Conflict de competență. Sentința 33/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și de asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 33/2008
Ședința camerei de consiliu din 3 martie 2008
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Baia -M și Tribunalul Maramureș, în soluționarea cererii privind acțiunea în despăgubiri formulată de reclamanta -" I COM" SRL, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ȘI STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Prezenta hotărâre s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr.2804 din 31.05.2007 a Judecătoriei Baia Mares -a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Baia Mare și
s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - - COM SRL prin administrator R împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția generală a Finanțelor Publice M în favoarea Tribunalului Maramureș.
Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria Baia Marea reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr.1335/336/05.12.2006 pe rolul Judecătoriei Vișeu d S u s, reclamanta - - COM SRL prin administrator R, i-a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție la plata sumei de 15.000 RON reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin fapta sa culpabilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.998,999 civ. art.35 din Decretul nr.31/1954.
Prin precizarea de acțiune aflată la fila 49 din dosarul Judecătoriei Vișeu d S u s, reclamanta prin administrator R critică temeiurile de drept ale indisponibilizării bunului și anume art.96 proc.pen. arătând că măsura dispusă este greșită. S-a arătat, de asemenea, că a reține în speță aplicarea Legii nr.39/2003 care apare la 5 ani de la data comiterii infracțiunii apare ca un abuz al procurorului. Un asemenea act procedural trebuie luat când comiterea infracțiunii este certă, în speță fiind vorba despre o eroare.
Această hotărâre a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamantă, prin decizia civilă nr.789/R din 18.07.2997 a Tribunalului Maramureș.
În esență, Tribunalul a reținut că acțiunea nu poate fi calificată altfel decât cerere pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, însăși reclamanta susținând că în mod greșit s-a dispus confiscarea autoturismului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Maramureș în dosarul nr-.
Prin încheierea civilă nr.105 din 31.01.2008 a Tribunalului Maramureșs -a declinat în favoarea Judecătoriei Baia Mare competența de soluționare a acțiunii.
Constatând existența conflictului negativ de competență între Judecătoria Baia Mare și Tribunalul Maramureș, s-a dispus trimiterea dosarului pentru soluționarea conflictului de competență la Curtea de APEL CLUJ.
Tribunalul a constatat că nu este competent să soluționeze în primă instanță cererea formulată de societatea comercială reclamantă întrucât despăgubirile solicitate prin această cerere nu depășesc valoarea de 5 miliarde lei vechi sau 500.000 lei RON pentru ca tribunalul să poată judeca acest proces în baza art.2 pct.1 litera b din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, nu sunt îndeplinite în cauză nici dispozițiile cuprinse în art.2 pct.1 lit.h din același cod potrivit cărora tribunalul judecă în primă instanță cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale pentru că reclamanta, care este o societate comercială, nu s-a considerat niciodată și nu este victima unei erori judiciare și nici n-a cerut prin acțiunea adresată instanței (acțiune care a fost redactată de avocat ales) repararea pagubei materiale cauzată de condamnarea sa pe nedrept sau de privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal conform art.504-507.proc.pen.
S-a reținut că prin dispozițiile art.504-507.proc.pen. a fost reglementat modul de reparare a pagubelor produse prin erori judiciare săvârșite în procesele penale în conformitate cu prevederile art.52 alin.3 din Constituția României potrivit cărora Statul răspunde patrimonial în condițiile legii pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, dar și în conformitate cu prevederile art.5 pct.5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale potrivit cărora "orice persoană care este victima unei arestări sau unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații".
În cazul erorii judiciare, reparația constă într-o sumă de bani echivalentă nedreptățirii suferite prin condamnarea, privarea de libertate sau restrângerea libertății nelegal, precum și în celelalte modalități prevăzute de art.505 proc.civ. ori, în speță, societatea comercială reclamantă care nu este victima unei erori judiciare și n-are nici o legătură cu procesul penal legat de furtul autoturismului pretinde pentru repararea pagubei plata contravalorii acestui autoturism de care a fost deposedată în anul 2003 invocând un abuz al organelor de urmărire penală.
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea are în vedere următoarele:
realității faptul că prin acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 lei (RON) reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin confiscarea autoturismului cumpărat de reclamantă, reclamanta invocând în drept dispozițiile art.998, 999.civ. și art.35 din Decretul 31/1954, iar prin precizarea de acțiune s-au criticat temeiurile de drept ale indisponibilizării bunului, respectiv art.96 proc.civ. precum și aplicarea greșită a Legii nr.39/2003, apărută la 5 ani de la data comiterii faptei. Aceste dispoziții au fost invocate în afirmarea unui pretins abuz al procurorului care a instrumentat cauza.
Analiza motivelor de fapt ale acțiunii, respectiv aplicarea Legii nr.39/2003 apărută la 5 ani de la data comiterii faptei, cu alte cuvinte, confiscarea s-ar fi dispus în baza unei legi aplicate retroactiv, apoi luarea măsurii indisponibilizării înainte de a se stabili cu certitudine comiterea infracțiunii, conturează ideea săvârșirii unor erori judiciare de către procuror.
Mai mult, trebuie avute în vedere și părțile chemate în judecată în calitate de pârâți, respectiv Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și Statul Român, întemeiat de asemenea pe repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite în activitatea sa de procuror.
De altfel, Ministerul Public, prin întâmpinare invocă și dispozițiile art.52 din Constituția României, care prevăd că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, textul nefăcând distincție cu privire la natura erorii judiciare, care poate avea loc în cadrul activității judiciare, una dintre fazele procesului penal fiind urmărirea penală.
Raportat la motivele de fapt ale cererii, instanța are obligația ca în virtutea dispozițiilor art.129 alin.4-6.proc.civ. și cu respectarea principiului disponibilității să califice acțiunea.
Pentru a califica acțiunea introdusă, instanța nu trebuie să se orienteze strict după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamantul a înțeles să-l atribuie acestor termeni, după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii.
Mai mult, trebuie observat că, în materia despăgubirilor, dispozițiile art.998-999.civ. reprezintă norma generală, în timp ce dispozițiile art.504-507.proc.pen. reprezintă norma specială.
Așa fiind, rezultând fără echivoc că Tribunalului îi aparține competența soluționării acțiunii în primă instanță a prezentei acțiuni, criteriul valoric rămânând fără însemnătate în determinarea competenței după materie, câtă vreme ea este una specială, Curtea va soluționa conflictul stabilind în sensul că aparține Tribunalului Maramureș competența soluționării acțiunii, conform art.22 alin.5 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta -" COM" SRL împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ȘI STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru despăgubiri, în favoarea Tribunalului Maramureș.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.AR
Dact./6ex./05.03.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina
