Conflict de competență. Sentința 21/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (810/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA CIVILA NR.21.
Ședința din Camera de Consiliu de la 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 1 B și Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în cauza formulată de reclamantul și pârâta
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A, obligarea pârâtei la anularea debitului de 1858 lei și constatarea nulității declarației din 25.06.2007 pentru viciu de consimțământ, schimbarea temeiului încetării raporturilor de muncă prin acordul părților, plata a 25 de zile de concediu de odihnă efectuat în perioada 01.01.2007-10.05.2007 din cauza lipsei de lucru, a salariului și a diurnei de deplasare pentru cele opt drumuri făcute în 2006 pe ruta B - B M, a unor daune morale în cuantum de 2500 euro.
În motivare reclamantul a precizat că, în urma cererii sale de încetare a raporturilor de muncă ("prin acordul părților", s-a emis decizia nr.22/07.06.2007, prin care s-a stabilit că la, încetarea raporturilor de muncă cu societatea, din inițiativa salariatului, să se îi recupereze contravaloarea autorizației prin rețineri sau în baza unui angajament de plată autentificat notarial. mai învederat că, întrucât eliberarea actelor care îi erau necesare la noul loc de muncă i-a fost condiționată de prezentarea unui astfel de angajament, a fost constrâns să dea declarația, avându-se în vedere starea de necesitate în care se afla. Totodată, s-a menționat că cele prezentate se coroborează și cu Decizia nr.3264, emisă de pârâtă în aceeași zi, respectiv la data de 25.06.2007, din care rezultă că raporturile de muncă au încetat cu acea dată.
Prin încheierea de ședință de la data de 22.10.2008, s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității declarației din data de 25.06.2007 și formarea dosarului cu nr-.
Prin sentința civilă nr.7178/19.11.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B, reținându-se că cererea astfel disjunsa nu este un litigiu de munca ci un litigiu civil, ce este de competenta judecătoriei.
Ca urmare a acestei soluții, cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sector 1 B.
Prin sentința civilă nr.2417 din 12.02.2009, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 1, declinat competența de soluționare a cauzei privind reclamantul, în contradictoriu cu pârâta A, în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și, constatând conflict negativ de competență a dispus înaintarea cauzei Curții de B pentru soluționarea conflictului.
Pentru a se dispune astfel, Judecătoria a apreciat că nu se poate susține faptul că declarația reclamantului nu privește raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta, din moment ce prin Decizia nr.22/07.06.2007 s-a stabilit că, la încetarea raporturilor de muncă cu societatea, din inițiativa unui salariat, titular al unei autorizații de călătorie în interesul serviciului, contravaloarea integrală a autorizației (inclusiv TVA), constituie debit al salariatului respectiv față de societate, care se recuperează prin rețineri din drepturile salariale cuvenite salariatului la lichidare sau, în cazul în care acestea nu sunt suficiente, în baza unui angajament de plată autentificat notarial, prin depuneri la casieria societății. Or, prin declarația autentificată sub nr.3022/25 iunie 2007, reclamantul a recunoscut existența debitului în sumă de 1858, pe care s-a angajat să îl restituie prin plata a 10 rate lunare, ce urma a se face prin virarea sumei în contul precizat ori prin depunerea la casieria societății.
Totodată, instanța a observat că, unul din capetele de cerere ce a fost reținut spre soluționare de către Tribunal, este cel privind "anularea debitului de 1858 lei", ce a făcut obiectul declarației menționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma normelor legale care reglementează competența materială a instanțelor de judecată, curtea reține că în speță, acțiunea reclamantului a avut un obiect juridic complex, în urma disjungerii cererilor având ca obiect obligarea pârâtei la anularea debitului în suma de 1858 lei, schimbarea temeiului încetării raporturilor de munca prin acordul partilor, plata 25 zile de concediu de odihna pentru perioada 01.01.2007-10.05.2007 din cauza lipsei de la locul de munca, a salariului și a diurnei de deplasare pentru cele 8 drumuri făcute în 2006 pe ruta - B și la plata daunelor morale în suma de 2500 Euro, Tribunalul București, rămânând investit cu soluționarea cererii având ca obiect anularea declarației nr. 3022/25.06.2007, dată de reclamant în forma autentică, în cadrul căreia acesta recunoaște existenta debitului a cărui anulare solicită prin acțiunea introductivă, față de societatea pârâtă.
Curtea retine totodată că între cele doua părți, anterior declanșării litigiului au fost stabilite raporturi de muncă, și că prin decizia nr. 22/07.06.2007 s- dispus încetarea acestor raporturi.
Totodată, potrivit acestei decizii, la data încetării raporturilor de munca, reclamantul înregistra un debit față de societatea pârâtă, menționându-se totodată că debitul urma a fi recuperat fie din rețineri salariale fie în baza unui angajament de plata autentificat notarial. Prin urmare, având în vedere și precizările părților din cadrul cererilor formulate, declarația autentica a cărei nulitate se invoca de către reclamant a fost emisa tocmai în considerarea celor la care s-a făcut anterior referire și avea ca temei un debit născut din executarea unui raport de munca, stabilit anterior între părți.
Potrivit art. 3 din legea nr. 168/1999 "conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă" iar potrivit art. 67 lit. a din același act normativ, "sunt conflicte de drepturi conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
De asemenea, potrivit art. 272 din legea nr. 53/2003, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie iar potrivit art. 281 din aceeași lege, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Curtea retine totodată considerentele avute în vedere de către instanța constituțională în decizia nr. 24/2003, potrivit cu care interzicerea oricărei rețineri din salariu, fără ca existența datoriei să fi fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, este menită să elimine arbitrariul din reglementările anterioare, însă în opinia Curții Constituționale, părțile contractante pot conveni, de comun acord, asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor lor reciproce. De asemenea, nu este îngrădit nici dreptul salariatului să consimtă de bună voie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fără să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătorești, curtea opinând că ipoteza reglementată de art. 164 alin. 2 din Codul muncii "se referă doar la situațiile în care salariatul nu acoperă de bună voie dauna cauzată angajatorului".
Față de toate considerentele expuse, curtea reține că litigiul dedus judecății, în raport de care s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta, are ca obiect pretenții derivate din raporturile de muncă, respectiv din executarea unui contract de muncă, motiv pentru care, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b^1) din Codul d e procedură civilă și art. 284 din Codul muncii, competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine Tribunalului - Secția conflicte de muncă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 22 Cod pr.civilă, curtea stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantă, în favoarea Tribunalul București - Secția Litigii de Muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul cu domiciliul în B,-,.33,.3,.6,.96 sector 4 și pe pârâta SC "" SA cu sediul în B, str.- - de Nord, nr.1-3, sector 1, în favoarea Tribunalului București - Secția Litigii de Muncă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
MARI - - -
Red.
Tehnodact./
4ex./28.04.2009
Președinte:IlieJudecători:Ilie
