Conflict de competență. Sentința 36/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
SENTINȚA Nr.36
Ședința din Camera de Consiliu de la 15 decembrie 2008
Completul compus:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
Grefier - - -
*****
Pe rol, rezultatul deliberării privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Dr.Tr.S și Tribunalul Mehedinți, privind judecarea cauzei civile având ca obiect acțiunea în despăgubiri formulată de reclamanții G și -, în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă pentru Activități Romag Dr. Tr. S, Primăria T S și Prefectura
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților, de la termenul din 11 decembrie 2008, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 15 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Mehedinți la data de 6.02.2007, reclamanții G și - au chemat în judecată pe pârâta solicitând, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acestuia la plata contravalorii lipsei de folosință terenurilor în suprafață totală de 1400 mp, situate în DTS, str. - -- nr.17, respectiv nr.35, în sumă de 140.000 lei,cu cheltuieli de judecată.
Au motivat, că sunt proprietarii a două suprafețe de 10.000 mp, respectiv 5000 mp, situate în DTS, str. - -- nr.17, respectiv 35,suprafața de 10.000 mp fiind învecinată la V- -, E-, N-rest proprietate și S-stația de transformare de 110-200 kw,iar suprafața de 5000 mp are ca vecinătăți,E- -,E-,N-rest proprietate,S-- --.
Au susținut, că sunt în imposibilitate de a exploata corespunzător suprafețele de teren în întregime, deoarece pe aproximativ 1400 mp sunt amplasate de către pârâtă conductele de termoficare, care le cauzează un prejudiciu constând,pe de o parte, în lipsa de folosință a acestei suprafețe, pe de altă parte, în imposibilitatea exploatării corespunzătoare a întregii suprafețe; că solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri bănești și nu la despăgubiri în echivalent, acest drept fiind conferit de legea nr.247/2005, lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că, potrivit art. 5 din Legea 18/1991, terenurile pe care se află amplasate construcțiile de interes public aparțin domeniului public, astfel că rețeaua de distribuție a agentului termic fiind construcție de interes public, terenul pe care se află este proprietatea statului, fiind insesizabilă, imprescriptibilă și inalienabilă.
La prima zi de înfățișare reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată solicitând instanței acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul de 1400 mp, conform notificării adresate Prefecturii județului M în temeiul legii 10/2001.
In raport de modificarea cererii, pârâta a formulat o nouă întâmpinare, invocând excepțiile prematurității cererii de chemare în judecată modificate, a lipsei calității procesuale pasive,iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, dat fiind faptul că reclamanții nu dețin acte de proprietate pentru terenul ocupat de conducte de termoficare despre care pretind că este proprietatea lor.
Prin sentința civilă nr.509 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtelor Primăria DTS și prefectura jud. M și s-a respins acțiunea împotriva pârâtei DTS, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții G și - susținând că este netemeinică și nelegală și solicitând admiterea pe fond a cererii a vând ca obiect plata despăgubirilor civile pentru terenul de 1400 mp.
Prin decizia civila nr.94/4 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA s-a admis apelul reclamanților și s-a desființat sentința Tribunalului Mehedinți, cu trimitere spre rejudecare instanței de fond.
S- arătat că instanța de fond nu a stabilit obiectul acțiunii formulată de reclamanți, respectiv nu a stabilit cu certitudine, dacă cererea acestora este o acțiune de drept comun, așa cum inițial și fost formulată, sau dacă este o plângere la Legea 10/2001, iar în raport de aceasta să-și definească competența.
In ședința publică din15 mai 2008, reclamantul Gap recizat că solicită obligarea pârâtei DTS la plata despăgubirilor bănești pentru terenul proprietatea sa de 1400 mp, pe care pârâta a amplasat conducte de termoficare; că valoarea despăgubirilor este sub 500.000 lei, întemeindu-și cererea pe dispozițiile legii 10/2001 modificată de legea 247/2005-cererea având la bază notificările la legea 10/2001 din anul 2001 și respectiv din anul 2006.
Prin sentința civilă nr. 181 din 4 septembrie 2008 pronunțată în Dosar -, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți în privința soluționării cererii având ca obiect despăgubiri,cerere formulată de reclamanții G și -, domiciliați în DTS,--.3,.3,împotriva pârâților Tr S, Prefectura M și Primăria DTS.
S-a declinat competența soluționării cererii având ca obiect despăgubiri civile în favoarea Judecătoriei Dr. Tr.
S-a disjuns cererea având ca obiect plângere împotriva Dispoziției de respingere nr.2371/11 iunie 2008 emisă de Primăria Dr. Tr. S și s- fixat termen de soluționare a plângerii 2 octombrie 2008, cu citarea părților.
Pentru se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
In dreptul procesual civil acțiunea este mijlocul procesual aparținând persoanei de a sesiza, pretinde și obține din partea organului jurisdicțional competent( a instanței), apărarea unui drept subiectiv încălcat sau nerecunoscut sau a unui alt interes recunoscut ori protejat de lege.
In toate cazurile, reclamantul trebuie să-și precizeze cu exactitate obiectul, deoarece el leagă instanța, care nu -i poate depăși limitele.
Caracterizarea juridică acțiunii (temeiul juridic), aparține însă instanței, care nu este ținută de cea indicată de reclamant, având chiar obligația de a califica legal și corect cererea.
In raport de precizarea de acțiune tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților este o acțiune de drept comun având ca obiect despăgubiri civile, nicidecum o acțiune la legea 10/2001, modificată de legea 247/2005.
Având în vedere disp. art. 2, pct. 1 lit. b pr.civ. s- admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți în privința soluționării cererii având ca obiect despăgubiri civile și s-a declinat competența soluționării cererii având ca obiect despăgubiri civile în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu S.
Dat fiind faptul că pe parcursul soluționării cauzei s-a emis Dispoziția de respingere nr.2371/ 11 iunie 1008 de către Primăria municipiului Tr S, privind soluționarea Notificării nr. 4/N/ 2006, formulată de G și -, pentru terenul de 1400 mp situat în Tr S, str. - -- nr.17 și 35 și împotriva acestei dispoziții s-a formulat de către reclamanți plângere (fila 36 dosar), s-a disjuns cererea având ca obiect plângere împotriva dispoziției menționate și s-a fixat termen de soluționare, la data de 2 octombrie 2008, cu citarea părților.
Cererea s- înregistrat la Judecătoria Dr.Tr.S sub nr- ca urmare declinării competentei de soluționare
Prin sentința civila nr. 5252 din 14 noiembrie 2008, pronunțatî de aceasta instanță, s-a admis excepția necompetenței materiale invocata de reclamanții G și -, domiciliați în DTS,--.3,.3,împotriva pârâților Tr S, Prefectura M și Primăria DTS.
S-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți - secția civilă.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenta si s-a trimis cauza la Curtea de APEL CRAIOVA, in vederea pronunțării unui regulator de competenta, formându-se Dosar -, cu termen la 11 decembrie 2008, pentru când nu s-au citat părțile, în conformitate cu disp. art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
Analizând actele si lucrările dosarului Curtea - competentă să judece conflictul existent, potrivit art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, constata următoarele:
Acțiunea de față aparține spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Mehedinți - secția civilă, iar nu Judecătoriei Drobeta Turnu S, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Anterior formulării acțiunii în justiție și ulterior intrării în vigoare a Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reclamanții au adresat Notificări prin executor judecătoresc - pârâtei, Prefecturii M și Primăriei Dr. Tr. S, solicitând despăgubiri pentru terenul în discuție.
Or, cerința formulării și depunerii unor asemenea Notificări prin executor judecătoresc, este prevăzută în art. 22 din același act normativ, potrivit căruia, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare. Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia. Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea și o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.
Reclamanții - prin acțiunea formulata așa cum a fost precizată ulterior, deși nu primiseră răspuns la notificări, deci nu contestă direct vreo dispoziție de respingere sau admitere în parte, arată implicit existența unui refuz de rezolvare a cererii formulată în procedura prealabilă, împrejurare ce i-a pus în situația de a declanșa demersul judiciar de față și solicită obligarea pârâtei DTS la plata despăgubirilor bănești pentru terenul proprietatea sa de 1400 mp, pe care pârâta a amplasat conducte de termoficare, valoarea despăgubirilor fiind prețuită de parte.
Cererea este întemeiată explicit pe dispozițiile legii 10/2001, modificată și completată de legea 247/2005- având la bază și notificări la legea 10/2001, din anul 2001 și respectiv din anul 2006.
Conform art. 1 alin.2 din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta încompensare cu alte bunuri sau serviciioferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Reclamanții își exprimă clar și fără echivoc punctul de vedere potrivit căruia sunt persoane îndreptățite, că terenul în discuție a aparținut în proprietate autorilor, că nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestuia în temeiul legii 18/1991, că nu își exprimă acordul pentru o măsură reparatorie prin echivalent alta decât "despăgubiri bănești", deci în opoziție cu măsura reparatorie prin echivalent a compensării cu alte bunuri sau servicii, că stabilirea întinderii despăgubirii urmează a se face printr-o evaluare, că terenul este intravilan, iar nu extravilan.
Potrivit disp. art. 26 alin.3 din același act normativ decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Odată cu primirea unui răspuns la Notificarea adresată Primăriei, reclamanții au înțeles să o conteste în aceiași cauză, iar nu separat, pentru ca ulterior să fie disjunsă.
În orice caz, odată cu depunerea Dispoziției de respingere emisă de către Primărie, reclamanții - consecvenți punctului de vedere exprimat până în acel moment, odată cu contestarea actului pe care îl apreciază ca nelegal, își precizează demersul în fața instanței - fila 36 dosar tribunal, solicitând anularea dispoziției, invocând dreptul lor la plata de despăgubiri bănești cu argumente în completare față de cererea introductivă de instanță.
Față de această conduită și de celelalte particularități ale cauzei arătate în precedent, Curtea apreciază că reclamanții nu au înțeles să investească instanța cu două cereri având obiecte distincte, care atrag competențe judiciare diferite, în sensul că aceștia nu au urmărit să obțină în paralel despăgubiri pentru același teren, în baza a două temeiuri juridice diferite, deci să valorifice două drepturi distincte, ci au solicitat pur și simplu o singură măsură reparatorie, având reprezentarea că nu este posibilă restituirea în natură a terenului in discuție, motiv pentru care au declanșat o procedură specială prevăzută în legea specială, iar nu o procedură de drept comun, adresând notificări mai multor entități.
Simplul fapt al formulării acțiunii în justiție mai înainte de primirea vreunui răspuns, care evident ar fi fost de natură să pună în discuție o eventuală prematuritate a acesteia, nu poate să conducă la concluzia formulării cererii în condițiile dreptului comun, câtă vreme reclamanții nu invocă în susținerea pretențiilor lor și a dreptului la despăgubiri, precum și a obligației corelative pârâților notificați și chemați în judecată, existența vreunui raport juridic născut din contract sau delict, ci fac trimitere clară și fără echivoc, numai la legea specială reparatorie.
Dincolo de termenii folosiți, reclamanții precizează faptul că "nu dețin acte de proprietate pe teren", deci nu invocă faptul că sunt în prezent titularii unui drept real imobiliar încălcat de către pârâtă/pârâți și nu solicită despăgubiri pentru acoperirea unui astfel de prejudiciu, având reprezentarea că nu ar fi posibilă o stabilire a dreptului prin reconstituire la legea 18/1991 și nici o restituire în natură în condițiile Legii 10/2001, invocând că sunt titularii doar al unui drept pentru stabilirea unei măsuri reparatorii - în varianta despăgubiri, iar nu compensare cu bunuri sau servicii și procedând în consecință.
De altfel, reclamanții au beneficiat și de asistență juridică de specialitate, având apărător angajat.
Având in vedere aceste considerente, Curtea apreciază că Tribunalului Mehedinți - secția civilă îi aparține competenta materială de soluționare a cauzei in primă instanță, căruia îi va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei - având ca obiect despăgubiri formulată de reclamanții G și -, în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă pentru Activități Romag Dr. Tr. S, Primăria T S și Prefectura M, în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 decembrie 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - - |
Red. TR/7ex
14.01.09
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu
