceste considerente, reținând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii neobservând nerespectarea prevederilor art. 100 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și faptul că prin respingerea cererii de completare a hotărârii ca tardivă tribunalul a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 315 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentele - reclamante, și împotriva deciziei civile nr. 981 din 30 octombrie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red./.,
2 ex./19.02.2010
-3.-;
Jud.3.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
