Conflict de competență. Sentința 22/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(902/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.22
Ședința din camera de consiliu de la 29 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 B și TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ, privind pe reclamanta - IMOBILIARE SRL și pârâtele - SA și - - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, nu s-au prezentat reclamanta - IMOBILIARE SRL și pârâtele - SA și - - SRL, conform art.22 alin.5 Cod pr.civilă, soluționarea conflictului negativ de competență se face fără citarea acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 18 decembrie 2007 sub nr-, reclamanta - - SRL a chemat în judecată pe pârâta - Imobiliare SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună acordarea unui drept de servitute legal pe terenul aflat în proprietatea pârâtei situat în B,-, sector 5, pe calea cea mai scurtă, pentru ca reclamanta să poată avea acces deplin la construcțiile aflate în proprietatea sa și amplasate la adresa menționată mai sus.
În ședința publică din data de 16 aprilie 2008, pârâta a depus cerere reconvențională în cuprinsul căreia a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 23 din 06 februarie 2007, precum și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 23 aprilie 2008 instanța, având în vedere poziția reclamantei, în sensul că nu este de acord cu soluționarea cererii reconvenționale în cadrul dosarului nr-, a dispus disjungerea acesteia și formarea unui nou dosar înregistrat sub nr-.
În ședința publică din data de 08 octombrie 2008, pârâta - SA a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Prin sentința civilă nr. 8560 din 19 noiembrie 2008, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 5 B; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - Imobiliare SRL și pe pârâtele - SA, și - - SRL, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă, "tribunalul judecă procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".
De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 32 din 09 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b din Cod de procedură civilă se interpretează, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, în sensul că sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Instanța a reținut faptul că valoarea imobilului ce face obiectul cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 23 din 06 februarie 2007 la Biroul Notarului Public " " este de 1.145.021 lei, astfel cum reiese din art. 4.1 din contractul menționat, astfel încât, față de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b (având în vedere și interpretarea dată de decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), art. 17 și art. 159 pct. 2 Cod de procedură civilă, instanța a constatat că nu este competentă a judeca prezenta cauză, motiv pentru care a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 B și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 131 din 04 februarie 2009, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis excepția necompetenței materiale; a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 B, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - Imobiliare SRL, în contradictoriu cu pârâții - Restaurari SA și - - SRL, a înaintat dosarul la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că disjungerea cererii reconvenționale depuse cu respectarea obligațiilor procedurale nu poate determina schimbarea competentei - determinabila potrivit dispozițiilor art. 17 Cod de procedură civilă. În condițiile amânării judecații "pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării", față de dispozițiile art. 118 alin. 3 Cod de procedură civilă, termenul de 5 zile înaintea "termenului stabilit pentru judecată", prevăzut de art. 1141alin. 2 Cod de procedură civilă, nu mai este aplicabil. Când se amână judecata la cererea pârâtului "pentru pregătirea apărării", îndeplinirea actului procedural - depunerea întâmpinării se poate face cel mai târziu la termenul acordat în acest scop. Având în vedere că pârâta a înregistrat cererea reconvențională în termen - la termenul acordat pentru depunerea întâmpinării, potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 3 Cod de procedură civilă, instanța sesizată cu judecarea cererii principale este competentă să judece și cererea reconvențională, potrivit dispozițiilor art. 17 Cod de procedură civilă.
Având în vedere că în cauză se regăsește ipoteza prevăzută de art. 20 pct. 2 Cod de procedură civilă, dosarul a fost înaintat Curții de Apel, instanța în drept să hotărască asupra conflictului, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Investită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, curtea stabilește competența în soluționarea litigiului în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente.
În speță, acțiunea principală formulată de reclamanta - - SRL are ca obiect obligarea pârâtei - Imobiliare SRL la acordarea unui drept de servitute legal pe terenul aflat în proprietatea pârâtei situat în B,-, sector 5.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta - Imobiliare SRL a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 23/2007 prin care - SA a vândut - - SRL imobilul construcții la care se solicită acordarea dreptului de acces prin crearea servituții de trecere. Această cerere reconvențională a fost disjunsă fiind format dosarul de față.
Dispozițiile art. 17 din Codul d e procedură civilă fac vorbire în mod expres de existența a trei categorii de cereri de chemare în judecată, respectiv principale, accesorii și incidentale.
Ceea ce definește o acțiune ca fiind principală este împrejurarea că - raportat la ea - se pot formula alte acțiuni a căror rezolvare depinde de soluția din acțiunea principală.
Aceste acțiuni sunt denumite accesorii, iar atunci când - deși pot avea o existență de sine stătătoare sunt formulate într-un proces deja început - se numesc incidentale.
În speță, este evident că cererea reconvențională nu are caracterul unei cereri accesorii sau incidentale față de cererea principală, instituirea dreptului de servitute, întrucât soluționarea cererii în constatarea nulității absolute nu depinde de soluția ce se va da în cererea principală privind instituirea dreptului de servitute. Mai mult decât atât, se pune problema dacă există o relație de accesorietate între cererea principală și cererea reconvențională și deci, dacă în temeiul art. 17.pr.civ. operează prorogarea de competență.
Apreciem că ambele cereri au caracter principal, de sine stătător și, totodată, că solicitarea vizând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare are caracter prejudicial față de cea privind instituirea dreptului de servitute. Asupra chestiunii prejudiciale nu operează însă extinderea competenței în sensul art. 17.pr.civ.
Fiind în prezența a două cereri principale, determinarea competenței se realizează în raport cu obiectul fiecărui capăt de cerere în parte, astfel că în mod corect a apreciat judecătoria că sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă.
Ca atare, în raport de faptul că valoarea obiectului prezentei cereri, astfel cum a fost stabilită în contractul de vânzare - cumpărare, este de 1.145.021 lei, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, având în vedere și decizia în interesul Legii nr. 32/2008 a ÎCCJ, competența de soluționare a prezentului litigiu aparține Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționării cauzei privind pe reclamanta - Imobiliare SRL cu sediul ales la Av. în B,- - 5, - 2,. A,. 5,. 30, sector 4, în contradictoriu cu pârâtele - Restaurari SA cu sediul în B,- B, sector 5 și - - SRL cu sediul în B,-, sector 1, în favoarea Tribunalul București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
.-
5 ex./07.05.2009
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu
