Conflict de competență.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
HOTĂRÂREA NR.1/CM
CAMERĂ DE CONSILIU
Ședința publică de la 24 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea cererii având ca obiect regulator de competență, în cadrul dosarului civil nr- al Tribunalului Constanța, privind pe reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în T,-, județul T, în contradictoriu cu pârâta SC SRL C, cu sediul în C, str. - - Camera 2, nr.177.
Prezentul dosar se judecă fără citarea părților, în condițiile art. 22 alin.5 pr.civ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța rămâne în pronunțare asupra conflictului de competență.
INSTANȚA
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamanta Casa de Asigurări de Sanătate T, a chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată la plata sumei de 128,18 lei, din care 93,68 lei reprezintă cheltuieli de spitalizare pentru numitul G și 34,5 lei, majorări de întârziere.
A arătat că numitul Gaf ost în cursul anului 2004 salariatul pârâtei, perioadă în care, a suferit un accident de muncă fiind internat la Spitalul Județean de Urgență T unde a beneficiat de servicii medicale spitalicești în sumă de 93,68 lei iar această sumă a fost decontată de Casa de Asigurări de Sănătate T din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
În aceste condiții, T este obligată să recupereze cheltuielile de spitalizare în temeiul Ordinului comun al Ministrului Sănătății și al Președintelui nr-. De asemenea, reclamanta a precizat că cererea este formulată în termen conform nr.OG 92/2003, fiind vorba de o creanță în materie fiscală iar termenul de prescripție este de 5 ani.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului comun al Ministrului Sănătății și al Președintelui nr-; art. 1092, 998 - 999 și 1088 Cod civil.
Prin precizările formulate în data de 26.09.2008, reclamanta a menționat că temeiul juridic în promovarea cererii este răspunderea civilă delictuală
Instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța, și prin sentința civilă nr. 16716/01.10.2008 s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanțaa reținut că, incidente în speță sunt prevederile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, în forma existentă la data nașterii obligației reclamantei de recuperare a sumei de bani plătite către Spitalului Județean de Urgență
A reținut că în cauză nu poate fi vorba de instituția răspunderii civile delictuale, atâta vreme cât legea instituie o răspundere specială, derogatorie, în materia asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale.
S-a avut în vedere și calitatea părților din prezentul litigiu, în sensul că pârâta este chemată în judecată în calitate de angajator al persoanei asigurate pentru accidente de muncă și boli profesionale, astfel că prezentul litigiu este unul ce derivă din calitatea de salariat al numitului G, fiind incidente în cauză norme din dreptul asigurărilor sociale.
Pentru aceste aspecte, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și, în temeiul art. 129 lit. e din Legea nr. 346/2002 coroborat cu art. 2 alin1 lit. c, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale.
La Tribunalul Constanța, cauza a fost înregistrată sub nr- iar la primul termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în raport de care a declinat cauza la Judecătoria Constanța conform sentinței civile nr. 1541/05.2008.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele aspecte:
Casa Națională de Asigurări de Sănătate gestionează Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate ( art. 2 din nr.OUG 150/2002, art. 266 din Legea nr. 95/2006 ), iar Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ( art. 139 din Legea nr. 19/2000 ).
Instanța de fond a invocat prevederile art. 5 alin. 1 din lege, conform cu care:,Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia .
Textul enunțat reflectă faptul că încheierea unui contract individual de muncă nu implică, pentru salariat, plata unei contribuții aparte pentru a putea beneficia de dreptul privind prestațiile și serviciile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, acest drept născându-se de la data stabilirii raporturilor de muncă.
Legea nr. 346/2002 reglementează, sfera asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale, raporturile de asigurare în acest domeniu stabilindu-se potrivit art. 9, între angajatori și asigurătorul Fondul Național de Asigurare pentru Accidente de Muncă și Boli Profesionale.
În cauză, Casa de Asigurări de Sănătate Tac hemat în judecată angajatorul - printr-o acțiune în regres - pentru a recupera sumele reprezentând cheltuielile de spitalizare achitate unității sanitare pentru salariatul ce a suferit un accident de muncă, suma fiind avansată din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și urmând a fi recuperată în condițiile legii.
Acțiunea are forma specifică celei de atragere a răspunderii civile delictuale, împrejurare față de care reclamantul a indicat dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil, competența de primă instanță revenind, în raport de valoarea obiectului litigiului, Judecătoriei.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a reținut că în cauză competența materială revine Judecătoriei Constanța, iar în temeiul art. 22 cod proc. civilă astfel că a sesizat Curtea de Apel Constanța pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Analizând cele două sentințe în raport de obiectul cererii și textele legale aplicabile în materie, Curtea constată următoarele:
Art. 15 din Anexa 18 Ordinului comun al Ministerului Sănătății și al CNAS, nr-, de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate dispune:
,Serviciile medicale spitalicești acordate unei persoane ca urmare a prejudiciilor sau daunelor cauzate sănătății acesteia de alte persoane (accidente de muncă, inclusiv ale sportivilor profesioniști apărute în cadrul exercitării profesiei, accidente rutiere și vătămări corporale grave prin agresiune precum și a îmbolnăvirilor profesionale) sunt suportate de persoanele vinovate.
Aceste servicii sunt evidențiate distinct la nivelul unității sanitare respective și vor fi decontate de casele de asigurări de sănătate, iarsumele vor fi recuperateprin grija caselor de asigurări de sănătate și constituie venituri ale fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În cauza de față, reclamanta precizează că a decontat Spitalului Județean de Urgență T, cheltuielile de spitalizare pentru numitul G, care a fost victima unui accident de muncă.
Suma provenea din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate urmând să fie recuperată prin grija reclamantei și restituită la Fondul indicat.
Acest demers juridic nu are natura unuia de asigurări sociale, întrucâtacțiunea în regresa administratorului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate nu poate fi supusă jurisdicției asigurărilor sociale prin prisma prevederilor art. 129 din Legea nr. 346/2002 și nici al prevederilor art. 155 din Legea nr. 19/2000,
Instanța nu are de analizat raportul de muncă dintre asigurat si angajator iar asiguratul nu este interesat de demersul făcut de reclamantă, deoarece beneficiază de plata cheltuielilor de spitalizare în baza legii, nepunându-se în discuție calitatea sa de asigurat.
Întrucât a suportat, din bugetul administrat, aceste cheltuieli de spitalizare, CAS T s-a adresat instanței cu o acțiune în regres, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 129 lit. e din Legea nr. 346/2002, care vizează,modul de stabilire și de plată a prestațiilor cuvenite beneficiarilor de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale deoarece, nu se pretinde plata prestațiilor cuvenite de la beneficiarii acestei asigurări.
Așadar, nefiind pe tărâmul legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și nici al legii nr. 346/2000, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. 2 si 5 cod procedură civilă stabilind competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Constanța.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
- -/02.03.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
CĂTRE,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Vă înaintăm dosarul civil nr- al Curții de Apel Constanța, întrucât prin Hotărârea nr. 1/CM din 24 februarie 2009 Curtea a constatat că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Constanța.
Prezentul dosar conține_____file și are atașate următoarele dosare: -(11 file) al Tribunalului Constanța și - al Judecătoriei Constanța (39 file).
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu
