Conflict de competență. Sentința 33/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1389/2009)
Complet vacanță
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ nr. 33
Ședința din CAMERA DE CONSILIU de la 08.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Tribunalul București - Secție Civilă și Judecătoria Buftea.
Conform dispozițiilor art.22 alin.5 din Codul d e procedură civilă, soluționarea conflictului de competență se face fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3130 din 3.06.2009, Judecătoria Bufteaa admis excepția necompetenței teritoriale invocate de părți și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul, în favoarea Judecătoriei Buftea.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, la data de 22.10.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că reclamanta a devenit proprietara terenului extravilan arabil situat în comuna Tunari, sat Tunari, județul I, și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic cu privire la acest teren.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul menționat, iar în prezent pârâtul refuză să își îndeplinească obligația de a încheia actul autentic de vânzare-cumpărare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1073, 1077 cod civil și art. 5 din Titlul X al Legii 274/2005.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii.
Prin sentința civilă nr.1582/22.10.2008, Tribunalul Bucureștia admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2
În motivarea hotărârii, s-a arătat că valoarea cererii este de 253.260 lei (70.350 euro), respectiv sub pragul minim de 500.000 lei prevăzut de art.2 Cod procedură civilă pentru acțiunile civile ce intră în competența tribunalului.
La rândul său, prin sentința civilă nr.2492/18.03.2009, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis excepția necompetenței sale teritoriale, declinând competența în favoarea Judecătoriei Buftea, cu motivarea că domiciliul pârâtului se află în raza teritorială a acestei instanțe.
La termenul din 27.05.2009, Judecătoria Bufteaa invocat excepția necompetenței sale materiale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, în temeiul unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat de părți.
Așa cum se arată în mod constant în doctrina de drept civil, antecontractul de vânzare-cumpărare nu dau naștere, în patrimoniul părților, unor drepturi reale, ci exclusiv unor drepturi de creanță, de a pretinde celeilalte părți încheierea, ulterior, a contractului de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic este una având ca obiect dreptul de creanță menționat, și, ca atare, având caracterul unei acțiuni personale, iar nu o acțiune reală sau una mixtă.
Reclamanta este societate comercială având, potrivit art.7 din Codul comercial, calitatea de comerciant. Ea își întemeiază cererea pe un contract încheiat cu o persoană fizică. Potrivit art.4 din același cod, sunt considerate fapte de comerț toate contractele unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
În conformitate cu art.56 din Codul comercial, dacă un act este comercial numai pentru una dintre părți, toți contractanții sunt supuși, în ceea ce privește acel act, legii comerciale. Prin urmare, lipsa calității de comerciant a reclamantului nu afectează, caracterul comercial al cauzei.
De asemenea, excluderea din domeniul dreptului comercial a oricărui act juridic referitor la imobile, chiar dacă actul ar fi încheiat de o societate comercială, este considerată, în doctrina contemporană, incompatibilă cu situația economică actuală, întrucât este greu de acceptat că o societate comercială poate vinde sau înstrăina bunuri, inclusiv terenuri, în alt scop decât obținerea de profit.
În plus, în temeiul art.3 pct.1 din Codul comercial interpretat per a contrario, s-ar putea exclude din sfera dreptului comercial cel mult cumpărările și vânzările de imobile, iar nu și drepturile de creanță având ca obiect imobile, ca cel care face obiectul prezentului dosar. De altfel, față de formularea art.4 din Codul comercial, care califică drept comerciale toate actele unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă, coroborată cu inexistența, în legislația actuală, a unei dispoziții care să declare expres caracterul civil al oricărei înstrăinări de imobile, se impune concluzia caracterului comercial al acestor acte juridice, dacă ele sunt încheiate de o societate comercială, în exercitarea activității sale comerciale. (Nu s-ar putea susține că societatea ar fi putut acționa în alte scopuri decât cele comerciale, fără a se ajunge la concluzia încălcării principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice, sancționată cu nulitatea actelor juridice încheiate cu depășirea limitelor acestei capacități).
Întrucât acțiunea este una comercială, limita avută în vedere pentru stabilirea competenței materiale nu este cea de 500.000 lei, stabilită în materie civilă de art.2 alin.1 lit. b Cod procedură civilă, ci limita de 100.000 lei, stabilită de art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă.
Așa cum s-a arătat mai sus, valoarea cererii se raportează la valoarea imobilului pe care reclamanta urmărește să îl dobândească în urma admiterii acțiunii de față, respectiv 70.350 euro, la cursul de 3,28 lei/euro, sumă ce depășește valoarea de 100.000 lei.
Potrivit art.159 pct.2 Cod procedură civilă, competența materială este stabilită prin norme de ordine publică, instanța având deci obligația de aoi nvoca din oficiu, astfel încât se impune admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Potrivit art.20 Cod procedură civilă există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași pricină.
Legiuitorul a conceput conflictul de competență ca posibil exclusiv între instanțe, fără referire la diferitele secții ale instanțelor în discuție care sunt implicate în conflict. Prin urmare, chiar dacă Secția Comercială a Tribunalului București nu a fost învestită niciodată cu soluționarea prezentei cauze, faptul că o secție civilă a aceleiași instanțe s-a declarat necompetentă material să soluționeze cererea, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei, este suficient pentru ca, în urma pronunțării prezentei hotărâri, să se constate ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Buftea și Tribunalul București.
Analizând considerentele sentințelor pronunțate, acțiunea formulată și dispozițiile legale Curtea soluționează conflictul negativ de competență ivit între judecătorie și tribunal, reținând că, în speță, competentă este judecătoria, respectiv Judecătoria Buftea.
În sentința civilă nr.3130/3.06.2009, Judecătoria Buftea califică litigiul, ca litigiu comercial (mai precis acte obiective de comerț) și față de valoarea acestui litigiu comercial, declină competența la tribunal, secția comercială.
Or, cererea de chemare în judecată formulată (fila 1 dosar nr-, al Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, are ca obiect: "1) să se constate că subscrisa a devenit proprietara imobilului teren extravilan arabil în suprafață de 3.350,89 mp situat în comuna Tunari, sat Tunari, județul I, tarlaua 21, parcela /6 și 2) să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare asupra imobilului arătat mai sus".
Or, plecând de la prezumția că reclamanta este societate comercială (deci o parte este comerciant) nu conferă imediat și caracterul obiectiv al acestei cereri ca litigiul comercial.
De altfel, nici în accepțiunea art.7 Codul comercial (act subiectiv de comerț) nu este incident în speță.
Art.3 Codul comercial (ce definește clar care sunt actele de comerț obiective) nu este aplicabil în speță.
Natura civilă a litigiului este clară, ea referindu-se (prin abrogarea Decretului nr.144/1958) la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare (mod de translație a proprietății în cadrul imobilelor) conform art.111 Cod procedură civilă.
Ca atare, față de natura civilă a litigiului și a existenței unui eventual contract de vânzare-cumpărare (mai precis un antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil) competența revine instanței de drept comun, în speță judecătoriei.
Așa fiind, Curtea stabilește că Judecătoria Buftea este competentă a soluționa litigiul din speță.
Văzând și dispozițiile art.22 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
Stabilește competența cu soluționarea cauzei privind pe reclamanta - SRL, cu sediul în Otopeni, str. -, - și nr.5,.1,.2, județul I, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Tunari,-, județul I, în favoarea Judecătoriei Buftea.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.07.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Tehnodact.
Ex.4/20.07.2009
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma
