Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 457/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 457/R/2008
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta recurentă SRL împotriva sentinței civile nr. 2123 din 01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei - avocat și reclamanta intimată.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care
Reprezentanta recurentei depune la dosarul cauzei o listă privind acordarea tichetelor de masă pentru lunile februarie și mai 2007 precum și copii ale situațiilor privind activele, datoriile, contul de profituri și pierderi și balanțe de verificare ale societății, afirmând că tichetele de masă au fost acordate sub forma unor prime.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris cu consecința modificării sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Reclamanta solicită a fi respins recursul ca nefondat și menținută soluția Tribunalului Cluj ca fiind pe deplin temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2123 din 01 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s- dmis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta, pârâta fiind obligată să achite reclamantei suma de 8.000 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare lucrate în perioada 05.09.2004 - 27.04.2007; suma de 250 lei reprezentând plata concediului de odihnă neefectuat și neplătit pe anul 2005 (12 zile); suma de 210 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pe lunile ianuarie, martie și aprilie 2007; 506 lei reprezentând drepturi salariale aferente luni lor martie și aprilie 2007.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei garanția reținută, precum și să achite acesteia indemnizația aferentă concediului de odihnă neefectuat, aferent perioadei lucrate în anul 2007, precum și indemnizația aferentă concediului medical pentru luna mai 2007.
S-a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajată a societății pârâte în funcția de muncitor necalificat, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr.82857 din 08.11.2004, începând cu data de 05.11.2004.
Pârâta avea obligația legală, potrivit art. 287. de a depune actele în probațiune, sarcina probei revenindu- Contrar acestor prevederi legale, pârâta s-a sustras obligațiilor ce-i reveneau, nedepunând nici unul din scriptele solicitate de către instanță prin adresă.
În aceste condiții au fost audiați martorii și. Ambii martori au învederat că faptic, la societatea pârâtă programul de lucru era de 16 ore, respectiv de la 06 până la 22, inclusiv în zilele de sâmbăta și duminica, cu program de la 08 la 20. Martorii au mai învederat că pentru munca suplimentară prestată, precum și pentru zilele de sâmbăta și duminica nu s-au acordat sporuri și nici zile libere în compensare.
În conformitate cu prevederile art.108 din Codul muncii, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare. În art.109 alin.l, se prevede că pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar în art.110 alin.2 se prevede că în funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Conform art.111 alin.l, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 3 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână. Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore, conf.art.112, alin.2.
În conformitate cu prevederile art.117, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109 ( de 40 de ore pe săptămână ), este considerată muncă suplimentară.
Potrivit prevederilor art.120, alin.1, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. În lipsa oricărui indiciu privind cuantumul drepturilor salariale din partea pârâtei, reclamanta a întocmit o serie de calcule aritmetice determinând suma de 8.000 de lei ce reprezintă contravaloarea orelor suplimentare lucrate în perioada 05.09.2004 - 27.04.2007.
Pârâta nu a contestat raționamentul matematic al reclamantei și mai mult, contrar prevederilor art. 287., nu a depus statele de plată solicitate de către instanță. Susținerile referitoare la faptul că drepturile bănești cuvenite în baza contractului individual de muncă au fost integral achitate, reprezintă simple afirmații nedovedite, atitudinea pârâtei putând fi apreciată și ca pe o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
În ce privește indemnizațiile pentru concediul de odihnă neefectuat aferent anilor 2005 ( 12 zile), în sumă de 250 lei, respectiv cel aferent perioadei lucrate în 2007 și concediul medical aferente lunii mai 2007, instanța a reținut că reclamanta nu a beneficiat de drepturile bănești corespunzătoare, statele de plată nefiind depuse de către pârâtă. Reclamanta a făcut dovada faptului că în luna mai 2007 s-a aflat în concediu medical însă pârâta nu i-a achitat indemnizația cuvenită.
Potrivit prevederilor Legii nr.142/1998 reactualizată, salariații beneficiază corelativ cu perioada efectiv lucrată, de tichete de masă. Pârâta nu a dovedit eliberarea acestor tichete în favoarea reclamantei, cu toate că avea obligația legală de le elibera.
Pentru aceleași considerente, instanța a obligat pârâta să achite reclamantei drepturile salariale aferente lunilor martie și aprilie 2007, în cuantum de 506 lei, pârâta neprezentând statele de plată ori altă probă în acest sens, iar potrivit art. 163., plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată ori alt document justificativ.
Instanța a obligat pârâta la restituirea garanției către reclamantă, martorul arătând că pentru garanțiile reținute nu se eliberau chitanțe, sumele fiind menționate pe versoul fluturașului.
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta.
În ceea ce privește despăgubirile bănești pentru daune morale, acordarea acestora nu se justifică. Chiar dacă prevederile art. 269, alin. 1. stabilesc cadrul legal, vătămarea sub aspect moral trebuie indicată, individualizată și dovedită de către salariat sub aspectul vătămării onoarei, a demnității ori a prestigiului profesional reprezintă. În speță, contestatoarea nu a probat aceste aspecte, așa încât instanța a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL C N, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Critică faptul că sentința atacată se bazează pe o interpretare greșită a susținerilor părților precum și a legislației aplicabile în speță.
Astfel în privința pretențiilor pe care reclamanta le-a avut pentru orele suplimentare lucrate, se susține că instanța nu a ținut cont de faptul că s-a făcut dovada achitărilor către reclamantă cu statele de plată depuse la dosar.
Apreciază ca nelegală soluția instanței în ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 210 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferente lunilor ianuarie - martie și aprilie 2007, în condițiile în care dispozițiile legale reglementează posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi, nicidecum obligativitatea acordării acestora.
Prin întâmpinarea de la dosar, fila 258-259, reclamanta s-a opus admiterii recursului, apreciind în esență că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea reține următoarele:
Așa după cum rezultă chiar din sentința atacată cu prezentul recurs, reclamanta, prin acțiunea sa a solicitat suma de 8000 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare neachitate pe perioada 5.09.2004 - 27.04.2007, suma de 250 lei reprezentând plata concediului de odihnă neefectuat și neplătit pe anul 2005, 210 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferente lunilor ianuarie, martie, aprilie 2007, 506 lei reprezentând plata salariului pe luna aprilie și martie 2007, 5000 lei reprezentând daune morale pentru insultă și calomnie.
De asemenea reclamanta a formulat precizare de acțiune (fila 11- dos.fond), solicitând obligarea pârâtei la plata concediului medical aferent lunii mai 2007, totodată reclamanta și-a modificat câtimea sumei solicitate cu titlu de daune morale, de la 5000 lei la 10.000 lei.
În raport de pretențiile reclamantei pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că sumele pretinse nu au nici o bază legală de calcul și că de fapt toate drepturile au fost achitate reclamantei.
Instanța a conchis însă că în lipsa oricărui indiciu privind drepturile salariale din partea pârâtei, reclamanta a întocmit o serie de calcule aritmetice, determinând suma de 8000 lei ce reprezintă contravaloarea orelor suplimentare lucrate în perioada 05.09.2004 - 27.04.2007 și la care pârâta a fost obligată prin sentință.
În același context instanța a apreciat că și celelalte pretenții, mai puțin cea referitoare la indemnizația pentru concediul medical pe luna mai 2007, sunt admisibile, pronunțând sentința recurată.
Dar, dispozițiilor art.261 proc.civ. prevăd că hotărârile judecătorești se dau în numele legii și vor cuprinde în mod obligatoriu printre altele motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În raport de aceste dispoziții în nici un caz nu se poate reține că în judecarea cauzei prin considerentele sentinței s-a dat satisfacție cerințelor legii, instanța nefăcând o analiză concretă a pretențiilor reclamantei acest mod de abordare a cauzei echivalând cu o nesoluționare a fondului.
De altfel, în recurs au fost depuse o serie de acte, care într-adevăr au fost solicitate și de instanța de fond, acte care privesc pretențiile formulate de reclamantă și de care instanța nu poate să facă abstracție în soluționarea cauzei.
Cum aceste probe se impun fi analizate alături de alte probe ce nu pot fi produse în instanța de recurs conform art.305 proc.civ. în raport și de celelalte aspecte reținute mai sus, față și de dispozițiile art.299 și 312 alin.5 proc.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 2123 din 01.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în fond aceluiași tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER,
- - --- - -
Red.AR
Dact./3ex./08.04.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioan Daniel Chiș, Adrian
