Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5997/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.118/
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER: - -
********************
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți: CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A - INSTITUȚIA PRIMARULUI și COLEGIUL NAȚIONAL "Al. " din A, împotriva sentinței civile nr. 927 din data de 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T - în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv pentru reclamanții: -, -, și și cu intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenții-pârâți: Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Colegiul Național "Al. " din A, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T - în numele și pentru membrii săi de sindicat, reclamanții: -, -, și și intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar, prin serviciul "Registratură", la data de 05.01.2010, întâmpinare la motivele de recurs formulate de către recurentul-pârât Colegiul Național "Al. " din A, în dublu exemplar, la care s-a atașat împuternicirea avocațială de reprezentare, precum și dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, cu precizarea că, pe această cale, s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod proc.civilă.
De asemenea, se mai arată că și recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, prin motivele de recurs formulate în cauză, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că în cauză atât recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, cât și intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T - în numele și pentru membrii săi de sindicat au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 927 din data de 15.05.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al județului
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T - în numele și pentru membrii de sindicat, respectiv pentru reclamanții: -, -, și, împotriva pârâților - Colegiul Național "AI. " din A, Consiliul Local al Municipiului A, Instituția Primarului Municipiului
Ca urmare, a obligat pe pârâți, să plătească reclamanților, diferențele salariale rezultate din acordarea tranșelor suplimentare de salarizare, prevăzute de art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 12.01.2006 - 04.02.2008, cu actualizare la data plății.
Totodată, a respins, ca nefondată, acțiunea pentru perioada 04.02.2008 - 15.05.2009 și a respins și acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată, către reclamanți, în sumă de 400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâții Consiliul Local A și Primarul Municipiului A au fost găsite neîntemeiate.
Astfel, a reținut că Primarul Municipiului A, în calitate de autoritate executivă, are obligația de a aduce la îndeplinire plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât acestea fac parte dintr-un capitol distinct din bugetul local, respectiv din cheltuielile de personal care beneficiază de prioritate în bugetul local.
A mai reținut că, pe de altă parte, primarul este cel care poartă responsabilitatea întocmirii propunerii de buget local.
Ca urmare, a considerat prima instanță, nici împrejurarea că aprobarea bugetului local este atributul consiliului local, în condițiile în care acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune, nu justifică susținerea că n-ar dispune de calitate procesuală pasivă.
În consecință, având în vedere și faptul că Primarul, în calitatea sa de ordonator de credite, are sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare, precum și în raport de dispozițiile art. 63 alin. 1 lit. c) și alin. 4 din Legea nr. 215/2001, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată excepția, atsfel că a respins-o ca atare.
Referitor la pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, prima instanță, în raport de dispozițiile art. 15 și art. 19 din Legea nr. 273/2006 și de dispozițiile art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, a constatat că acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice.
Ca atare, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local A și Instituția Primarului
Însă, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T, invocată din oficiu de instanță, a constatat că aceasta este întemeiată, reținând în acest sens că, potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Cum, din analiza acestui text de lege, rezultă că ordonator de credite este Consiliul Local în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, prima instanță a constatat că pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată, pentru considerentele următoare:
A constatat că membrii de sindicat sunt încadrați la Colegiul Național "AI. " din A, în funcția de profesor, cu o vechime în învățământ cuprinsă între 32 și 43 ani, astfel cum rezultă din adeverințele existente la filele 7 - 22 din dosarul de fond.
A avut în vedere dispozițiile art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997, modificată, potrivit cărora personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ; acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare.
Din dispozițiile art. 50 alin. 1 și alin. 2 rezultă că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv: tranșe de vechime la salarizare și tranșe de vechime suplimentare.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente în stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare care crește progresiv și, prin urmare, diferă de la o tranșă de vechime la alta, precum și valoarea de referință sectorială.
Ca atare, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat " tranșă suplimentară", însoțit de o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ.
Apreciind că, în cauză, tranșele de vechime stabilite prin nr.HG 467/1997 nu includ, pentru perioada 2005 - 2007, în rezultanta finală, salariul acordat și tranșele de vechime reprezentând creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, deoarece actele normative în vigoare, din perioada menționată, respectiv nr.OUG 68/2009, nr.OUG 18/2005, nr.OG 4/2006, nr.OG 11/2007, fac precizări numai cu privire la nivelul coeficienților de multiplicare și la valoarea de referință, instanța de fond a constatat că acțiunea este întemeiată, însă numai în parte.
Astfel, întrucât prin nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ se precizează că în anul 2008 nu se mai aplică prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, creșterile de 1/25 fiind cuprinse în coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții: Colegiul Național "AI. " din A, Consiliul Local A și Instituția Primarului A la plata diferențelor salariale rezultate din acordarea tranșelor suplimentare de salarizare prevăzute de art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997, doar pentru perioada 12.01.2006 - 04.02.2008, cu actualizare la data plății. Pentru perioada 04.02.2008 - 15.05.2009 - data pronunțării prezentei acțiuni - în raport de dispozițiile nr.OG 15/2008, a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, astfel că a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A și Colegiul Național "Al. " din A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor lor de recurs, recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiuluiarată că, prin sentința civilă nr. 927 din data de 15 mai 2009, au fost obligați la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani activitate în învățământ, pe o perioadă de 3 ani anterioară formulării acțiunii, respectiv de la data îndeplinirii criteriilor de acordare și până la data pronunțării sentinței, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997, către reclamanții: -, -, prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Temeiul legal, considerat de către instanța de fond a fi aplicat în cauză, l-a constituit art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997. Recurenții-pârâți consideră, însă, că prima instanță a procedat eronat când a considerat că aceste drepturi pot fi acordate în baza acestor acte normative, deoarece:
Acțiunea a fost promovată în neconcordanță cu situația de fapt, unitățile școlare au făcut aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997, în ceea ce privește plata integrală a sumelor bănești corespunzătoare tranșelor suplimentare de vechime în învățământ, respectiv pentru 30, 35 și peste 40 de ani.
Drepturile bănești corespunzătoare au fost incluse în grilele de salarizare, stabilite prin acte normative, iar cuantumul bănesc al fiecărei tranșe a fost determinat prin modalitatea de calcul prevăzută de dispozițiile art. 50 alin. 1 Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora:"(1)Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35, și 40 de ani de activitate în învățământ.", iar conform alin. 2 al aceluiași articol:"(2) Pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.".
Față de aceste dispoziții legale, recurenții-pârâți susțin că procentul de 1/25 nu se aplică de două ori, nu este un adaos peste modul de calcul arătat.
Consideră că, în aceste condiții, raționamentul invocat nu reflectă realitatea, încercându-se obținerea unei hotărâri judecătorești care implică dubla plată, în afara legii.
Atrag atenția, totodată, că actele normative cuprinzând grilele de salarizare sunt în vigoare, nu au fost anulate sau modificate pe cale administrativă sau judecătorească, ele producându-și efectul și astăzi.
Pentru aceste motive, recurenții-pârâți solicită instanței exercitarea rolului activ în clarificarea aspectelor de fapt și de drept ale cauzei, întrucât s-au pronunțat, de către alte instanțe judecătorești, hotărâri care consfințesc erori față de realitatea prezentată.
Precizează că prevederile din ultimul act normativ, respectiv din nr.OG 15/2008 clarifică faptul că s-a inclus procentul de 1/25 în tranșe de vechime suplimentare, modul de calcul a fost aplicat consecvent și, prin urmare, acest procent de 1/25 a fost aplicat încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997, ci nu de la aplicarea ordonanței precizate - nr.OG 15/2008 - spre a se trage concluzia că anterior anului 2008 nu a fost aplicat același mod de calcul.
Recurenții-pârâți consideră că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/2009 a bugetului de stat, sursa principală de finanțare o reprezintă bugetul de stat, prin defalcările de TVA (art. 5 pct. 3 lit. a), sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată fiind destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar.
În motivarea, în drept, a cererii lor de recurs, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin recursul formulat, recurentul-pârât Colegiul Național "Al. " dinsolicită să se constate lipsa calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T pentru următoarele motive:
- Acțiunea nu este semnată și nici ștampilată de conducerea persoanei juridice a sindicatului în calitate de pretins reprezentant legal;
- Nu se face dovada calității de membru de sindicat, prin acte oficiale emanate de la persoana juridică - Sindicatul Învățământ Preuniversitar T;
- Tabelul completat de reclamanți nu este actualizat, la data acțiunii purtând o dată cu aproximativ 1 an anterior;
- Acțiunea nu este pornită de sindicatul persoană juridică din școală, de la nivelul angajatorului, ci de un sindicat județean cu structura de federație care, în opinia recurentului, nu poate formula, în accepțiunea art. 28 din Legea nr.54/2003, acțiuni revendicative derivate din contractele individuale de muncă, încheiate cu unitatea școlară;
- Prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramură.
Recurentul-pârât Colegiul Național "Al. " din A susține că, prin efectul sentinței instanței de fond, recurenții au fost obligați în mod neîntemeiat și nelegal la plata tranșelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, după caz, conform prevederilor art. 50 alin. 1și alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Susține că obligarea recurenților s-a dispus în condițiile în care plata drepturilor solicitate a fost efectuată în cadrul salariului funcției de bază, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În consecință, colegiul recurent consideră că, prin aplicarea sentinței atacate, se înfăptuiește dubla plată a tranșelor de vechime premenționate și se vor crea prejudicii materiale fondurilor bugetare de salarizare ale învățământului, privind pe cei 8 reclamanți pentru care s-a admis acțiunea de obligare la plată, pentru perioada 27.03.2006 - 04.02.2008, estimându-se un efort bugetar de aproximativ 250 milioane lei vechi la nivelul școlii și localității, în condițiile austerității financiare și imposibilității asigurării veniturilor la nivelul cheltuielilor.
Invocă dispozițiile art. 48 și următoarele din Legea nr. 128/1997, conform cărora salariul funcției de bază al personalului didactic de predare se stabilește pe coeficienți de multiplicare, ținându-se seama de nivelul de studii, grade didactice pe tranșe de vechime în învățământ, astfel: până la 2 ani, 2 - 6 ani, 6 - 10 ani, 10 - 14 ani, 14 - 18 ani, 18 - 22 ani, 22 - 25 ani, 25 - 30 ani, 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani.
Susține că se observă includerea tranșelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, în funcție de care se stabilește salariul funcției didactice de bază, la care se adaugă alte drepturi bănești cum sunt: spor mediu rural, spor învățământ simultan, spor de vechime în muncă.
Arată că fiecărei tranșe de vechime îi corespunde un cuantum bănesc, ce reprezintă o creștere față de tranșa anterioară și că tranșele suplimentare de vechime în învățământ de peste 30, 35, 40 ani, reprezintă în succesiune, o creștere cuprinsă în coeficienții de multiplicare de la o tranșă la alta, în grilele progresive de salarizare înscrise în actele normative din perioada revendicată, respectiv: Ordonanțele Guvernului României nr. 68/2004, nr. 138/2005, nr. 4/2006, nr. 11/2007 și nr.15/2008.
Prezintă, în susținerea motivelor de recurs invocate, un calcul detaliat pe o categorie de personal, care consacră procedeul unic de determinare a cuantumului bănesc al tranșelor suplimentare pentru vechimea învățământ de 30, 35,40 ani, astfel:
OUG-5/2008-ianuarie
învățător 25-30 30-35 35-40 peste 40
gr. did. 1.286 1 1.359 1.424 1.481
Arată că se poate observa că, deși Ordonanța nr. 15/2008 precizează, în art. 5, asigurarea creșterii de 1/25 a coeficientului față de tranșa anterioară, în realitate creșterea este mult mai mare și anume:
- 1/25 din 1286 = 51,44
- salariul tranșei 30 - 35 ar trebui să fie 1286 + 51,44 = 1337,44, acesta fiind în grila de 1359, există o creștere mai mare cu 21,56 lei în plus față de 1/25.
- salariul tranșei 35 - 40 ar trebui să fie 1/25 din 1337,44 = 53,4976
1337,44 + 53,50 = 1390,94; acesta fiind în grilă de 1424, există și aici o creștere mai mare cu 33,06 în plus față de 1/25.
- salariul tranșei peste 40 ani ar trebui să fie 1/25 din 1390,94 = 55,6376
1390,94 + 55,64 = 1446,58; acesta fiind în grilă 1481, există și aici o creștere de 34,42 în plus față de 1/25.
Mai susține că se poate observa că prevede OUG o creștere a salariului tranșelor suplimentare mult mai mare decât 1/25, cum prevede art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Pornind de la.OUG nr. 15/2008, colegiul recurent prezintă calculul, prin același procedeu unic de aplicare a 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128 /1997, astfel cum s-a pus în aplicare prin nr.OG 4/2006, la aceeași categorie de personal și anume:
- nr.OG 4/2006 - ianuarie:
învățător 25-30 30-35 35-40 peste 40
gr. did. 909 963 1011 1053
Și aici, arată recurentul-pârât Colegiul Național "Al. " din A, se poate observa creșterea între tranșe a salariului, ca fiind mult mai mare decât 1/25, cum prevede art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997:
- salariul tranșei 30 - 35 ar trebui să fie 1/25 din 909 = 36,36
909 + 36,36 = 945,36; acesta fiind în grila 963 exista o creștere mult mai mare și anume 17,64 în plus față de 1/25;
- salariul tranșei 35 - 40 ani ar trebui să fie 1/25 din 945,36 = 37,8144 945,36 + 37,81 = 983,17; acesta fiind în grilă de 1011, există o creștere mult mai mare și anume 27,83 în plus față de 1/25;
- salariul tranșei peste 40 ani ar trebui să fie 1/25 din 983,17 = 39,3268 983,17 + 39,33 = 1022,50; acesta fiind în grilă de 1053 există și aici o creștere mult mai mare cu 30,50 față de 1/25 cum prevede art.50 alin 1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Consideră că se poate constata că, potrivit evoluției în timp, rotunjimea efectuată conform legii, în avantajul persoanei, a condus la o creștere mult mai mare a plății tranșelor suplimentare incluse în salariul de bază, decât beneficiul prevederilor art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997, respectiv s-au aplicat pe toată perioada revendicată în acțiune prevederile art. 50 alin. 1 și alin. 2, care sunt aplicate constant de la intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997 și în prezent.
Concluzionând, arată colegiul recurent, cuantumul bănesc cuprins în grilele de salarizare, coeficienții de multiplicare ce corespund tranșelor de vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, a fost determinat prin aplicarea procedeului de calcul unic prevăzut la art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, în sensul că s-a aplicat procentul de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare.
Invocă dispozițiie art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997 potrivit cărora:
"(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime."
Susține că instanța de fond a eludat prevederile legale, inclusiv valoarea de adevăr a cuantumului bănesc corect determinat prin calcul, cuprins în grile (anexe ale actului normativ) și a dispus plăți suplimentare necuvenite, nedatorate, cunoscut fiind că actele administrative normative și anume, Ordonanțele aprobate prin lege, menționate la litera a), nu au fost anulate sau modificate pe calea procedurilor legale, în privința cuantumului grilelor corespunzătoare tranșelor de vechime și, totodată, nu s-au pronunțat nici decizii ale Curții Constituționale privind nelegalitatea ordonanțelor sau legilor adoptate, care să vizeze greșita aplicare a legii, în privința calculelor grilelor de salarizare.
Arată că din efectuarea unei simple operațiuni de înmulțire a coeficientului tranșei anterioare cu 1/25 rezultă un coeficient de multiplicare înscris în lege și aplicat, care nu numai că asigură minimul de 1/25, dar și o creștere superioară acestui procent, sume suplimentare, rezultate prin rotunjire în beneficiul persoanei.
Recurentul mai arată că nu s-a invocat excepția de nelegalitate a unor prevederi incidente în cauză, din anexele care cuprind grilele de salarizare ale actelor normative și în funcție de care s-au efectuat plățile în toate unitățile școlare, inclusiv de către instituția de învățământ, Grădinița de copii nr. 7 de Vede, în calitate de pârât în cadrul procesului civil.
Cu titlu de exemplu, solicită a se compara coeficienții de multiplicare următori, din nr.OG 4/12.01.2006 în cazul profesorului din învățământul preuniversitar cu gradul didactic I: 25 -30 ani vechime în învățământ - 5,450 (coeficient de multiplicare), 30 -35 ani vechime în învățământ - 5,735 (cm), 35 - 40 ani vechime în învățământ 6, 048 (cm), peste 40 ani vechime în învățământ 6,366 (cm).
Arată că se observă creșterea progresivă de la un coeficient de multiplicare la altul, de la o tranșă la alta, care a asigurat plata salariului reclamanților din acțiune în concordanță cu prevederile legale, asigurând creșterea de 1/25.
Instanța nu-și poate întemeia deducția neplății drepturilor bănești solicitate cu titlu de tranșe de vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, pe mențiunea că, în Ordonanța Guvernului României nr. 15/2008, art. 5 alin. 2 se prevede că: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscuta de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de aniși peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".Arată că această mențiune este o normă precizatoare, clarificatoare, lămuritoare și nu trebuie înțeleasă în sensul că în anii precedenți nu s-a aplicat același mod de calcul.
Colegiul recurent mai consideră că faptul că, în actele juridice normative, respectiv în Ordonanța nr. 18/2005, nr. 4/2006, nr. 11/2007 nu se face precizarea expresă că, în privința cuantumului bănesc reprezentând suma de bani corespunzătoare tranșelor de vechime suplimentare în învățământ de peste 30, 35, 40 ani, s-a aplicat procedeul unic de calcul, constând în creșterea de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare, nu poate întemeia convingerea instanței că nu s-au aplicat și, respectiv, plătit, în mod corespunzător, drepturile salariale rezultate din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Cât privește norma juridică înscrisă în art. 50 alin. 2, consideră că pe aceasta nu se poate întemeia convingerea instanței nici în sensul că procentul de 1/25 se aplică de două ori și nici că reprezintă un adaos special salarial, neacordat peste suma cuprinsă în grile, rezultată prin procedeul de calcul unic de aplicare a procentului de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare, procedeu care, aplicat, asigură o creștere a plății tranșei față de cea anterioară cuprinsă în grile.
În consecință, recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu se regăsește, în coeficienții de multiplicare ai actelor normative din perioada revendicată, creșterea de 1/25, față de coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare.
Solicită instanței de control judiciar să rețină, pe lângă aplicarea greșită a legii și lipsa de obiect a acțiunii, precum și faptul că prima instanța nu a deslușit înțelesul corect al obiectului acțiunii, al modului de plată, nu a înțeles că grila de salarizare, pentru tranșele premenționate, reprezintă o sumă de bani care se include în salariul funcției de bază, un adaos special, ci nu, ața cum greșit a reținut instanța de fond, în afara sumelor cuprinse în grile, calculate conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 și incluse în anexele ordonanțelor precizate.
Mai menționează că acest procedeu s-a aplicat încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997, achitându-se întocmai drepturile bănești.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de recurentul-pârât Colegiul Național "Al. " din A, intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii săi de sindicat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanții: -, -, și, membrii ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, sunt încadrați la Colegiul Național "AI. " din A, având funcția de"profesor"și o vechime în învățământ cuprinsă între 32 și 43 ani, aspect probat cu adeverințele depuse în dosarul de fond (filele 7 - 22).
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic:
"(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientulde ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.".
Față de dispozițiile legale sus-citate, Curtea reține că în mod justificat prima instanță a constatat că două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și că acestea vizează două componente în stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare care crește progresiv și, prin urmare, diferă de la o tranșă de vechime la alta, precum și valoarea de referință sectorială.
Câtă vreme însuși legiuitorul a instituit, în beneficiul cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și de peste 40 ani de activitate în învățământ, un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară", ce implică o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, iar, totodată, tranșele de vechime stabilite prin nr.HG 467/1997 nu includ, pentru perioada 2005 - 2007 și tranșele de vechime reprezentând creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că dreptul pretins de reclamanți li se cuvine acestora.
În sprijinul celor de mai sus, Curtea mai reține că actele normative în vigoare, din perioada menționată și anume: nr.OUG 68/2009, nr.OUG 18/2005, nr.OG 4/2006, nr.OG 11/2007 fac precizări numai cu privire la nivelul coeficienților de multiplicare și la valoarea de referință sectorială, iar prin nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ se precizează că în anul 2008 nu se mai aplică prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, creșterile de 1/25 fiind cuprinse în coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime.
Pentru de aceste considerente, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile recurenților-pârâți Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A și Colegiul Național "Al. " din A referitoare la soluția dată de către prima instanță fondului dreptului dedus judecății, astfel pentru care le va înlătura ca atare.
De asemenea, sunt nefondate, motiv pentru care vor fi înlăturate și criticile formulate de recurentul-pârât Colegiul Național "Al. " din A cu privire la lipsa calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, ce ar rezulta din faptul că: acțiunea nu ar fi fost semnată și nici ștampilată de conducerea persoanei juridice a sindicatului în calitate de pretins reprezentant legal; că nu s-ar face dovada calității de membru de sindicat, prin acte oficiale emanate de la persoana juridică - Sindicatul Învățământului Preuniversitar T; că tabelul completat de reclamanți nu ar fi fost actualizat, la data acțiunii purtând o dată cu aproximativ 1 an anterior; că acțiunea nu ar fi fost pornită de sindicatul persoană juridică din școală, de la nivelul angajatorului, ci de un sindicat județean cu structura de federație care, în opinia recurentului, nu poate formula, în accepțiunea art. 28 din Legea nr.54/2003, acțiuni revendicative derivate din contractele individuale de muncă, încheiate cu unitatea școlară; că, prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramură.
Curtea constată că cererea de chemare în judecată cu care a fost investită prima instanță a fost semnată de d-na avocat, în temeiul împuternicirii avocațiale ce a fost emisă în baza contractului de asistență juridică nr.12/2009, ce se află, în copie, la fila 27 din dosarul de recurs.
Totodată, așa cum rezultă din copia sentinței civile nr. 176 din data de 20 ianuarie 1999, Judecătoria Alexandriaa admis cererea formulată de către Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și constatat că acesta are reprezentativitate în negocierea contractului de muncă, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 130/1996.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți: Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A și Colegiul Național "Al. " din A, județul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți: CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, cu sediul în A,-, jud. T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A - INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în A,-, jud. și COLEGIUL NAȚIONAL "Al. " din A, cu sediul în A,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 927 din data de 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriucu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, cu sediul în A,-, jud. T, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, reclamanții: -, -, și și cu intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T, cu sediul în A,-, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 08.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
